Acţiune în constatare. Decizia nr. 2041/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2041/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 7657/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2041
Ședința publică din data de 5 septembrie 2013
Președinte - A. M. R.
Judecători - C. M. M.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta N. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Bodaescu L., cu sediul în Comuna Păulești, ., județul P. împotriva Sentinței civile nr. 1300 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul P.– Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații reclamanți T. M., T. M., G. V., G. S., G. N., G. I., I. S., I. R., I. A., C. C. și A. M. toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Bodaescu L., cu sediul în Comuna Păulești, ., județul P. și intimata pârâtă . S.A., cu sediul în Vălenii de M., .-79, județul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Totodată, s-a menționat instanței că, prin intermediul Serviciului Registratură intimata pârâtă . S.A. Vălenii de M. a depus la dosar întâmpinare însoțită de mai multe înscrisuri, câte un exemplar de pe acestea fiind comunicat și celorlalte părți cu adresă.
Curtea, având în vedere că prin cererea de recurs și prin întâmpinare recurenta și intimata . SA au solicitat judecata cauzei și în lipsa acestora, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată nr._, înregistrată la data de 18.10.2012, pe rolul Tribunalului P., reclamanții T. M., T. M., N. G., G. V., G. S., G. N., G. I., I. S., I. R., I. A., C. C. și A. M., în contradictoriu cu S.C.P. I. PARC S.A, cu sediul în Vălenii de M., .-79, județul P., în calitate de succesor universal al S.C.UZINA MECANICA VĂLENII DE M. S.A. (ca urmare a fuziunii prin absorbție ), aceasta din urma la rândul sau succesoare cu titlu universal a SOCIETĂȚII NAȚIONALE „ROMARM"- SA au solicitat instanței să constatate că au fost angajați ai intimatei în diverse funcții și au lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I de muncă, iar ca o consecință a acestui fapt să fie obligată intimata la eliberarea unor adeverințe care să ateste această situație, respectiv faptul că au prestat activități încadrate de lege în grupa I de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că de la înființarea SOCIETĂȚII NAȚIONALE „ROMARM"-SA și până la 9.10.2001, Uzina Mecanică Vălenii de M. a fost sucursala a ROMARM. Ulterior acestei din urmă date, Uzina Mecanica Vălenii de M. a devenit societate comercială de sine stătătoare, preluând activele și pasivele corespunzătoare, inclusiv angajații, în temeiul HG 952/2001. În anul 2003 Uzina Mecanica Vălenii de M. a fuzionat, fiind absorbita de parata . SA care i-a preluat astfel întreg patrimoniul, cu activ si pasiv.
În perioadele lucrate în cadrul societății intimatei au desfășurat activitate în secția pirotehnie. Atelierul pirotehnic era situat . si la mare distanta de Uzina Mecanica (fiind împrejmuit cu sarma ghimpata si păzit de garda militara). El era compus din 7 hale mari, fiecare având cate un mic depozit alăturat pentru substanțele pirotehnice si elementele de muniție.
Activitatea din atelierul pirotehnic se compunea din:fabricarea muniției de artilerie, montarea focoaselor, fabricarea trasoarelor, fabricarea amorselor pentru inițierea pulberilor explozive, încercări pirotehnice, etc. În acest atelier pirotehnic se desfășurau activități în urma cărora rezultau pulberi metalice, vapori care îi afectau pe toți angajații.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Ordinului 50/1990.
La data de 25.01.2013, pârâta S.C P. I. Parc SA a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată
În dovedirea acțiunii, s-au administrat proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate normare salarizare N. C..
