Recalculare pensie. Decizia nr. 2430/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2430/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 4432/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2430
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Președinte – M. P. Judecători – C. M. M.
- M. P. G.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1196 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata contestatoare C. E. cu domiciliul în Ploiești, ..2, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova reprezentată de consilier juridic S. L., în baza delegației de reprezentare nr._/25.09.2013 și intimata contestatoare C. E. asistată de avocat P. I. C. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Avocat P. I. C., având cuvântul pentru intimata reclamantă, în temeiul disp. art. 305 Cod pr. civilă, solicită proba cu înscrisuri pentru dovedirea împrejurării că hotărârea instanței de fond a fost deja pusă în executare și depune la dosar adresele nr._/3.06.2013 și nr._/28.06.2013 emise de C. Județeană de Pensii Prahova și decizia nr._/14.08.2013 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Consilier juridic S. L., având cuvântul pentru recurenta pârâtă, referitor la proba cu înscrisuri solicitată de intimata reclamantă, arată că decizia nr._/14.08.2013 a fost emisă, întrucât hotărârea instanței de fond este executorie de drept, dar acest fapt nu înseamnă că hotărârea nu mai poate fi atacată cu recurs. Solicită respingerea probei cu înscrisuri, apreciind că aceasta nu este concludentă cauzei.
Curtea apreciază concludentă, pertinentă și utilă în soluționarea cauzei proba cu înscrisuri, ce a fost comunicată și recurentei și constată că proba a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Părțile, având cuvântul prin reprezentanții lor, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Consilier juridic S. L., având cuvântul pentru recurenta pârâtă, cu privire la primul motiv de recurs, arată că instanța, aplicând greșit dispozițiile legale, nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată invocată prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, fila 128.
Astfel, arată că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 149 – 151 din Legea nr.263/2010 privind procedura prealabilă, iar din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat instanței la 8.06.2012, fără a parcurge procedura prealabilă.
Pe fond, arată că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere că drepturile recalculate nu pot fi acordate decât cu luna următoare depunerii cererii de recalculare la C. Județeană de Pensii și nu de la o dată anterioară, așa cum greșit a dispus instanța de fond.
Totodată, arată că în mod eronat instanța a admis cererea reclamantei, și și-a întemeiat justificarea pe dispoz. Legii 19/2000, dispoziții legale abrogate, având în vedere faptul că cererea de recalculare a drepturilor de pensie nr._ a fost depusă la 16.03.2012, decizia de respingere a cererii de recalculare nr._ a fost emisă la 31.01.2013, caz în care în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii 263/2010.
Mai mult, potrivit HG nr.257/20.03.2011, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu fac parte din baza de calcul a pensiilor, formele de retribuire în acord sau cu bucata.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară.
Avocat P. I. C., având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la motivul de recurs în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția prematurității acțiunii, arată că, la instanța de fond, pârâta a invocat, prin întâmpinarea aflată la fila 60 dosar, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție ce a fost soluționată în mod corect de instanță prin sentința pronunțată.
Pe fondul cauzei, arată că în mod corect instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la introducerea în baza de calcul a întregii documentații care însoțește prezenta contestație, respectiv să fie introduse în baza de calcul și sumele primite ca plată în acord.
Față de susținerile expuse pe larg în concluziile scrise, urmând a se avea în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 19 pronunțată în dosarul nr. 18/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în 17.10.2011, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară, respectiv 4 decizii pronunțate în cauze similare.
Totodată, depune o notă de concluzii formulate personal de intimata reclamantă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4432/ 105/2012, contestatoarea C. E. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Prahova, contestație împotriva deciziei nr._/20.05.2005, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să se ia în considerare întreaga documentație care însoțește acțiunea, precum și diferența de pensie cuvenită ca urmare a emiterii unei noi decizii de pensionare, cu aceeași dată înscrisă în decizia inițială pentru plata pensiei.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a fost angajată la S.C. Petrostar S.A., fiind salarizată în acord global, însă prin neluarea în considerare a principiului contributivității, s-a ajuns la obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu este proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce este inechitabil.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 76-78, alin.1, art. 87 și art.164 din Legea 19/2000.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.9-29).
