Plângere contravenţională. Sentința nr. 3878/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3878/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2746/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr. 2._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3878/2013
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
JUDECĂTOR: B. M. - A.
GREFIER: S. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe petentul R. G. și pe intimata G. Națională de Mediu-Comisariatul Județean B., având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la data de 11 noiembrie 2013 când petentul a pus concluzii ce se află consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 noiembrie 2013 fac parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrată la această instanță, sub nr. de mai sus, petentul R. G., în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu-Comisariatul Județean B., a solicitat anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 5.04.2013, iar în situația în care se va constata că actul atacat a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și că fapta a fost comisă, să se dispune transformarea sancțiunii amenzii în avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 03.04.2013, în urma unui control efectuat de comisarii intimatei, s-a constatat că în curtea imobilului unde locuiește, acesta deține o instalație de tip banzic pentru debitat material lemnos și că erau depozitate cca. 0,5 m3 cherestea și deșeuri lemnoase, respectiv rumeguș, provenite din funcționarea instalației pentru debitat, reținându-se totodată că nu deține autorizație de mediu pentru activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului.
Deși a învederat faptul că nu desfășoară activități de comerț sau prestare de servicii cu material lemnos și că materialul lemnos depozitat în curte era destinat construirii unei anexe gospodărești, nu s-a ținut cont de aceste susțineri.
Petentul a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în mod nelegal, agenții constatatori refuzând să menționeze obiecțiunile exacte pe care le-a avut, respectiv cu privire la faptul că instalația nu îi aparține și că nu efectuează nici un fel de activitate de prelucrare a materialului lemnos, așa cum prevede disp. art. 16 din OG. nr.2/2001, obiecțiuni ce ar fi trebuit să fie consemnat distinct la rubrica ,,alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petentul solicită a se reține faptul că a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. OUG 2293/2004, art. 7, lit. c, iar nerespectarea prev. art. 4 ,,agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deșeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protecției mediului”, se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la_ lei.
Față de dispozițiile legale în baza cărora a fost aplicată sancțiunea, petentul solicită a se avea următoarele aspecte: nu este persoană juridică sau agent economic, nu este proprietarul instalației de debitare, proprietarul fiind fiul său R. E. G., materialul lemnos aflat în curtea imobilului era destinat edificării unei anexe gospodărești, prin însăși cantitatea identificată neputând exista nici un moment că ar putea face obiectul unor tranzacții comerciale și deșeurile de lemn găsite în curte nu erau de natură a afecta mediul înconjurător, fiind biodegradabile și erau destinate valorificării ca și combustibil în gospodăria proprie.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.
Cu privire la motivele de nelegalitate, se arată de către intimată că procesul-verbal de sancționare a fost încheiat în mod legal cu respectarea disp. art. 16 din OG nr. 2/2001. Astfel la rubrica privind eventualele obiecțiuni, petentul a arătat că nu lucrează către alte persoane fizice sau firme și instalația o folosește în scop personal, astfel că se susține în mod nejustificat de către petent faptul că s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la cele constatate de agentul constatator, motiv pentru care se solicită respingerea excepției nulității invocate prin plângere.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal se arată că la data de 03.04.2013 cu ocazia controlului efectuat pe raza . turistică-complex Sâmbăta de Sus, s-a constatat că petentul deține un utilaj specific tip banzic pentru debitat material lemnos, iar pe amplasament erau depozitate resturi lemnoase și rumeguș, precum și o cantitate de cca. 0,5 mc cherestea și masă lemnoasă (bușteni) nedebitată. Deținătorul instalației de debitat nu a putut fi contactat, astfel că a fost invitat la sediul GNM-Comisariatul Județean B. în data de 05.04.2013, dată la care acesta s-a prezentat declarând că nu deține și nu a solicitat acte de reglementare pe linie de protecția mediului pentru instalația de debitat material lemnos.
S-a arătat că potrivit art. 4 din HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deșeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor lemnoase, agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deșeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protecției mediului, iar nerespectarea acestor dispoziții constituie contravenție conform art. 6 lit. c și se sancționează cu amendă între 5.000 lei și 10.000 lei. Obligația de a solicita și obține acte de reglementare revine atât persoanelor fizice cât și celor juridice, raportat la activitatea pe care o desfășoară, iar pentru acea tăiere și rindeluire a lemnului, petentul avea obligația obținerii autorizației de mediu.
Dispozițiile art. 12 al. 1 din OUG 195/2005 privind protecția mediului, prevăd că desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației de mediu, iar dispozițiile art. 14 al. 2 din același act normativ prevăd că funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.
Referitor la depozitarea deșeurilor lemnoase rezultate din activitate, chiar dacă petentul susține că amplasarea acestora în curte privată nu afectează mediul înconjurător, se arată că potrivit art. 3 lit. b din HG nr. 2293/2004, deținătorii deșeurilor lemnoase au obligația de a le depozita în mod selectiv, pe platforme betonate, special amenajate. Autorizația de mediu stabilește, în concret, condițiile de funcționare și obligațiile celor care desfășoară activități cu impact asupra mediului, lipsa acesteia, în speță, fiind un element care a atras încălcarea altor dispoziții care reglementează protecția mediului.
Cu privire la susținerile privind sarcina probei în cadrul procedurii de soluționare a plângerii contravenționale, în mod constant Curtea Constituțională a statuat că instanța competentă să soluționeze plângerea este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, și nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție. De asemenea, din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.
