Plângere contravenţională. Sentința nr. 3881/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3881/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 3449/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr. 3._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3881/2013
Ședința publică din 25 noiembrie 2013
JUDECĂTOR: B. M.-A.
GREFIER: S. S.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, pentru plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța a rămas în pronunțare pe baza actelor de la dosar la data de 11 noiembrie 2013, aspect ce se află consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată și care împreună cu încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 noiembrie 2013 fac parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 12.03.2012 pe rolul Judecătoriei Ploiești, jud. Prahova, sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, în principal, anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 31.01.2012, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în perioada anului trecut, a utilizat pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, dar nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispozițiilor legale, fapt care nu a fost intenționat ci s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă.
La data de 10.02.2012, a primit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012, încheiat de agent constatator L. M. P. angajat al C.N.A.D.N.R. S.A.-CESTRIN, cu autorizația de control nr._, prin care s-a constatat că petenta la data de 22.08.2011 ora 9:06 a circulat pe DN 1, pe raza localității Rămânești, jud. Prahova, fără a avea achitată contravaloarea tarifului de utilizare reglementat de OG nr. 15/2002, însă la aceeași dată a primit și alte două procese-verbale numerotate cu 2 și 3 care constată săvârșirea unei contravenții identice cu cea din procesul verbal a cărei anulare o solicită, respectiv procesul verbal nr. 2 . 12 nr._/31.01.2012 încheiat de către agentul constatator A. A. M. angajat al C.NA.D.N.R. S.A. - CESTRIN cu autorizatia de control nr. 086 și procesul verbal nr. 3 având . 12 nr._/31.01.2012, încheiat de către agentul constatator A. A. M., angajat al C.NA.D.N.R. S.A. - CESTRIN cu autorizația de control nr. 086.
La începutul lunii ianuarie 2012 petenta a mai primit un număr de 3 procese verbale de contravenție, respectiv . 12 nr._ din data de 11.01.2012, . 12 nr. XH8117 din data de 11.01.2012 și . 12 nr._/11.01.2012, toate având aceleași părți și constatând aceeași fapta, care au fost deja contestate, înregistrările fiind efectuate cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de inițiere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei - SIEGMCR, respectiv o camera montată pe DN 1 în localitatea Romanești, jud. Prahova.
Motivele pentru care petenta înțelege să conteste contravențiile sunt următoarele:
A. Potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor: „În momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de
constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul verbal la rubrica "alte
mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal."
Astfel că după cum se poate constata, procesul verbal atacat a fost întocmit în lipsa contravenientului, din propriul birou, fără a-i acorda acestuia dreptul de a face obiecțiuni la conținutul actului constatator, fapt care pune contravenientul în imposibilitate de a formula orice fel de apărare, lucru care încalcă în mod grav dreptul la apărare al acestuia.
B. De asemenea procesul verbal de constatare a contravenției nu cuprinde în conținutul sau semnătura agentului constatator, obligația prevăzută de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a
semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitatea ce se poate constata și din oficiu." Având in vedere faptul că legea prevede posibilitatea instanței
de judecată de a constata nulitatea procesului verbal de constatare astfel întocmit, chiar
din oficiu, lipsa semnăturii agentului constatator constituie o eroare gravă,
sancționată cu nulitatea absoluta, fără a fi nevoie contravenientul sa justifice vreun
prejudiciu care să fi luat naștere din acest fapt. Or, în mod evident, din conținutul
procesului verbal de constatare a contravenției lipsește cu desăvârșire semnătura
agentului constatator.
C. De asemenea art. 19 alin. 1 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că „Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de către agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fíe confírmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod”.
Astfel se poate constata că nu numai lipsa semnăturii agentului constatator este de natura a vicia iremediabil procesul verbal atacat, dar și lipsa semnăturii contravenientului, a martorului și lipsa menționării motivului pentru care nici un martor nu a fost prezent la momentul constatării săvârșirii contravenției, toate acestea fiind de natură să determine nulitatea procesului verbal astfel întocmit.
D. Totodată este de remarcat și că fapta contravențională nr. 1, cea constatată prin procesul verbal atacat, este aceeași cu contravențiile nr. 2 si nr. 3, dar și cu cele 3 contravenții din procesele verbale enumerate mai sus și care au fost anterior contestate, fiind incidente prevederile O.G. 2/2001, precum și prevederile CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal, iar ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
Conform doctrinei ,,infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forțe contrare, iar activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale”. În cazul de față intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, însă prin contravențiile ulterioare (cu referire specială la contravențiile nr. 2 și 3, dar și cu cele 3 deja constatate), ni se creează o situație mai grea decât cea prevăzută de legea penală, fiind vorba de mai multe amenzi pentru aceeași faptă (în speță fiind vorba de nu mai puțin 6 amenzi pentru aceeași faptă).
În subsidiar, petenta învederează că dreptul penal românesc nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege, astfel că instanța dacă ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
Conform Anexei nr. 4 din OG nr. 15/2002, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale, situație valabilă pentru toate categoriile de vehicule, astfel că se poate trage concluzi că odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă, însă acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR SA, care în mod abuziv percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă contravenție pe care o constată.
În concluzie, în eventualitate în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține o rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori și pe lângă sancțiune, trebuie să achite către CNADNR SA tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit. Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Prin urmare, față de argumentele expuse, petenta solicită a se lua măsurile legale care se impun, respectiv anularea procesului verbal atacat și a sancțiunii instituite în baza acestuia, respectiv înlocuirea acesteia cu avertisment.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin sentința civilă nr. 3147/19.02.2013 a Judecătoriei Ploiești s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentă împotriva procesului-verbal de contravenție în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Prin sentința civilă nr. 4187/28.05.2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cornetu, s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentă împotriva procesului-verbal de contravenție în favoarea Judecătoriei F..
