Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 22/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 2180/83/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.22/2014-A
Ședința publică din 16 ianuarie 2014
Președinte – S. A. L.– judecător
- T. D. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SATU M., C.I.F._, cont bancar RO88CECESM0131RON0057609, cu sediul în Satu M., ., nr. 6, în reprezentarea membrilor de sindicat: M. L. A. F. – CNP_ și P. V.-N. – CNP_, în contradictoriu cu intimata pârâtă, unitatea școlară ȘCOALA G. RĂTEȘTI, C.U.I._, cont bancar RO74TREZ__ cu sediul în localitatea Rătești, ., județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 703/LMA din 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, având ca obiect:litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, apelul este scutit de taxă de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 703/LMA din 11 septembrie 2013, Tribunalul Satu M. a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de S. DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SATU M., C.I.F._, cont bancar RO88CECESM0131RON0057609, cu sediul în Satu M., ., nr. 6, în reprezentarea membrilor de sindicat: P. L. A. F. – CNP_ și P. V.-N. – CNP_, în contradictoriu cu pârâta, unitatea școlară ȘCOALA G. RĂTEȘTI, C.U.I._, cont bancar RO74TREZ__ cu sediul în localitatea Rătești, ., județul Satu M. având ca obiect drepturi bănești.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pretențiile salariale ale reclamanților, se desfășoară pe perioada de activitate a Legii nr.330/2009 și a Legii nr.284/2010, astfel, conform art.1 alin.(2) din ambele acte normative, începând cu data intrării lor în vigoare, drepturile salariale sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în aceste legi.
Potrivit art.34 din Legea nr.330/2009 și art.30 din Legea nr.284/2010, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi salariale este de competența ordonatorilor de credite, iar împotriva măsurilor dispuse de ordonatorii de credite, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.
Totodată, s-a mai reținut că, în consonanță cu dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.284/2010, prin contractele colective de muncă, sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii, sau alte drepturi în bani sau în natură, care excedează prevederile prezentei legi.
Or,s-a opinat că în aceste circumstanțe legale, este evident că drepturile salariale pretinse nu pot fi acordate în cadrul acestei proceduri judiciare, singura cale reprezentând-o contestația reglementată prin art.34, respectiv, art.30 din actele normative enunțate, de competența ordonatorilor de credite, urmată de sesizarea instanței, în ipoteza în care persoana este nemulțumită de măsura luată în urma analizării contestației. Unicitatea procedurii de contestare a salariilor de bază, a premiilor, sporurilor și altor drepturi de natură salarială nu este consacrată explicit în corpul celor două acte normative, dar ea rezultă univoc pe cale de interpretare, argumentul aparținător logicii formale qui dicit de uno, negat de altero, acreditând ideea că ori de câte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se prezumă că el neagă contrariul.
În ceea ce privește cererea de acordare a drepturilor solicitate și în continuare în baza CCM la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar/ 14.11.2012, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 33(5) din acest contract colectiv conform căruia „Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se obligă ca, împreună cu federațiile sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, să finalizeze în termen de 60 de zile calendaristice de la înregistrarea prezentului contract, Regulamentul privind locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestora. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se obligă să depună diligențele necesare în vederea aprobării acestui Regulament prin hotărâre de Guvern în termen de 60 de zile calendaristice de la înregistrarea prezentului contract.”. Ori în absenta unui astfel de regulament care să prevadă locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestora, s-a reținut că instanța nu se poate substitui voinței părților semnatare ale contractului colectiv indicat.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.266-275 Codul muncii - republicat și art.208-216 din Legea dialogului social nr.62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel S. DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SATU M., în reprezentarea membrilor de sindicat: M. L. A. F. și P. V.-N., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin motivele de apel, s-a invocat că instanța era în măsură să oblige pârâta la acordarea drepturilor salariale, câtă vreme nu a emis un act administrativ prin care să stabilească aceste drepturi, neavând deschisă calea contestației. Drepturile trebuiau stabilite și acordate conform Legii nr.30/2009, OUG nr.1/2010, a contractelor colective de muncă la nivel de ramură din 2007-2010 și 2012, ori, intimata le-a ignorat.
Conform Legii nr.30/1996, art.30 alin.1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor atrage răspunderea părților vinovate, la art.43 erau stabilite sporuri la salariul de bază pentru prestarea activității în condiții grele, periculoase, nocive, penibile……….. fiind incidente și dispozițiilor art.41 alin.2 și alin.5 din Constituția României.
Art.30 alin.5 din Legea nr.30/2009, prevede că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul de bază avut, sporurile urmând a se acorda într-un cuantum ce să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, în anexa II regăsindu-se sporurile solicitate, la fel în OUG nr.1/2010 art.5 alin.1 lit.b, iar pentru anul 2011 este aplicabilă Legea nr.285/2010, ce la art.1 alin.1 reglementează o majorare de 15%, Legea nr.63/2011 art.6 alin.1.
