Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2817/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2817/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 6973/105/2012
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 2817
Ședința publică din data 11 octombrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta G. M.-I., cu domiciliul ales la C. de A. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..4, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 930 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5 și C. de A. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..4, jud.Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie:
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 24.09.2012, reclamanta G. M. I., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției și C. de A. Ploiești, a solicitat ca, prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată, pârâții să fie obligați la plata către aceasta, începând cu data de 01.09.2011 și în continuare, pentru viitor, a diferenței dintre indemnizația rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime și indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeași condiție de vechime, actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că, prin Ordinul nr. 1631/C/2011 al Ministerului Justiției, ce i-a fost comunicat în luna iulie 2012, i-a fost stabilită încadrarea în tranșa de vechime de 20 de ani, începând cu data de 01.09.2011, beneficiind la data respectivă de o indemnizație mai mică față de colegii acesteia
.//.
magistrați, care au împlinit mai înaintea datei respective aceeași condiție de vechime, fără a exista o justificare obiectivă a unei astfel de discriminări.
Reclamanta a arătat că, actualul sistem de salarizare se caracterizează, potrivit art. 3 lit.c din Legea nr. 330/2009 și art. 3 lit.c din Legea nr. 284/2010, prin echitate și coerență, prin crearea de oportunități și remunerație egală pentru muncă de valoare egală.
Art. 30 din legea nr. 330/2009, prevede la alin. 4 pentru anul 2010, că personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009, își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Or, a susținut reclamanta, acest text trebuie citit în sensul că legea recunoaște valorile rezultante ale aplicării creșterilor salariale curgând din trecerea, prin forța timpului, într-o nouă tranșă de salarizare, ca fiind ce trebuie păstrate prin noile calcule.
A mai susținut reclamanta că ordonatorul de credite este obligat să respecte principiul egalității în drepturi și cel al nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, prin aplicarea aceluiași sistem de salarizare pentru toți salariații aflați în aceeași situație juridică.
Totodată, reclamanta a indicat faptul că CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoge sau comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marcks împ.Belgiei).
La data de 28.11.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând ca pârâții să fie obligați la plata către aceasta, începând cu data reîncadrării și în continuare, pentru viitor, a diferenței dintre indemnizația rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime (în muncă sau în funcție) și indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeași condiție de vechime, actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
La data de 28.11.2012, D. F., P. V. A., D. V., G. V., A. L. F., R. A. M., D. D., T. F., S. L. A., G. A. R., S. A. F., D. G., T. E., S. E., L. E. S., Z. E., Ș. (fostă Ț.) I. C., L. I., G. V. și M. C. M., în calitate de judecători la C. de A. Ploiești au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâților la plata către reclamantă și către aceștia, începând cu data reîncadrării și în continuare, pentru viitor, a diferenței dintre indemnizația rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime (în muncă sau în funcție) și indemnizația efectiv acordată colegilor acestora care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeași condiție de vechime, actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
La data de 13.12.2012, pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția necompetenței materiale, solicitând admiterea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de A. București, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că soluționarea acesteia intră în sfera de competență a altui organ al statului, respectiv a
.//.
ordonatorului de credite, organ fără activitate jurisdicțională și nicidecum a instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, același pârât a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a acțiunii.
La data de 26.03.2013, pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă, învederând instanței faptul că nici Ordinul M.J. nr.3525/C/23.10.2012 nu a fost contestat anterior, urmând a fi respinsă acțiunea. De asemenea, același pârât a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză, solicitând respingerea acesteia în principiu ca inadmisibilă.
În ședința publică din data de 27.03.2013, Tribunalul a respins, în principiu, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu.
Pe baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 930/27.03.2013 prin care a respins excepțiile necompetenței materiale și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul M. Justiției, prin întâmpinare, ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată prin întâmpinare, instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând că, potrivit art. 7 din Cap.VIII al Anexei VI la legea nr. 284/2010, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, împotriva actului administrativ (…). Iar împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin.1 se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a ICCJ, sau după caz, a CAP București (…)
Tribunalul a apreciat că îi revine Curții de A. București competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva hotărârilor de soluționare a contestațiilor formulate de persoanele salarizate potrivit actului normativ sus-menționat împotriva actului administrativ de stabilire a acestor drepturi salariale, obiectul prezentului litigiu constând în acordarea diferenței de drepturi salariale și nu în contestarea Ordinului de trecere în altă tranșă de vechime, prezenta cauză fiind un litigiu individual de muncă având ca obiect drepturi salariale, competența de soluționare a acestuia revenind instanței civile – secția de litigii de muncă de la domiciliul reclamantului.
Asupra excepției inadmisibilității cererii, invocată prin întâmpinare, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, considerând că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție, ci eventual efectul respingerii cererii principale ca fiind de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau eventual pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Pe fond, s-a reținut că, prin Ordinul nr. 3525/C/23.10.2012, emis de pârâtul M. Justiției, reclamanta G. M.-I., în calitate de judecător la C. de A. Ploiești, începând cu data de 01.10.2012, a fost încadrată în gradația 5, clasa de salarizare 107, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 15 ani la 20 de ani, beneficiind de o indemnizație de încadrare brută lunară de 9036 lei, un cuantum al
.//.
sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1291 lei și de un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității de 1209 lei.
Astfel cum rezultă din adeverința nr. 259/22.06.2012, emisă de C. de A. Ploiești, indemnizația de încadrare a reclamantei începând cu data de 01.09.2011, raportată la cea a colegilor acesteia care au trecut într-o altă tranșă de vechime în anul 2010, conform legii de salarizare este mai mică.
