Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 997/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1601/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 997/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. M.
Judecător C. B.
Judecător S. P.
Grefier C. L.
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare București și Agenția Națională a Îmbunătățitor Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași, împotriva sentinței civile nr. 1074 din 01.04.2013 a Tribunalului Iași, intimat fiind G. R. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. G. B., care depune la dosar împuternicirea avocațială a av. C. G. pentru intimatul G. R. și delegație de substituire a acestuia, lipsă fiind reprezentanții recurenților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare. Este primul termen de judecată. Intimatul a fost citat cu duplicatul motivelor de recurs, nu a formulat întâmpinare. Se solicită judecata în lipsă.
De asemenea, din referatul grefierului rezultă că, în conformitate cu art. 98 pct. 6 și art. 99 pct. 1 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a încheiat procesul verbal nr. 16 din 25.06.2013, prin care s-a procedat la înlocuirea d-nei judecător P. G., președintele completului de judecată Conflicte de muncă și Asigurări Sociale – R1 din data de 26.06.2013, care este în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență, respectiv P. S..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea constată că este primul termen de judecată. În cauză sunt formulate 2 recursuri, ambele fiind declarate în termen și motivate.
Av. G. B. pentru intimat depune la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând copii ale interviului organizat de recurenți în vederea ocupării posturilor vacante, precum și copia fișei ce cuprinde posturile vacante scoase la concurs.
Curtea, având în vedere că înscrisurile depuse la dosar de apărătorul intimatului provin de la recurenți, constată că nu se impune comunicarea lor.
Av. G. B. pentru intimat precizează că nu mai are de formulat cereri prealabile dezbaterilor și nici de depus alte înscrisuri la dosar.
Nemaifiind de depus înscrisuri noi la dosar și nici de formulat cereri prealabile în cauză, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Av. G. B. pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară; solicită acordarea cheltuielilor de judecată, urmând ca până la terminarea ședinței să depună la dosar chitanță în acest sens.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul G. R. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași, solicitând să fie obligate la plata sumei de_ lei reprezentând compensațiile de care trebuia să beneficieze, ca urmare a concedierii colective, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 3 din CCM la nivel de ANIF RA pe anii 2009-2010, echivalentul a 7 salarii de bază de persoană.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariat la Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. – Sucursala teritorială M. de Nord, cu contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, până la data de 28.12.2011.
În urma aplicării prevederilor O.U.G. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. s-a desființat, având drept consecință desființarea tuturor locurilor de muncă și concedierea colectivă a salariaților.
Ca urmare a aplicării dispozițiilor O.U.G. 82/2011, s-a demarat procedura de concediere colectivă a tuturor salariaților, în conformitate cu prevederile art. 65-68 din Legea 53/2003 - Codul muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de A.N.I.F. R.A. pentru anul 2009 – 2010, cap. II art. 11, pct. 2, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, a primit preavizul de 20 de zile începând cu data de 29.11.2011, iar la expirarea acestuia i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin decizie de concediere colectivă, în temeiul art. 65-68 din Codul Muncii.
În decizia de concediere s-a prevăzut în mod expres la art. 2 că la data concedierii beneficiază de compensația echivalentă cu 7 salarii de bază, prevăzută de art. 12 pct. 3 cap. II din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ANIF RA pentru anul 2009-2010, cu modificările și completările ulterioare, contract valabil până la data de 31.12.2011.
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, motivat de următoarele considerente:
Art. 1 alin. 4 din OUG nr. 82/2011 a prevăzut un număr maxim de posturi de 1500 pentru Agenția Națională de Îmbunătățiri funciare și filialele sale județene, iar art. 14 din același act normativ a stipulat că ,,Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale4 a Îmbunătățirilor Funciare care se desființează se preia de către Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare în limita celor 1500 posturi”.
În perioada preavizului, reclamantul s-a înscris la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant, conform organigramei Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Iași.
Reclamantul a obținut punctajul necesar, așa cum rezultă din procesul-verbal privind rezultatele obținute la testarea pentru ocuparea funcțiilor în cadrul Filialei Iași al nou înființatei instituții.