Pentru anul 2012 este aplicabilă Legea nr.283/2011, ce prevede că în anul 2012, cuantumul sporurilor se menține la același nivel ca cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Pentru anul 2013, apelanții ar trebui să beneficieze de sume compensatorii aferente sporurilor indicate, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr.283/2011, OUG nr.84/2012, art.1 Protocolul 1 al CEDO.
S-a invocat în drept art.466, art.470, art.471, art.480 Cod procedură civilă. Intimata pârâtă, deși i s-a comunicat cererea de apel, cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu s-a conformat.
În drept invocă art. 466, art.470, art.471, art.480 Cod procedură civilă.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de apel, constată următoarele:
Apelanții au calitatea de angajați în cadrul școlii intimate, ocupând funcțiile de director, profesor, în virtutea acestora a solicitat a le fi acordat sporul de 10% la salariul de bază pentru condiții penibile de muncă, sporul de 15% pentru condiții periculoase,vătămătoare,plata indemnizației de concediu de odihnă cu luarea în calcul a acestor sporuri .
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare respectiv solda funcției de bază, salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010, sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare lunară….. sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea nr. 330/2009 și au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau ca sporuri la data reîncadrării, se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, în solda, salariul de funcție, fără ca acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de acest act normativ.
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la art. 3 alin. 1 lit. c reglementa principiul luării în considerare a sporurilor, adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, alte drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la . acestei legi, prin hotărâri judecătorești, acte de negociere colectivă, alte modalități, acestea negăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut sau salariul de bază, în solda funcției de bază, indemnizația lunară de încadrare. Art. 7 alin. 2 stabilea că realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare, să se efectueze etapizat, astfel încât în perioada de implementare, nici-o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului de care beneficiază potrivit reglementărilor actuale.
Chiar dacă în speță s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea în favoarea reclamanților a sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții penibile de muncă,cel de 15% pentru condiții periculoase,vătămătoare pentru anii 2010 – 2011 – 2012, plata indemnizației de concediu de odihnă, restituirea diferențelor salariale, aceste aspecte ar fi fost admisibile doar ca o consecință a situației în care deciziile de reîncadrare prin care s-au stabilit noile salarii de bază individuale, a sporurilor, a altor drepturi salariale în baza Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 284/2010 ar fi fost contestate și modificate, anulate potrivit art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, ori, în lipsa parcurgerii acestor proceduri speciale, criticile apar ca nefondate, corect instanța de fond reținând nerespectarea lor, nefiind vorba de o greșită aplicare a acestora. Din moment ce apelanții reclamanți au primit drepturile salariale începând cu data de 1.01. 2010 într-un cuantum de care au fost nemulțumiți,implicit acest aspect denotă că s-a urmat de către angajator procedura instituită și care nu a fost contestată potrivit dispozițiilor legale susmenținonate, criticile nefiind fondate.
Aspectele legate de o încălcare a principiilor expuse în art. 3 lit. c, art. 7 din Legea nr. 330/2009 cu ocazia stabilirii noilor salarii, de o neelaborare a regulamentului de acordare a sporurilor potrivit art. 21 din Legea nr. 284/2010, puteau fi analizate tot în cadrul procedurii susmenționate, în măsura în care deciziile de reîncadrare ar fi fost anulate, modificate, ori, în lipsa parcurgerii acesteia, criticile nu se impun a fi analizate. De altfel,astfel cum corect a reținut instanța de fond,referitor la drepturile solicitate pentru viitor,câtă vreme nu s-au stabilit locurile de muncă,categoriile de personal,care să beneficieze de sporurile prevăzute în Contractul colectiv de muncă,cuantumul acestora,nefiind emisă în acest sens o hotărâre de guvern pentru aprobarea regulamentului elaborat în acest sens,în mod corect acestea au fost respinse.
Față de toate considerentele expuse, instanța în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul și va menține în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant apelantul reclamant S. DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR SATU M., C.I.F._, cont bancar RO88CECESM0131RON0057609, cu sediul în Satu M., ., nr. 6, în reprezentarea membrilor de sindicat: M. L. A. F. – CNP_ și P. V.-N. – CNP_, în contradictoriu cu intimata pârâtă, unitatea școlară ȘCOALA G. RĂTEȘTI, C.U.I._, cont bancar RO74TREZ__ cu sediul în localitatea Rătești, ., județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 703/LMA din 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2014.
Președinte Judecător Grefier
S. A. L. T. D. C. G.
red.concept decizie S. A.L.
data:20.01.2014
jud.fond: F. M.
dact.C.G.
data:21.01.2014
4 ex.
2 . ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SATU M.,
-cu sediul în mun. Satu M., .. 6, jud. Satu M.
-ȘCOALA G. RĂTEȘTI, ., jud. Satu M.
data:
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 507/2014. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Încheierea nr.... → |
|---|