În drept s-au invocat disp. art. 205 c. pr. civ., OG nr. 2/2001 și HG nr. 2293/2004.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că privitor la autorizația de mediu pentru care a fost sancționat, conform adresei nr. 6321/30.04.2013, activitatea pe care o desfășoară nu poate fi autorizată din punct de vedere al mediului, motiv pentru care apreciază că sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală.
Cu privire la planșele foto anexate întâmpinării depuse la dosar de intimat, petentul a arătat că stivele de lemne nu îi aparțin, ci aparțin unei persoane din localitatea Sâmbăta de Sus, stare de fapt ce urmează a o dovedi cu martori, iar cealaltă stivă de lemne are destinația de combustibil solid, respectiv lemne de foc pentru consumație în propria gospodărie, situație față de care, procesul-verbal este atât netemeinic cât și nelegal.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 5.04.2013, petentul a fost sancționat cu 5.000 lei amendă, pentru contravenția prev. de art. 6 raportat la art. 4 din HG nr. 2293/2004, reținându-se în fapt următoarele: cu ocazia controlului efectuat la data de 3.04.2013 s-a constatat că petentul la adresa din Sâmbăta de Sus-Complex Turistic nr. 1, jud. B., deține o instalație tip banzic pentru debitat material lemnos. Pe amplasamentul de la adresa menționată s-a constatat existența a cca. 0,5 mc. cherestea și deșeuri lemnoase și rumeguș provenite din funcționarea instalației pentru debitat, iar titularul activității nu deține autorizație de mediu pentru desfășurarea activităților de tăiere și rindeluirea lemnului. Aspectele menționate au fost prezentate și în nota de constatare nr. 315/05.04.2013 încheiată la sediul Comisariatului Jud. B. al G.N.M. și însușită de către petent.
Referitor la contravenția reținută în sarcina petentului, instanța reține că potrivit art. 4 din HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deșeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor lemnoase, agenții economici trebuie să prelucreze materiale lemnoase în instalații care generează deșeuri lemnoase și care sunt autorizate din punct de vedere al protecției mediului, constituind contravenție nerespectarea acestor prevederi (conform art. 6 din același act normativ).
Potrivit art. 2 pct. 3 din HG nr. 2293/2004, deținător de deșeuri lemnoase este producătorul de deșeuri lemnoase, persoana fizică autorizată sau nu să desfășoare activități independente sau persoana juridică ce posedă deșeuri lemnoase.
Din declarația petentului dată în fața instanței rezultă că acesta deține un gater artizanal la domiciliul său din satul Sâmbăta de Sus, însă fiind pentru uz gospodăresc activitatea efectuată la acest gater nu se autorizează. Deoarece gaterul a fost folosit ocazional pentru tăiat lemne, petentul nu a înființat o firmă pentru desfășurarea acestei activități (fil. 37).
Din declarația martorului L. F. reiese că fiul petentului, cu care este prieten, l-a solicitat să-l ajute să taie lemne cu banzicul, pentru că petentul își făcea o șură. Martorul a mai arătat că acel banzic este făcut artizanal de fiul petentului, ajutat și de alte persoane, și este folosit doar în gospodăria lor, iar nu și pentru alte persoane (fil. 42).
Față de cele de mai sus, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât a prelucrat materiale lemnoase într-o instalație (banzic) care generează deșeuri lemnoase și care nu era autorizată din punct de vedere al protecției mediului.
Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează sancțiunile aplicate prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei, și a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și că trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurǎrile în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, instanța va ține seama de faptul că instalația tip banzic pentru debitat material lemnos este artizanală și nu a fost folosită de petent decât ocazional pentru uz personal în propria gospodărie.
De asemenea, instanța va avea în vedere și atitudinea petentului, atât în fața organului constatator, cât și ulterior, în fața instanței, unde a avut aceeași comportare sinceră, precum și demersurile efectuate ulterior sancționării în vederea obținerii autorizației de mediu, demersuri confirmate de Agenția pentru Protecția Mediului B. prin adresa nr. 6321/30.04.2013 (fil. 25).
Instanța va avea în vedere și faptul că sancțiunea trebuie dozată astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, primând caracterul preventiv și educativ, în vederea conștientizării persoanelor implicate asupra pericolului social și consecințelor acțiunilor lor ilicite.
În concluzie, deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentului, aspectele învederate în cauza de față constituie totuși împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmarea de mică gravitate produsă și persoana petentului, a cărei atitudine relevă un grad de pericol social redus al faptei contravenționale, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, fiind suficientă sancțiunea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.
În consecință, sub acest aspect, conform art. 34 din actul normativ mai sus indicat, instanța urmează să admită în parte plângerea petentului și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 5.000 lei, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și punându-i în vedere să respecte dispozițiile legale.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea petentului R. G., domiciliat în .-Complex Turistic, nr. 1, jud. B., CNP_, împotriva procesului-verbal . nr._ din 5.04.2013, întocmit de G. Națională de Mediu-Comisariatul Județean B., cu sediul ales în mun. B., Calea București, nr. 10D, jud. B., prin care a fost sancționat cu 5.000 lei amendă, pentru contravenția prev. de art. 6 raportat la art. 4 din HG nr. 2293/2004, și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 5.000 lei cu AVERTISMENT.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
B. M.-A. S. S.
Red.B.M.A.
30.12.2013
Tehnored.S.S.- 4 ex
08.01.2014
| ← Cereri. Sentința nr. 1695/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Cereri. Sentința nr. 1627/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