Ordinul sus-menționat privind încadrarea reclamantei a fost emis în temeiul legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a legii nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și a normelor metodologice pentru aplicarea legii nr. 285/2010 aprobate prin Ord. nr. 77/2011 al Ministerului finanțelor publice și Ord. nr. 72/2011 al Ministerului muncii, familiei și protecției sociale.
Astfel, dispozițiile legale aplicabile prezentei cauze, respectiv prev.art.11 al.3 din legea nr. 284/2010 au dispus ca reclamanta, trecând de la gradația 4 la gradația 5, să beneficieze de un procent de creștere de doar 2,5% față de creșterea de 5% cum era reglementată în legislația anterioară.
În anul 2011, Legea-cadru nr. 284/2010, deși a intrat în vigoare la data de 01.01 nu se aplică în ceea ce privește stabilirea salarizării (coeficienți de ierarhizare, valoarea de referință, etc.), legea nr. 285/2011 fiind cea care stabilește salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011, ca lege tranzitorie.
Conform art. 6 din reglementarea tranzitorie, singurele dispoziții care se aplică din legea nr. 284/2010 în cursul anului 2011 sunt chiar cele referitoare la noile procente corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă. Astfel, acest articol prevede ca, în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prev. de art. 11 al.3 din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 al.5 din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.
Din acest text a rezultat că, procentele astfel cum au fost modificate se aplică începând cu data de 01.01.2011 pentru personalul care își modifică aceste tranșe de vechime în anul 2011, iar pentru cei care și-au schimbat tranșele de vechime în anii anteriori, drepturile rămân câștigate.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal reclamanta, invocând motive de nelegalitate în sensul disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, susținând în esență că instanța fondului nu a analizat cauza prin prisma aplicării principiului nediscriminării, astfel cum s-a arătat în mod constant în cadrul cererii de chemare în judecată, cu referire la împrejurarea că ordonatorul de credite este obligat să respecte principiul egalității în drepturi și al nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă prin aplicarea aceluiași sistem de salarizare pentru toți salariații aflați în aceeași situație juridică.
Se invocă în continuare în motivarea cererii de recurs dispozițiile art. 14 din Convenție cu privire la interzicerea discriminării cu trimitere la cauza D. contra României care, prin Hotărârea din 21.02.2008 a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleiași categorii profesionale, care se află în situații comparabile, așa cum este cazul și în speța de față.
Se fac de asemenea, referiri la art. 23 alin.(2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede în mod expres că „toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală”, la Carta socială europeană și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificate de România și care conțin dispoziții relative la nediscriminare, inclusiv la un salariu echitabil și la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.
Se concluzionează în sensul că au fost încălcate prevederile OG nr.137/2002, art. 2, art.6 alin.1 și 3 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art.3 lit.c și art. 30 din Legea nr.330/2009 și art.3 lit.c din Legea nr.284/2010, motiv pentru care se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În termen legal intimatul-pârât M. Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expus pe larg în cuprinsul cererii.
C., analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, examinând cauza sub toate aspectele conform disp.art.3041 Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare în baza disp. art. 312(1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
În speță, prin acțiunea introductivă de instanță precizată ulterior, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre indemnizația rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime (în muncă sau în funcție) și indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior datei de 31.12.2010 au îndeplinit aceeași funcție.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.330/2009 și ale Legii nr.284/2010 precum și reglementările CEDO.
Analizând probatoriul cauzei raportat la dispozițiile legale incidente în speță, instanța fondului a reținut că acțiunea reclamantei nu poate fi primită întrucât ordinul atacat a fost emis cu respectarea art.6 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Argumentele avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate sunt corecte.
Ordinul nr.3525/C/23.10.2012 a fost emis de pârâtul M. Justiției în temeiul Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a Legii nr.285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 și a normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.285/2010 aprobate prin Ordinul nr.77/2011 al Ministerului Finanțelor Publice și Ordinul nr.72/2011 al Ministerului Muncii, familiei și protecției sociale.
De altfel, este de reținut că art.6 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a făcut obiectul excepției de
.//.
neconstituționalitate, C. Constituțională reținând prin Decizia nr.669 din 26 iunie 2012 că „avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate”.
În plus, C. a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării ce devin aplicabile de la data intrării în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.
C. a găsit neîntemeiată critica invocată de autorul excepției potrivit căreia, în măsura în care calculul indemnizației de încadrare conform dispozițiilor art.6 din Legea nr. 285/2010 duce la un cuantum al acestei indemnizații mai mic față de cel calculat potrivit prevederilor Legii-cadru nr.330/2009, în condiții identice de vechime în muncă și vechime în funcție, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranșă superioară de vechime în cursul anului 2011 și cele care au trecut la o astfel de tranșă anterior intrării în vigoare a Legii nr.285/2010.
În considerarea celor mai sus arătate nu poate fi vorba despre existența unei discriminări atâta timp cât drepturile bănești au fost stabilite sub imperiul unor acte normative diferite, dispozițiile art.6 din Legea nr.285/2010 necontravenind nici principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut la art. 16 deoarece acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.
În ceea ce privește starea de discriminare invocată de recurentă, nu se poate reține o încălcare a principiului nediscriminării și egalității de tratament, practica CEDO fiind constantă în a considera că diferența de tratament devine discriminare în înțelesul art. 14 din Convenție doar atunci când există distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Or, în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta se raportează la modul de calcul al drepturilor salariale ale colegilor săi stabilite potrivit altei legi, astfel încât este evident că nu poate fi vorba despre o discriminare.
Pentru considerentele mai sus arătate, C. reține că legalitatea sentinței atacate nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. M.-I., cu domiciliul ales la C. de A. Ploiești, cu sediul în Ploiești, ..4, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 930 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5 și C. de A. Ploiești, cu sediul în Ploiești,
.//.
..4, jud.Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red. C.Ș. /tehnored.V.M.
2 ex./07.11.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. I. C.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
