Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2497/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2497/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 7495/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2497
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. P. B.
Grefier - A.-M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de S. Publică Prahova, cu sediul în municipiul Ploiești, ..13, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. F., cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură A. G. din municipiul Ploiești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă S. F. reprezentată de avocat A. G. din cadrul Baroului Prahova, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr._/01.10.2013, lipsind recurenta-pârâtă Direcția de S. Publică Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat, iar prin Serviciul registratură s-au depus precizări, înregistrate sub nr._/27.08.2013, din partea recurentei-pârâte.
Avocat A. G. pentru intimata-reclamantă, depune în fața instanței întâmpinare, calificată de instanță drept concluzii scrise, față de nerespectarea termenului de depunere, respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Avocat A. G. pentru intimata-reclamantă arată că a luat cunoștință de conținutul precizărilor formulate de către recurenta-pârâtă și nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatei-reclamante în combaterea recursului.
Avocat A. G. având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat astfel cum a argumentat pe larg prin concluziile scrise.
Susține intimata-reclamantă că nașterea noului raport juridic s-a născut atunci când intimata a fost trecută din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod funcția de încadrare și salarizare a acesteia, ca urmare a schimbării funcției.
Învederează intimata-reclamantă că a depus la dosar ca practică judiciară, hotărâri pronunțate de către alte instanțe, pe spețe similare, care au statuat cu autoritate de lucru judecat legitimitatea acțiunilor reclamanților de a solicita restituirea sumelor reținute în mod nelegal.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Precizează că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta S. F. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de S. Publică Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei ce i-a fost reținută în mod nelegal din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, calculată la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția de încadrare nr. 313/20.09.2010 a fost trecută din categoria funcționarilor publici din cadrul structurii interne a pârâtei, în categoria personalului contractual, modificându-se în acest mod funcția de încadrare și salarizare ca urmare a schimbării funcției, astfel că, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 30.06.2011, salariul lunar a fost achitat la nivel de personal contractual conform Legii nr. 284/2010.
A susținut reclamanta că prin decizia emisă a fost încadrată ca personal contractual cu un salariu corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009, deși conform scrisorii nr._/11.10.2010 a Direcției de Organizare și Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății, la trecerea pe funcția contractuală trebuia să beneficieze de drepturi salariale de care ar fi beneficiat personalul contractual în luna decembrie 2009.
Reclamanta a mai menționat că scrisoarea nr._/11.10.2010 a fost semnată de aceeași persoană din cadrul Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale care, 10 luni mai târziu, prin Adresa Ministerului Sănătății nr._/21.06.2011, răspunde Direcției de S. Prahova că în anul 2011, salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea, ca urmare a aplicării OMS nr. 1078/2010, este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%.
S-a mai arătat de către reclamantă că deși a solicitat pârâtei, nici până în prezent nu a primit explicații vizând temeiul legal și modul de calcul al salariului care i se acordă și în prezent. Mai mult, dispoziția a fost emisă și transmisă reclamantei anterior aprobării statului de funcții de către Ministerul Sănătății, iar dispoziția de încadrare a fost primită la data de 20.09.2010, deși trecerea pe noua funcție s-a făcut începând cu data de 25.08.2010, în această lună reclamanta fiind salarizată ca personal contractual, dar cu salariul diferit de cel al vechiului personal contractual și care trebuia calculat la nivelul lunii decembrie 2009.
Reclamanta a apreciat că salariul său actual a fost stabilit în mod arbitrar, deși fișa de evaluare a acesteia a fost la limita maximă, fără abateri sau sancțiuni, astfel încât și salariul trebuia stabilit la nivelul limitei maxime și nu în mod aleatoriu, așa cum a fost calculat.
A învederat reclamanta că din cauza pârâtei s-a ajuns ca la nivelul instituției, personalul contractual, care ființase pe aceste funcții și în perioada în care reclamanta era funcționar public, să aibă un salariu mai mare decât al reclamantei, în condițiile în care aceștia aveau același grad profesional și gradații, echivalente cu ale reclamantei.
De asemenea, s-a precizat că începând cu data de 01.07.2011, pârâta, invocând o adresă a Ministerului Sănătății, nr._/2010, stabilește că plata pentru personalul contractual se va face conform salarizării funcționarului public, astfel încât, la acest moment, diferența de salariu pe care reclamanta a încasat-o în perioada 01.01._11 se reține lunar, pentru o perioadă de 3 ani, fără a exista o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă în acest sens și fără a exista vreo dispoziție cu privire la această reținere, care nu apare nici pe fluturașul de salariu, contrar dispozițiilor art. 169 din Codul muncii, care prevăd că nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.281 din Codul muncii, art.31 din Legea nr.330/2009.