După administrarea probatoriilor Tribunalul P. – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1300 din 30 aprilie 2013 prin careadmis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I /grupa a II-a de muncă, după caz, în perioadele menționate expres în raportul de expertiză N. C., astfel: reclamanta T. M. – 01.03._00 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; reclamantul G. V. – 30.08._83;12.06._87;10.06._00 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; G. S. – 14.11._99 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; G. N. – 01.10._87; 01.09._99 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; G. I. – 10.08._78; 18.02._80; 09.01._84; 20.04._99 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; I. S. – 21.11._92 beneficiază de grupa a I a de muncă în procent de 100%; I. R. – 24.09._78; 16.07._96; 05.10._99 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; I. A. – 26.05._99 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; C. C. – 03.03._99 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%; A. M. -16.04._91; 12.02._00 beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, cu excepția reclamantei T. M. pentru care acțiunea a fost admisă numai pentru perioadele 13.09.1988 - 1.12.1998 și 01.12._99 și a reclamantei N. Gențiana față de care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamanții au fost beneficiarii unor contracte individuale de munca încheiate pe perioada nedeterminata cu Uzina Mecanica Vălenii de M., in prezent . SA Vălenii de M..
În conformitate cu Legea nr.31/1990 republicată și prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 62/21.11.2001, . SA s-a înființat în anul 2002, pe structura fostei Uzine Mecanice Vălenii de M., cu capitalul social și întreg patrimoniul preluat de la aceasta. La momentul respectiv Uzina Mecanica Vălenii de M., aflată în subordinea Ministerului Industriilor și Resurselor și-a încetat definitiv activitatea de baza.
. SA Vălenii de M. a atras de la înființare și până în prezent un număr de 31 de firme cu capital mixt, străin și autohton, însumând un număr de 1.200 angajați, activitățile de producție fiind dintre cele mai diverse: construcții metalice civile și industriale, prelucrări mecanice prin așchiere, confecții textile, prelucrare lemn, încălțăminte, mase plastice, prelucrare geam, marochinărie, cartonaje.
A mai reținut tribunalul că activitatea în cadrul . de M. SA s-a desfășurat efectiv în hale industriale din construcție metalică, de dimensiuni reduse - lungime de cea 40-50 m, lățime 12 m și înălțime de cea 4-5 metri, construite în anii 1960, condițiile fiind fără ventilație și fără încălzire de la înființare, condiții improprii organismului uman, temperaturi ridicate vara (peste 40°C) și scăzute pe timpul iernii (sub 0°C).
În secțiile de producție se executa diverse operațiuni la repere cu dimensiuni și greutăți de la cele mai mici, până la componente de mari dimensiuni. Totodată, în aceste secții se executa un număr mare de operații (polizare, chituire, grunduire, degresare si vopsire a reperelor), nefiind dotate cu spatii de izolare sau compartimente distincte care sa asigure protecția împotriva noxelor, vaporii de vopseluri și pulberi metalice se răspândeau în toată secția, afectând toți salariații. Procesul tehnologic din aceste secții presupunea îndeosebi operațiuni de sudura pentru îmbinări la repere, fără a exista posibilitatea protejării cu panouri împotriva flamei de sudura. Halele de producție erau de joasă înălțime, astfel că fumul de la operațiile de sudură, praful și vaporii de vopseluri coborau până la înălțimea omului creând o vizibilitate redusă.
Obiectul de activitate al secțiilor de producție civilă (Secția Metal F., Secția Metal Nord Drajna, Secția Metal Matița, M. I si II) era execuția de construcții metalice sudate: grinzi metalice, bene, caroserii pentru autocamioane, batiuri pentru motoare M., instalații de răcire, rezervoare si cuve de diferite capacități, din otel si otel inoxidabil, dulapuri metalice, vestiare, calorifere, radiatoare etc.
În aceste sectoare, în funcție de specific și de activitate, munca era prestată în echipe (mai rar individual) formate din: lăcătuși, sudori electrici și autogeni, vopsitori si muncitori necalificați. Echipa de lucru era formată din doua-trei persoane, din care obligatoriu operatorul sudor, lăcătușul si eventual muncitorul necalificat. Daca sudorul purta echipament de protecție care includea: masca, ochelari sudura, casca, sort, mănuși electroizolante, bocanci, ceilalți membrii ai echipei (in speța lăcătușul) purtau doar echipament de lucru, fiind afectați direct de noxele si filmul flamei de sudura.