La data de 01.11.2012 contestatoarea a depus la dosar precizare prin care arată că nu a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr._/20.05.2005, însă solicită obligarea intimatei la recalcularea din martie 2012 a pensiei prin introducerea în baza de calcul a sumelor primite ca plată în acord global, conform adeverinței nr. 1092/15.03.2012 emisă de . în subsidiar solicită plata sumei reprezentând diferența de pensie cuvenită ca urmare a recalculării deciziei eronate și emiterea unei noi decizii de pensionare, cu aceeași dată înscrisă în decizia inițială pentru plata pensiei.
La termenul de judecată din data de 04.02.2013 contestatoarea a depus la dosar o nouă precizare prin care arată că renunță la capătul de cerere privind plata retroactivă a sumelor cuvenite ca urmare a recalculării începând cu data inițială a pensionării și solicită recalcularea și plata acestor sume de la data solicitării către C. Județeană de Pensii Prahova, respectiv cererea_/16.03.2012.
În raport de susținerile contestatoarei, intimata C. Județeană de Pensii Prahova a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ. întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii precizatoare formulată la termenul din 08.11.2012, solicitând respingerea contestației pentru acest motiv, iar în subsidiar respingerea contestației ca neîntemeiată.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1196 din 16 aprilie 2013, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii precizatoare invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis contestația precizată formulată de contestatoarea C. E. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Prahova, a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine contestatoarei, retroactiv cu începere de la data de 16.03.2012, data solicitării către C. Județeană de Pensii Prahova, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor menționate în adeverința 1092/15.03.2012 emisă de . act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, tribunalul se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de fond și asupra celor de procedură, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât chiar dacă Legea nr.19/2000 a fost abrogată, în temeiul principiului contradictorialității, intimata are obligații să ia în calcul la stabilirea pensiei sporurile prevăzute de Anexa nr. 15 din Normele de Aplicare a Legii nr. 263/2010, sporurile ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Pe fond, tribunalul a constatat că în cauză contestatoarea C. E. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Prahova obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii care să valorifice sporurile pentru acord și nu salariile tarifare așa cum este menționat în cuprinsul deciziei, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1092/15.03.2012 emisă de ..
Prin adeverința nr.1092/15.03.2012 eliberată de . atestă că, în speță, contestatoarea a desfășurat activitate în cadrul societății beneficiind de spor de acord global.
Potrivit alin.2 al art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute de alin.1 al aceluiași articol, se au în vedere și sporurile menționate la pct. IV din anexa la OUG nr.4/2005 unde se menționează că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, în regie, ori după timp pe baze de tarife și cote procentuale.
În acord cu aceste prevederi legale, prin decizia nr.19/17.10.2011 a ICCJ privind examinare a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ privitor la stabilirea si recalcularea pensiilor din fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că, formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr.57/1974 privind retribuire după cantitatea și calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea si recalculare pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acesta, s-ar plăti contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Din conținutul adeverinței nr. 1092/15.03.2012 se constată că contestatoarea a beneficiat de sume primite în acord care, împreună cu salariul de bază constituie salariul brut, sume asupra cărora au fost reținute impozit și contribuția la asigurări sociale, temeiul acestor rețineri fiind art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția privind asigurările sociale de stat, act normativ care dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat.
Analizând adeverința eliberată în completarea adeverinței nr. 1092/15.03.2012 emisă de . a reținut că pentru sumele primite în acord global s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, mai puțin contribuția individuală pentru pensia suplimentară.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motivele prev. de dispozițiile art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civilă, solicitând admiterea recursului declarat, modificarea sentinței menționate, în sensul admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată invocată de C. Județeană de Pensii Prahova cu privire la cererea formulată de reclamanta C. E. și respingerea în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, potriviți art. 106 din Legea nr. 263/2010: "(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii; (2) Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt și de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
Ca atare, recurenta cererea de recalculare a drepturilor de pensie se soluționează prin decizie de admitere sau respingere, neexistând o altă procedură de soluționare și prin urmare, în cauza de față, fiind vorba de o decizie de respingere a cererii de recalculare, dispozițiile art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, privind procedura prealabila, sunt incidente.
De asemenea, recurenta a arătat că prin decizia nr._/31.01.2013 cererea de recalculare a pensiei reclamantei prin valorificarea sumelor obținute în acord, a fost respinsă.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrata in vigoare Ia 01.01.2011 "(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații; (2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicționar.