Pârâta Direcția de S. Publică Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se dispună ca până la rămânerea definitivă a prezentei cauze, pârâta să întrerupă oprirea reglărilor salariale provenite din diferențele de salarii acordate în perioada 01.01._11 și de la 01.07.2011 până în prezent.
A arătat pârâta că stabilirea drepturilor salariale conform Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 a fost aplicată de personalul de execuție din cadrul biroului RUNOS, deoarece începând din data de 24.01.2011, șefa biroului RUNOS s-a internat în spital în urma unor probleme grave de sănătate.
Pârâta a mai precizat că biroul RUNOS funcționează din 24.01.2011 până în prezent doar cu 3 funcționari publici de execuție, din care 2 funcționari publici de execuție veniți prin reorganizarea din 25.08.2010 conform OMS nr.1078/2010.
Prin urmare, a susținut pârâta, având în vedere că după data de 24.01.2011, personalului de execuție din cadrul biroului RUNOS nu i-a fost adus la cunoștință de către nimeni, nici de șefa biroului și nici de către membrii de drept care au participat la Comitetul Director al Direcției de S. Publică Prahova din data de 01.11.2010, respectiv director executiv, director executiv adjunct economic, problemele modificării încadrărilor salariale pentru funcționarii publici care au trecut pe funcție contractuală, salarizarea pentru aceștia a fost făcută la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituție, conform art. 2 din Legea nr. 285/2010, încheindu-se acte adiționale la contractele individuale de muncă din 25.08.2010.
Pârâta a mai menționat că în luna aprilie 2011, șefa biroului RUNOS, care se afla în concediu medical, s-a interesat de modul de aplicare al salarizării și a contestat modul de aplicare a acesteia, solicitând directorului executiv să trimită către Ministerul Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, o adresă pentru soluționarea situației existente în cadrul instituției, privind modul de salarizare legală și corectă pentru această categorie de personal. Astfel, adresa cu nr. 5954 înregistrată în cadrul Direcției de S. Publică Prahova în data de 09.05.2011, a fost trimisă Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, solicitându-se precizări privind modul de salarizare legală și corectă pentru această categorie de personal.
Ulterior, Ministerul Sănătății, prin Direcția Organizare și Politici Salariale, cu adresa nr._ din data de 21.06.2011, înregistrată în secretariatul instituției pârâte sub nr. 8707/07.07.2011, a precizat că având în vedere art. 30 alin. 5 lit. a din Legea-cadru nr. 330/2009, salariile de bază pentru personalul încadrat care și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual, ca urmare a OMS nr. 1078/2010, trebuia sa fie la nivelul lunii decembrie 2009.
De asemenea, în aceeași adresă se mai menționează că pentru funcționarii publici care au devenit personal contractual, salariile de bază nu pot fi majorate la nivelul salariilor de bază pentru personalul contractual existent, deoarece pentru personalul contractual existent în instituție, salariile de baza avute în decembrie 2009 au fost stabilite conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
Pârâta Direcția de S. Publică Prahova a mai precizat că directorul executiv, conform art. 3 din OMS nr. 1078/2010 și art. 12, lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, a dispus emiterea de noi acte adiționale, începând cu data de 07.07.2011, prin care salarizarea personalului mai sus menționat se stabilea conform precizărilor adresei Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, fiind încheiate în 2 exemplare, semnate de ambele părți, și nefiind contestate.
S-a mai susținut că aceste acte adiționale au fost încheiate pe perioadă nedeterminată, producându-și efectele juridice de la data de 01.01.2011, conform art. 256 alin. 1, potrivit căruia salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie și art. 259 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicat, prin care se precizează ca în cazul în care acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de rețineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condițiile Codului de procedură civilă.
De asemenea, pârâta a mai arătat că în luna octombrie 2010, biroul RUNOS a revenit cu o altă adresă, înregistrată în secretariatul instituției cu nr._, prin care solicita din nou sprijin din partea Ministerului Sănătății - Direcția Organizare și Politici Salariale, pentru clarificarea încadrării salariale acestei categorii de personal, acesta din urmă răspunzând prin adresa nr._/19.11.2012, intrată în secretariatul Direcției de S. Publică Prahova și înregistrată cu nr._/12.12.2012, prin care revine cu aceleași precizări din adresa nr._ din 21.06.2011.