Sudorul realizează prin sudură o legătură nedemontabilă între două sau mai multe piese metalice, ale căror suprafețe de îmbinare sunt aduse în stare lichidă sau plastică. Decupează și sudează suprafețe metalice; sudează și asamblează piese, scule.
Procesele tehnologice de sudare prezintă pericol de electrocutare, ardere, explozie, traumatisme mecanice, inhalare a vaporilor rezultați din ardere, radiații care afectează plămânii, ficatul, ochii și chiar întregul organism.
A învederat tribunalul că activitatea zilnică a reclamanților presupunea sudarea cu arc electric cu autogen a construcțiilor metalice: bene de mașini și caroserii de 8, 12, 16, 19 si 22 tone, activitate deosebit de stresanta din punct de vedere fizic si psihic. La toate acestea se adaugă: atenția mărita pentru armonizarea mișcărilor cu aceeași viteza, poziția corpului în timpul operației de sudare, lucrul într-un spațiu închis, pe sol sau la înălțime.
Sudorul utilizează generatoare și transformatoare de curent, aparate automate și semiautomate de sudat, șabloane, gabarite și matrițe pentru evitarea deformațiilor, clești electrozi, cleme pentru contact, ciocane pentru îndepărtarea zgurei, perii din sarma de otel pentru curățirea locului sudat, creion termic.
Executanții lăcătuși, strungari, frezori în domeniul construcțiilor au ca atribuții trasarea, debitarea, găurirea, polizarea, îndoirea, roluirea, calibrarea, șlefuirea etc. elementelor metalice, astfel încât să obțină ansamble/subansamble metalice, realizarea construcțiilor metalice felurite cu ajutorul ansamblelor/subansamblelor și altor materiale și elemente simple, montarea și demontarea diverselor construcții metalice, întreținerea și repararea acestora.
În ceea ce privește activitatea reclamantei T. M. tribunalul a reținut că pentru activitățile din perioada 01.12._99 nu se poate acorda grupă de muncă deoarece activitatea sa în cadrul serviciului administrativ nu poate fi asimilată unei activități de producție efectivă.
Totodată pentru reclamanta N. Gențiana, instanța analizând probele administrate a apreciat că nu poate reține încadrarea în grupă de muncă atâta vreme cât aceasta a lucrat efectiv în cadrul serviciului administrativ și heliograf.
Ordinul nr.50/1990 reglementează faptul ca pentru perioada 18.03._89 încadrarea în grupele I și a II-a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor; același Ordin 50/1990 la art.3 prevede ca „Beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2."
În concluzie s-a apreciat că activitatea zilnică desfășurată la locurile de muncă, justificată prin carnetele de muncă, sarcinile de lucru concrete și specifice, atribuțiunile de serviciu, factorii de risc existenți, dovedesc că reclamanții, îndeplinesc condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/05.03.1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, pentru încadrare în grupa I, respectiv grupa a II - a de muncă prestând la locul de muncă inclus în această grupa o proporție de 100% din programul de lucru, pentru perioadele înscrise în anexa nr. l col.6 și 7 a raportului de expertiza judiciară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N. Gențiana, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 3041 cod pr. civilă și art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civilă și solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că în perioada 10.03.1989 - 1.03.1998 a desfășurat activitate în cadrul centralei telefonice a unității, iar în cadrul acestui loc de muncă, condițiile erau destul de vitrege, în sensul că centrala telefonică era o centrala industrială, ce deservea întreaga uzină, fiind situată separat de pavilionul de birouri.
A mai precizat recurenta că pentru alimentarea centralei telefonice se foloseau 30 de acumulatori care conțineau acid sulfuric, care se aflau într-o încăpere alăturată celei în care își desfășura activitatea, care, în special vara, degajau un miros de acid foarte puternic, întrucât ușa care despărțea camera acumulatorilor nu era etanșată corespunzător, astfel încât inhala permanent vapori de acid. De aici au rezultat probleme grave de sănătate cu gâtul și cu dantura.