Potrivit art. 151 alin. 2 din Legea nr.263/2010 "(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare".
În acest sens, recurenta a precizat că reclamanta a formulat contestație la C. Județeană de Pensii Prahova față de Decizia nr._/31.01.2013, la data de 04.03.2013 și s-a adresat instanței de judecată la data de 08.06.2012, fără a parcurge procedura prealabilă.
Ignorând toate dispozițiile legale care privesc procedura prealabilă obligatorie, instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Totodată, recurenta a solicitat să se aibă în vedere și Decizia nr. 1093/18.12.2012 a Curții Constituționale, care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art.149 din Legea nr.263/2010.
Pe fondul cauzei, instanța în mod eronat a dispus recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor în acord începând cu data depunerii cererii de recalculare 16.03.2012, fără să aibă în vedere prevederile legale care reglementează recalcularea pensiilor.
Potrivit dispozițiilor legale care reglementează procedura de recalculare a pensiilor art. 107 din Legea nr. 263/2010…”
(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
84) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.
(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”
- cererea de recalculare a fost depusa la data de 16.03.2012 și înregistrata sub nr._;
- adeverința în baza căreia se solicită recalcularea pensiei este emisă la data de 15.03.2012;
Față de cele menționate mai sus, recurenta a menționat că drepturile recalculate nu pot fi acordate altfel decât cu luna următoare depunerii cererii de recalculare la C. Județeană de Pensii și nu de la o dată anterioară, așa cum greșit a dispus prin sentința nr.1196/16.04.2013 Tribunalul Prahova.
În continuare recurenta a arătat că, Tribunalul Prahova, ignorând complet dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii de recalculare a pensiei, în mod greșit a admis în parte acțiunea reclamantei.
Recurenta a considerat total eronată justificarea instanței de fond întemeiată pe disp. Legii 19/2000, solicitând a se observa că, în primul rând, cererea de recalculare a drepturilor de pensie nr._ a fost depusă la data de 16.03.2012, decizia de respingere a cererii de recalculare nr._ a fost emisă la data de 31.01.2013, caz în care în speță sunt aplicabile dispoz. Legii 263/2010.
Potrivit HG 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15 „nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001; formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice…”
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute în formă de retribuire a acordului global și primele nu lasă loc de interpretare, fiind excluse din calculul pensiei.
În acest sens, Tribunalul Prahova nu și-a justificat în nici un fel hotărârea, ba mai mult decât atât și-a întemeiat-o pe dispoziții legale abrogate, începând cu 01.01.2011 – Legea 19/2000.
În ceea ce privește deciziile Înaltei curți de Casație și justiție, recurenta a solicitat a se observa că acestea au avut în vedere spețe aflate, de asemenea, sub incidența Legii 19/2000, act normativ abrogat la 01.01.2011, or în cauza de față, atât cererea de recalculare, cât și decizia de respingere a acestei cereri se află sub incidența Legii 263/2010.
De asemenea, recurenta a învederat că prin Decizia nr. 30/16.11.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește că formele de retribuire în acord global nu pot fi valorificate la stabilirea/ recalcularea pensiei.
Prin Decizia nr.19/10.12.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că sumele în acord pot fi luate în calcul cu condiția ca aceste sume să fie incluse în salariul de bază, iar pentru aceste sume atât angajatorul cât si angajatul să fi plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Or, anterior datei de 01.04.2001, contribuția la asigurările sociale de stat ce se reținea din drepturile angajatului era contribuția la pensia suplimentară (contribuție care astăzi se numește contribuție individuala).
În acest sens, recurenta a solicitat a se observa că din Adeverința nr. 1092/15.03.2012 depusă de reclamantă în dovedirea cererii de recalculare, rezultă fără echivoc că pentru sumele obținute în acord global angajatul nu a achitat contribuția de asigurări sociale la pensia suplimentară.
Mai mult decât atât, în speță identică (dosar nr._ *), în urma efectuării raportului de expertiză dispus de Curtea de Apel Ploiești în cauză, s-a constatat că pentru sumele obținute în acord global . a reținut contribuția individuală - contribuția la pensia suplimentară.