Pârâta a mai precizat că sumele aprobate, la partea de cheltuieli de personal, prin filele de buget repartizate anual instituției pârâte de către Ministerul Sănătății, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depășite. Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
Direcția de S. Publică Prahova este ordonator secundar de credite făcându-se în continuare trimitere la disp.art. 21 alin.2 și art.23 din Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei luat la cererea reclamantei, prin sentința civilă nr. 1025 din 5 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele reținute din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, precum și la sistarea pentru viitor a acestor rețineri.
Totodată, s-a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică Prahova, obligarea la restituirea sumei reținute în mod nelegal din salariul lunar încasat începând cu luna iulie 2011, calculate la valoarea de circulație din ziua plății efective, precum și la obligarea pârâtei la sistarea acestor rețineri pentru viitor.
S-a mai reținut că prin dispoziția de încadrare nr. 313/20.09.2010, reclamanta a fost trecută din categoria funcționarilor publici în cea a personalului contractual modificându-se astfel funcția de încadrare și salarizarea reclamantei, ca urmare a schimbării funcției, iar în urma acestor modificări, reclamanta a fost încadrată cu un salariu corespunzător funcționarilor publici aferent lunii decembrie 2009.
Prin contractul individual de muncă nr. 4/25.08.2010 a fost stabilit pentru reclamantă un salariu de bază lunar brut de 1662 lei, iar ulterior, prin acte adiționale succesive, suma de 1434 lei brut, respectiv suma de 1549 lei brut (începând cu data de 01.06.2012).
S-a arătat că potrivit adresei nr._/21.06.2011 a Ministerului Sănătății, salariul brut al persoanelor cărora li s-a schimbat încadrarea ca urmare a OMS nr. 1078/2010 este cel aferent lunii octombrie 2010, majorat cu 15%, însă ulterior, având în vedere adresa nr._/2010 a MS se stabilește că în temeiul Legii nr.330/2009 (art. 30 alin. 5 lit. a) cu aplicabilitate de la 01.01.2010, salarizarea personalului ce și-a schimbat calitatea din funcționar public în personal contractual urmare a aplicării OMS nr.1078/2010 trebuie să fie la nivelul lunii decembrie 2009, iar pentru funcționarii publici ce au devenit personal contractual salariile de bază nu pot fi majorate la nivelul salariilor de bază pentru personalul contractual existent în instituție, salariile de bază avute în luna decembrie 2009 fiind stabilite conform legislației aplicabile personalului contractual din anul 2009.
A reținut prima instanță că în urma precizărilor din această adresă, conform art. 3 din OMS nr. 1078/2010 și art. 12 lit. K din R. a Direcțiilor de S. Publică au fost încheiate noi acte adiționale începând cu data de 07.07.2011 prin care a fost modificată salarizarea reclamantei, salariul acesteia fiind diminuat față de cel menționat în actul adițional nr. 1/01.01.2011.
Reclamanta a contestat modificarea salarială dispusă și faptul că sumele încasate pentru perioada 01.01._11 se rețin lunar pentru o perioadă de 3 ani fără a exista în acest sens un titlu valoric, respectiv o hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens.
Tribunalul a apreciat că în materia salarizării personalului plătit din fondurile publice - Legea nr. 330/2009 a fost o salarizare unitară și echitabilă a acestei categorii de personal arătându-se că urmare a dispoziției nr. 313/20.09.2010 în aplicarea OMS nr. 1078/ 2010, reclamantei i-a fost stabilită salarizarea ca personal contractual.
Întrucât prin adresa nr._/2010 a MS se menționează că pentru funcționarii publici ce au devenit personal contractual, salariile de bază nu pot fi majorate la nivelul salariilor de bază pentru personalul contractual, deoarece nu mai este aplicabilă dispoziția din anul 2001 prin care a fost stabilit salariul acestei categorii de angajați, instituția a dispus, având în vedere aceste precizări, recuperarea sumelor de bani considerate a fi acordate fără temei legal, reprezentând diferența dintre salariul stabilit prin actul adițional din 01.01.2011 și cel din 07.07.2011.
Instanța a apreciat că interpretarea prevederilor legale menționate în adresa nr._/21.06.2011 este de natură a o prejudicia pe reclamantă în raport de personalul contractual cu aceeași calificare, funcție, gradație și gradul profesional, încălcându-se principiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Aplicarea prevederilor OMS nr. 1078/2010 presupune reîncadrarea personalului ce a deținut funcții publice în funcții contractuale cu o salarizare echivalentă neputându-se admite că urmare a culpei pârâtei, această categorie de personal să fie diminuată în raport de alți salariați contractuali.