De asemenea, recurenta a învederat că în cadrul perioadei 01.03.1998 – 01.04.2001 a desfășurat activitate în cadrul serviciului heliograf, aparat care era situat într-o cameră fără nici o sursă de căldură. Planurile care ajungeau în sectorul pirotehnic, erau copiate aici pe coli foarte mari apoi erau introduse într-un tub metalic unde se turna amoniac lichid. Această operație se făcea fără niciun echipament de protecție.
Recurenta a învederat că, ceea ce ignora cu desăvârșire instanța de fond este faptul că expertul a încadrat aceste activități nu doar în raport de nominalizarea în cele două anexe ale Ordinului 50/1990, ci mai ales în raport de condițiile efective de muncă desfășurate de reclamanți, condiții care au fost dintre cele mai periculoase, grele sau nocive, care au dus la încadrarea într-o grupă de muncă superioară.
Pe de altă parte, deși nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, trebuie ca această decizie să respecte prevederile art. 6 din Ordinul 50/1990, cu luarea în considerare a condițiilor deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective - nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.. Împrejurarea că societatea a emis decizia nr.81/1991 și tabelele în care au fost nominalizate persoanele și locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nefiind de natură a concluziona că reclamanții nu beneficiază de grupa de muncă superioară.
De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 258/20.09.2004, a reținut că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O astfel de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecventele și inechitățile existente. Din acest motiv, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când li s-au adus modificări sau completări ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă indiferent de perioada în care au lucrat.
Astfel, principiul de baza al încadrării în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Tot un principiu, cel al discriminării, a fost avut în vedere și prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu exista nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă, pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
De altfel, practica constantă a Tribunalului P. este în sensul de a constata încadrarea în grupe superioare de muncă, iar reclamanții beneficiază de grupe superioare față de cea înscrisă în carnetele de muncă, întrucât condițiile de muncă au fost mai aspre decât cele menționate de societate, lucru constatat prin expertize de specialitate.
A învederat recurenta că este foarte important faptul că societatea intimata nu a formulat obiecțiuni cu privire la conținutul raportului de expertiză, situație ce rezultă din fax-ul depus la instanța de judecată odată cu dezbaterea pe fond a cauzei.
Față de toate aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata . Vălenii de M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu este încadrat în nici unul din motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, recurentul neinvocând niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii instanței de fond, ci doar s-a limitat la a face critici pe fondul cauzei.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că Societatea P. I. Parc S.A. a fost înființată în data de 07.12.2001, prin preluarea patrimoniului Societății Uzina Mecanică Vălenii de M. S.A., în baza H.G.R. nr. 1066/2001, cu aceasta ocazie fiind preluată și arhiva existentă în cadrul Uzinei.
În ceea ce privește obiectul prezentei cereri, din consultarea datelor existente în arhivă a rezultat următoarea situație de fapt: în temeiul prevederilor art. 6 și 7 din Ordinul nr. 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Încadrarea în grupele I și II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru"".
În urma apariției Ordinului 50/1990, unitatea a constituit o comisie care, în baza criteriilor stabilite în ordin, și cu consultarea sindicatelor, a stabilit lista locurilor de muncă ce se încadrau în grupele I și a II-a de muncă, întocmind, în acest sens, tabele nominale, așa cum se poate observa din Decizia nr. 81/01.06.1901 și tabelele anexate, iar în aceste tabele nu se regăsește nominalizat recurentul.
A considerat intimata că, în afara perioadelor mai sus menționate, recurentul a lucrat în condiții normale de muncă, neîncadrându-se în prevederile Ordinului 50/1990, beneficiind în fapt de grupă de muncă acele persoane care au lucrat efectiv la locurile de muncă prevăzute în Anexele I și a II-a ale Ordinului nr. 50/1990, unde nivelul noxelor existente la locul de muncă depășea nivelul maxim admis în Normele de protecția Muncii.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul P. – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având ca obiect constatarea că mai multe persoane printre care și recurenta din prezenta fază procesuală a desfășurat activitate în cadrul pârâtei în diferite funcții și au lucrat efectiv în procent de 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I de muncă, cu obligarea la eliberarea unor adeverințe în acest sens.