Or, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că poate fi incidentă Decizia nr. 19/10.12.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, recurenta a solicitat a se observa că nu este îndeplinită condiția privind contribuția datorată de angajat la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, recurenta a mai menționat faptul că legislația anterioară datei de 01.04.2001 nu permitea reținerea contribuției individuale pentru sumele obținute în acord global.
Față de cele menționate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată invocată de C. Județeană de Pensii Prahova cu privire la cererea formulată de reclamanta C. E. și respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de soluționare a cauzei, intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, curtea va constata că, în mod corect tribunalul a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, dar pentru considerentele ce urmează:
Dispozițiile art.149 din Legea 263/2010 stabilesc o procedură administrativă prealabilă de examinare a deciziilor de pensie supuse contestării, procedură obligatorie.
Așa cum rezultă din acte și lucrările dosarului și cum arată chiar recurenta, contestatoarea a inițiat procedura prealabilă de contestare a deciziei_/31.01.2013 prin care i s-a respins cererea de recalculare a pensiei prin valorificarea sumelor obținute prin acord la data de 4.03.2013.
Potrivit disp. art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010 termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia, termen ce a fost depășit fără a exista vreo soluție pronunțată de comisie, situație în care contestatoarea se poate adresa instanței de judecată.
Cu privire la susținerile recurentei, formulate oral în instanță și peste termenul de recurs, referitoare la faptul că tribunalul s-ar fi pronunțat asupra excepției inadmisibilității și nu asupra excepției prematurității, curtea va reține că această critică este formulată tardiv, după expirarea termenului de recurs și nu poate fi avută în vedere.
Mai mult, prematuritatea la care s-a referit recurenta se referă la neîndeplinirea unei condiții de admisibilitate a acțiunii în justiție și, pe cale de consecință reprezintă o cauză de inadmisibilitate a cererii formulate.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, curtea va reține următoarele:
Intimata –reclamantă a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr._/1990 începând cu data de 1.09.1990 conform dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
La data de 16.03.2012, prin cererea înregistrată sub nr._/2012, aceasta a solicitat recurentei recalcularea pensiei prin valorificarea formelor de retribuire în acord și primelor înscrise în adeverința nr. 1092/15.03.2012 eliberată de ..
Conform acestei adeverințe, în perioada 10.03.1965 – 30.08.1990 intimata –reclamantă a fost retribuită în acord global, conform Legii nr. 57/1974 și Legii nr. 14/1991, cât a îndeplinit funcția de inginer la Petrostar SA.
În cuprinsul adeverinței se arată că pentru perioadele menționate societatea a efectuat viramentele CAS și pensia suplimentară conform legislației în vigoare la acea dată.
Potrivit Legea nr.57/1974, într-o . activități se utilizau cu precădere forma de retribuire în acord ( acord direct, acord progresiv, acord global, acord indirect) global, iar art. 12 din lege detaliază modalitatea de plată pentru fiecare din activitățile supuse acestei modalități de plată .
Deși actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care își desfășoară activitatea în anumite ca modalitate de plată retribuirea în acord, drepturile obținute în acest mod erau suspuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art.2 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau de cote procentuale, pensiile anuale sau pensiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Potrivit art. 3 din Legea nr.3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În speță, au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu întrucât, în caz contrar, ar avea loc o încălcare a principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Recurenta are obligația să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al intimatei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că, prin decizia nr. 19/17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp. art. 2 lit.e)., art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a). din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Această decizie are caracter obligatoriu, instanța trebuind să se conformeze interpretării legii realizate de către instanța supremă, potrivit dispozițiilor art. 3307 Cod procedură civilă.
În consecință, cum din adeverința susmenționata rezultă ca reclamanta a fost salariat al Petrostar SA si a obținut venituri realizate în acord care au fost incluse în baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale si pentru care s-au achitat lunar cotele de contribuție de asigurări sociale, Curtea apreciază ca în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei cuvenite intimatei cu luarea în considerare a sumelor achitate reprezentând plată în acord global.
Pentru toate aceste considerente Curtea, văzând dispozițiile art. 304, 3041 și 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat în prezenta cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1196 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata contestatoare C. E. cu domiciliul în Ploiești, ..2, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2013.
Președinte, Judecători,
M. P. C. M. M. M. P. G.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored. CC
2 ex./3.10.2013
d.fond_ Tribunalul Prahova
j. fond D. L. C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1991/2013.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 788/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