Urmare a promovării concursului de selecție a personalului, organizat de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Iași, reclamantul a fost angajat începând cu data de 29.12.2011 la această unitate, așa cum rezultă din contractul individual de muncă.
Pentru reclamant nu a operat în fapt concedierea, nu a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj și, deci, nu poate beneficia de salarii compensatorii.
Prin sentința civilă nr. 1074/01.04.2013, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul G. R. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași și, în consecință, a obligat pârâtele să plătească reclamantului compensația prevăzută de art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă echivalentă cu 7 salarii de bază.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, la art. 1 alin. 1 se prevede că se înființează Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, denumită în continuare Agenție, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții a acordate de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare.
În vederea aplicării dispozițiilor OUG 82/2011, Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare R.A. – Sucursala M. de Nord a emis decizia nr. 102/28.12.2011, prin care a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului G. R., în temeiul art. 65-68 din Codul Muncii, începând cu data de 29.12.2011.
Se prevede în decizie că, la data concedierii, salariatul G. R. beneficiază de toate drepturile conferite de legislația în vigoare, precum și de compensația echivalentă a 7 salarii de bază, prevăzută de art. 12 alin. 3 din Cap. II la Contractul Colectiv de Muncă, în vigoare, la nivel de ANIF RA pentru anul 2009-2010, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 29.12.2011, reclamantul a încheiat cu pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași contractul individual de muncă nr. 12, urmare a promovării concursului de selecție a personalului organizat de pârâte.
Potrivit disp. art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ANIF RA pentru anii 2009-2010, înregistrat la DMPS București la nr. 3797/01.09.2009 (prelungit până la 31.12.2011 prin actul adițional nr. 5 înregistrat la nr. 33/02.03.2011), la concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă, astfel: vechime în sector mai puțin de 3 ani – 3 salarii de bază; pentru vechime în sector peste 3 ani - 7 salarii de bază.
Potrivit disp. art. 133 alin 1 lit. a) din Legea 62/2011 a dialogului social, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, iar potrivit disp. art. 236 alin 3 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
De altfel, prin decizia 102 din 28.12.2011 s-a prevăzut expres dreptul reclamantului de a beneficia de compensația prevăzută de art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel ANIF RA.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și prevederile art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel ANIF RA, tribunalul a reținut că reclamantul, ca urmare a încetării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului în temeiul art. 65-68, art. 75 alin. 1, art. 76 și 77 din Codul muncii, era îndreptățit să beneficieze de această compensație. S-a mai reținut că reclamantul a fost concediat de la Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare și, ca urmare a promovării unui concurs, astfel cum susțin chiar pârâtele, a fost angajat în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași, nefiind preluat în condițiile art. 14 alin. 1 din OUG nr. 82/2011.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, tribunalul a reținut că pârâtele nu au făcut dovada achitării către reclamant a compensației prevăzută de art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă echivalentă cu 7 salarii de bază. Susținerile pârâtelor potrivit cărora nu poate beneficia de această compensație, deoarece nu a beneficiat de ajutor de șomaj, sunt neîntemeiate, întrucât contractul colectiv de muncă nu prevede o astfel de condiționare.
În consecință, prima instanță a constatat că, potrivit disp. art. 15 alin. 1 din OUG nr. 82/2011, este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata compensației prevăzută de art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă echivalentă cu 7 salarii de bază.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor se susține de către ambele recurente, în esență, că hotărârea a fost dată după o apreciere greșită a probelor și cu aplicarea greșită a legii întrucât, față de reclamant nu a operat în fapt concedierea, nu a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj, fiind angajat de la data de 29.12.2011 la Agenție, nefiind afectat de măsura concedierii și,ca atare, nu poate beneficia de salarii compensatorii.
Mai susțin recurentele că reclamantul a fost preluat la entitatea nou înființată, care a preluat patrimoniul Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare, conform prevederilor OUG 82/29.09.2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, care la art. 14 stipulează expres: ,,Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare, care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1”.