Astfel, art.31 din Legea nr.330/2009 prevede că pentru personalul nou încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare; astfel, doar dacă ulterior Legii nr.330/2009 a fost abrogată urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 și a Legii nr.285/2010 privind salarizarea unitară în anul 2011 personalului plătit din fonduri publice, pârâta avea obligația stabilirii salariului reclamantei având în vedere prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009.
Instanța de fond a apreciat că în mod legal a fost încheiat actul adițional nr.1/01.01.2011 în conformitate cu prevederile art. 1 alin.1-2 din Legea nr.285/2010 începând cu 01.01.2011, prin care cuantumul salariului acordat inițial a fost majorat cu 15% față de luna octombrie 2010, însă prin actul adițional nr. 2, acest cuantum al salariului a fost diminuat întrucât salariul stabilit în temeiul contractului individual de muncă nr. 11/25.08.2010 a depășit salariul avut ca funcționat public, reîncadrarea trebuind să fie dispusă cu același măriri ale salariului avut anterior.
Tribunalul a considerat că pârâta avea obligația stabilirii unui salariu al reclamantei între limita minimă și maximă a salariului personalului contractual la nivelul de salarizare aferent lunii decembrie 2009 raportat la funcția deținută și având în vedere eventualele sancțiuni și abateri, cât și gradul, treapta, vechimea în muncă și în funcție stabilite prin raportare cu personalul ce îndeplinește aceleași atribuții (personal contractual) neputându-se admite o diminuare a salariului astfel cum s-a dispus prin actul adițional nr. 2/07.07.2011.
Deși s-a invocat de pârâtă faptul că actele adiționale nu au fost contestate, tribunalul a apreciat că în materia salarizării personalului bugetar, actele adiționale au valoare de înscris constatator al drepturilor de care beneficiază persoana respectivă, întrucât, în fapt, legea este cea care stabilește salarizarea personalului din această categorie.
De altfel, s-a arătat că reținerea din salariu efectuată în temeiul dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Codul muncii poate fi dispusă în conformitate cu dispozițiile art.169 din Codul muncii, întrucât salariatul ce a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În speță, s-a arătat că această reținere nu a fost legală, întrucât sumele încasate de salariat și care îi sunt reținute de angajator au temei legal, motiv pentru care pârâta a fost obligată, în temeiul dispozițiilor art.169 și urm. din Codul muncii, să restituie reclamantei sumele reținute din salariul încasat lunar începând cu luna iulie 2011, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective
Totodată, pârâta a fost obligată la sistarea pentru viitor a acestor rețineri.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs, criticând-o ca nelegală, invocând disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând greșit prevederile art. 34 din Legea - cadru nr.330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Se învederează că intimata-reclamantă nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, fapt pentru care nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță.
Conchide recurenta că în acest context, sentința atacată nu are temei legal.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
La data de 27.08.2013, prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Ploiești, recurenta-pârâtă a depus precizări, față de mențiunile din cuprinsul citației de a se înfățișa personal în instanță pentru a se încerca împăcarea părților, precizări prin care a arătat că instituția recurentă are calitatea de ordonator secundar de credite și în conformitate cu prevederile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500 /11.07.2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.
Se susține că fără un titlu executoriu, Direcția de S. Publică Prahova nu poate ca prin împăcarea părților să acorde drepturile solicitate de către reclamantă.
Mai mult decât atât, în calitate de instituție bugetară, este obligată să parcurgă toate căile de atac împotriva solicitării reclamantei.
Se mai învederează de către recurentă că pentru asigurarea cheltuielilor de personal câștigate prin sentințe civile definitive si irevocabile, instituția pârâtă trebuie să înainteze la ordonatorul principal de credite, în speță la Ministerul Sănătății, o solicitare pentru repartiția de credite bugetare cu această destinație.
La rândul sau. Ministerul Sănătății va solicita aceste credite bugetare Ministerului Finanțelor Publice.
Conform art.29 din Legea nr. 500/ 2002, „Structura bugetelor”:
„(1)Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare.
(2)Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz.
(3)Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată.
(4)Numărul de salariați, permanenți și temporari, și fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite .”
Intimata-reclamantă a depus la dosar, prin apărător, la termenul de judecată din 01.10.2013, întâmpinare, calificată de instanță drept concluzii scrise, față de nerespectarea termenului de depunere, respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Singura critică adusă în recurs de către recurentă, prin care se invocă lipsa de temei legal a sentinței, constă în aceea că prima instanță ar fi aplicat greșit prevederile art.34 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a contestat în termen procedural modalitatea de stabilire a drepturilor salariale de către ordonatorul de credite, susținându-se că în acest context nu există o măsură administrativă care să poată fi atacată în instanță.