Procedând la soluționarea cauzei instanța de fond a respins acțiunea în ceea ce o privește pe recurentă.
Ori, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de fond, aspecte recunoscute și în cuprinsul cererii de recurs reclamanta N. Gențiana și-a desfășurat activitate în cadrul Serviciului administrativ în funcția de grafician și telefonist în perioada 10.03.1989 – 01.03.1998 și în cadrul Serviciului Administrativ, heliograf în funcțiile de BDS-ist, multiplicator în perioada 01.03.1998 – 01.04.2001.
În ceea ce privește încadrarea activității prestate de aceasta în grupă superioară de muncă, în mod legal a apreciat tribunalul că din probele administrate în cauză nu rezultă o atare situație.
Astfel, în chiar cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză expertul face referire la secțiile de producție, în raport de activitatea desfășurată în cadrul acestora fiind analizate condițiile de lucru efective.
Ori, este indiscutabil că recurenta reclamantă nu a prestat efectiv activitate în secțiile de producție, chiar lucrarea de expertiză analizând situația sudorilor, lăcătușilor, strungarilor și frezorilor, fără nicio referire la persoanele încadrate în serviciul administrativ.
Așa fiind trimiterile recurentei la cuprinsul raportului de expertiză nu pot fundamenta o soluție de admitere a căii de atac, referirile la acesta regăsindu-se numai în Anexa la raport.
Mai mult decât atât la pronunțarea hotărârii instanța de fond a făcut o corectă interpretare a întregului material probator administrat în cauză, prin raportare la activitatea efectiv desfășurată de reclamanți, iar nu prin menționarea acestora în tabele întocmite de societate.
Referirile la Decizia nr. 258/20.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au relevanță în soluționarea cauzei.
Astfel, prin respectiva decizie a completului de 9 judecători s-a avut în vedere împrejurarea că Ordinului nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări care au făcut corp comun cu respectivul act normativ, astfel încât acestei reglementări unice, cu efect global, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Numai că, în cauza pendinte acțiunea reclamantei nu a fost respinsă raportat la conținutul actului normativ menționat la un anumit moment, ci pentru alte considerații, așa cum s-a arătat în precedent.
Sub aspectul criticilor recurentei potrivit cărora s-a creat un regim discriminatoriu față de alte persoane aflate . cu a sa, Curtea reamintește că, în jurisprudența sa instanța de la Strasbourg a arătat că o diferență de tratament între persoane plasate în situații analoage sau compatibile este discriminatorie dacă ea nu se bazează pe o justificare obiectivă si rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate si scopul urmărit.
Numai că, în cauza de față, recurenta nu a produs dovezi în sensul că persoane care au desfășurat aceiași activitate ca aceasta, la aceiași angajatori și în baza unor atribuții de serviciu asemănătoare au beneficiat de grupe superioare de muncă.
Așa fiind și aceste critici sunt nefondate.
Sub aspectul susținerilor recurentei în sensul că intimata nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, Curtea reamintește că o astfel de poziție procesuală nu echivalează cu o achiesare la pretențiile deduse judecății.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta N. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Bodaescu L., cu sediul în Comuna Păulești, ., județul P. împotriva Sentinței civile nr. 1300 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul P.– Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații reclamanți T. M., T. M., G. V., G. S., G. N., G. I., I. S., I. R., I. A., C. C. și A. M. toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Bodaescu L., cu sediul în Comuna Păulești, ., județul P. și intimata pârâtă . S.A., cu sediul în Vălenii de M., .-79, județul P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
A. M. R. C. M. M. M. P.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
2 ex./19.09.2013
d.f. nr._ Tribunalul P.
j. f. I. C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3080/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