Se mai arată în motivarea recursurilor că atribuțiile și denumirile posturilor la Agenție sunt firesc diferite de cele ale Administrației, fiind cele ale unei instituții publice, însă acest lucru nu are relevanță, deoarece preluarea s-a realizat, conform OUG 82/2011, atât pentru patrimoniu cât și pentru personal.
Prin urmare, concret, nu s-a produs efectul specific al concedierii, și anume pierderea locului de muncă, prevăzut în deciziile de concediere, aceștia continuându-și practic activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, intimatul a depus înscrisuri referitoare la concursul din 28.11.2011 și jurisprudență.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a fost înființată în baza dispozițiilor OUG 82/2011, prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare RA. Efectele punerii în aplicare a actului normativ menționat au constat în concedierea colectivă a unui număr de 3.457 de salariați, printre care și intimatul-reclamant.
Încetarea contractului de muncă al intimatului, prin concedierea sa în temeiul dispozițiilor art. 65 – 68 din Codul muncii, a avut loc prin decizia nr. 102 din 28.12.2011, la art. 2 din decizie prevăzându-se dreptul salariatului la compensația echivalentă cu 7 salarii de bază, prevăzută de art. 12 alin. 3 Cap. II din CCM la nivel de ANIF RA pentru anii 2009 – 2010.
Potrivit art. 12 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ANIF- RA, prelungit până la 31.12.2011, contract în baza căruia angajatorul a dispus prin decizie îndreptățirea salariaților disponibilizați la o compensație, prevede că ,,la concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă cu 3 salarii de bază pentru mai puțin de 3 ani vechime în sector sau 7 salarii de bază pentru vechime mai mare de 3 ani în sector.”
Curtea de Apel constată că decizia nr. 102 din 28.12.2011 nu a fost revocată de angajator și nici nu a fost desființată pe calea controlului judecătoresc. Ca atare, aceasta își produce pe deplin efectele de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 77 din Codul muncii, cu privire la toate dispozițiile ce le cuprinde, deci și în ceea ce privește obligația asumată de angajator de a acorda salariile compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Împrejurarea că, după înființarea Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, reclamantul s-a prezentat la concursul anunțat pentru ocuparea unui loc de muncă la agenția nou înființată, iar în urma promovării concursului a devenit salariatul acesteia, cu care a și încheiat un nou contract individual de muncă începând cu 29.12.2012, dată identică cu cea a concedierii, nu afectează din punct de vedere juridic obligația de plată a salariilor compensatorii rezultată din contractul colectiv de muncă și din decizia de concediere. Aceasta deoarece între reclamant și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare au luat naștere alte raporturi de muncă, distincte, stabilite cu un alt angajator, chiar dacă acesta a preluat patrimoniul Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare RA.
Noua angajare s-a realizat pe bază de concurs, și nu prin preluarea personalului în baza art. 14 din OUG 89/2011, întrucât nu a operat un transfer de întreprindere - în sensul Legii 67/2006 - ci o concediere, urmată de un concurs și o nouă angajare, însă numai a celor care au promovat concursul.
Curtea mai reține și faptul că decizia de concediere nu condiționează acordarea compensațiilor de o eventuală reîncadrare a salariatului, singurul criteriu fiind cel referitor la existența concedierii, condiție care se verifică în prezenta cauză.
Nici împrejurarea invocată de recurente în sensul că intimatul-reclamant nu a beneficiat de ajutor de șomaj nu influențează dreptul acestuia compensația prevăzută la art. 2 din decizie.
Dreptul salariatului la plata compensației s-a născut la data concedierii de la Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare RA, concediere care a devenit efectivă la data de 29.12.2011.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele invocate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge recursurile declarate de pârâte și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
În baza disp. art. 316 cu referire la art. 298 și 274 Cod proc.civ., recurentele vor fi obligate să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare București și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala de Îmbunătățiri Funciare Iași împotriva sentinței civile nr. 1074/01.04.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
Președinte, N. C. M. | Judecător, C. B. | Judecător, S. P. |
Grefier, C. L. |
Red./Tehnored. M.N.C.
10.07.2013 - 02 ex.
Tribunalul Iași - T. P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