În conformitate cu disp.art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă, potrivit prevederilor legii, este de competența ordonatorilor de credite și poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Ea se soluționează în termen de 10 zile de la înregistrare, iar decizia privind contestația administrativă poate fi contestată, la instanța competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. Aceeași procedură de contestare a fost reglementată și de Legea nr. 284/2010.
În speță nu s-a depus însă de către recurentă, la dosar, vreo decizie unilaterală a acesteia - legată, desigur, de obiectul prezentei cauze - pe care să o fi comunicat-o intimatei-reclamante și care să fi putut fi contestată de către intimată, iar nici recurenta-pârâtă nu a invocat, de altfel, la prima instanță, prin întâmpinarea depusă la dosar, faptul că intimata nu ar fi respectat disp.art.34 din Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind vorba, practic, de o apărare a recurentei invocată de aceasta pentru prima dată în recurs, care, în condițiile arătate, nu poate fi primită, neputându-se conchide că demersul judiciar inițiat în mod direct de reclamantă se impune a fi respins ca inadmisibil.
Pe de altă parte, raportat la apărările ce au fost invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond de către recurenta-pârâtă, s-a reținut în mod just de către tribunal, prin sentința atacată, faptul că deși s-a invocat de pârâtă împrejurarea că actele adiționale nu au fost contestate de către reclamantă, în materia salarizării personalului bugetar, actele adiționale au valoare de înscris constatator al drepturilor de care beneficiază persoana respectivă, în condițiile în care legea este cea care stabilește salarizarea personalului din această categorie, concluzionându-se în mod corect, în raport de argumentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul sentinței - care nu sunt combătute în nicun fel prin motivele de recurs - cu privire la temeinicia acțiunii reclamantei, cu consecința admiterii acesteia.
De menționat, că actul adițional nr.1 din 01.01.2011 la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4 din data de 25.08.2010, este cel prin care, cu acordul părților, s-au stabilit drepturile salariale ale intimatei începând cu data de 01.01.2011, respectiv salariul de bază brut lunar și sporul pentru condiții deosebite de muncă, potrivit Legii nr.285/2010, statuându-se în mod just de către tribunal, pentru considerentele necombătute în niciun fel în recurs de către pârâtă, că acest act a fost încheiat în mod legal, neputându-se admite ulterior o diminuare a salariului astfel cum a fost dispusă.
În ceea ce privește precizările aduse de recurentă, înregistrate la data de 27.08.2013 la Registratura Curții de Apel Ploiești, se constată că acestea nu constituie motive noi de recurs (pentru a se pune în discuție împrejurarea că nu au formulate în termenul legal procedural de motivare a recursului, care este termenul de recurs de 10 zile de la comunicarea sentinței atacate, conform disp.art.303 alin.1 Cod pr.civilă, ceea ce se sancționează cu nulitatea conform disp. art.306 alin.1 Cod pr.civilă), nepretinzându-se nici de către recurentă că ar reprezenta motive suplimentare de recurs, ci precizările au fost aduse de recurentă exclusiv având în vedere mențiunile din cuprinsul citației comunicate acesteia, pentru termenul de judecată din data de 01.10.2013, de a se înfățișa personal în instanță pentru a se încerca împăcarea părților.Astfel, s-a explicat de către recurentă în cuprinsul precizărilor formulate, de ce, raportat la prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, la care a făcut trimitere, nu poate ca prin împăcarea părților să acorde drepturile solicitate de către reclamantă fără un titlu executoriu și fără a parcurge căile de atac împotriva solicitării reclamantei.
Dispozițiile art.21, 22 și 29 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, invocate în cuprinsul precizărilor, nu au, de altfel, vreo relevanță, în raport de conținutul lor, cu privire la soluția pe fond pronunțată de prima instanță.
Concluzionând, având în vedere considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, invocat de recurentă în motivarea recursului.
Urmează, de asemenea, a se lua act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția de S. Publică Prahova, cu sediul în municipiul Ploiești, ..13, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 5 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. F., cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură A. G. din municipiul Ploiești, ., județ Prahova.
Ia act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată de către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.- P. B.
Grefier,
A.-M. B.
Red.VAP.
Tehnored.BA
2 ex./28.10.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond Ș. O.-C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3080/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