După înregistrarea plângerii la această instanță sub nr._, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat în primul rând excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru procesul verbal . nr._/31.01.2012, întrucât conform art. 31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare, iar în speța de față, procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 10.02.2012, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare pe care l-au anexat întâmpinării, iar plângerea acesteia a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11.04.2013.
Se consideră că procesul verbal de îndeplinire a procedurilor este un act administrativ, întrucât acesta este emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice, ceea ce presupune ca acesta se bucură de o prezumție de legalitate si autenticitate.
Totodată se solicită să se constate faptul că petenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a făcut dovada unei împiedicări bine întemeiate care să îl pună in imposibilitatea de a formula plângerea contravenționala în termenul legal, în 15 zile de la data încetării împiedicării, așa cum este prevăzut in dispozițiile articolului 186 alin.1 din Legea 134/2010 privind codul de procedura civila republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 181 alin. 2 din noul Cod de procedura la, cu referire la art. 31 alin. 1 si art. 47 din O.G. 2/2001, petenta a fost decăzută din dreptul de a mai formula plângere contravenționala încă de la data de 28.04.2013, iar plângerea acesteia a fost înregistrata pe rolul instanței la mai mult de un an de zile de la data intervenirii sancțiunii decăderii din dreptul de a mai formula plângere contravențională.
S-a concluzionat în practică judiciară și în doctrină că efectul decăderii ca sancțiune a nerespectării termenului, a etapei procesuale ori a ordinii procesuale, constă în pierderea unui drept ori în privarea de acel drept, referitor la îndeplinirea unui act de procedură, iar decăderea constituie sancțiunea de drept comun ce intervine în ipoteza nerespectării unui termen procedural imperativ, indiferent ca termenul nesocotit este unul legal sau stabilit de către instanța de judecată, ceea ce înseamnă că sancțiunea decăderii își găsește aplicare ori de cate ori legea nu stipulează in expres aplicarea unei alte sancțiuni.
În accepțiunea art. 185 alin. 1 din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă republicat, un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel și actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Textul art. 185 alin. 1 distinge între efectul principal al decăderii (pierderea dreptului procesual neexercitat în termen) și efectul secundar (anulabilitatea actului procesual îndeplinit peste termen - nulitate relativă, ce își produce efectele numai dacă este invocată de partea interesată).
Având în vedere că în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, se impune astfel admiterea excepției și pe cale de consecință să se dispună respingerea plângerii ca tardiv formulată și pe cale de consecință să se mențină procesul verbal ca temeinic și legal.
Pentru aceste considerente se solicită și respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de petentă.
În cazul în care se va respinge excepția anterior invocată, intimata solicită ca pe fondul cauzei să se respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Cu privire la starea de fapt se arată că la data de 22.08.2011, pe Autostrada-A2 km l2+450 m, pe raza localității Glina, jud Ilfov, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând M. G. SRL, cu domiciliul/sediu B., mun. F., ., . surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 31.01.2012, a întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 s-a introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români, pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România, structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal de constatare a contravenției ._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar sancțiunea aplicată a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, întrucât prin procesul verbal mai sus menționat, fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție potrivit art. 8 din O.G. 15/2002, agentul constatator aplicând corect sancțiunea amenzii în cuantumul minim potrivit art. 8 anexa nr. 2, în valoare de 250 lei (pentru categoria A potrivit anexei nr. l), deși acesta avea posibilitatea de a aplica sancțiunea amenzii până la cuantumul maxim prevăzut, respectiv 500 lei.
De asemenea, solicită să se retină prevederile art. 12 alin 1 din O.G. 15/2002 "sumele încasate în urma aplicării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale se constituie venit la dispoziția C.N.A.D.N.R. - S.A. și vor fi utilizate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale... ", iar petentul prin neachitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale a lipsit intimata de sumele cuvenite ca urmare a aplicării acestuia, producând un prejudiciu însemnat intimatei, prin diminuarea activului patrimonial prejudiciu ce nu putea fi recuperat decât prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale corespunzătoare.
S-a solicitat a se constata și faptul că petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția netemeiniciei actului constatator, acesta nedepunând la dosar, în fond, dovada că la data săvârșirii contravenției deținea rovinieta valabilă. Pe de alta parte, pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o prezintă proba foto emisa de sistemul SIEGMCR, care atesta prezenta autovehiculul în data, la ora și în locul stipulat în procesul verbal.
Totodată petenta a încălcat cu persistență dispozițiile art. 8 din O.G. 15/2002, aceasta fiind sancționata atât anterior emiterii procesului verbal contestat, cât și ulterior, motiv pentru care consideră că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Se impune a se ține seama și de faptul ca intimata a efectuat o . cheltuieli deloc neglijabile ocazionate cu emiterea procesului verbal contestat, comunicarea acestuia, precum și alte cheltuieli ocazionate de prezentul dosar, iar în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă."
De asemenea prin anularea sau înlocuirea sancțiunilor cu avertisment, sub motivația ca fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat, contravenienții vor fi încurajați sa nu respecte nici celelalte obligații ie plata ce le revin, cum ar fi asigurarea RCA, impozitelor datorate, etc.
Abaterea reținută în sarcina petentului nu este o contravenție continuă, ci o contravenție consumată, ceea ce presupune că de fiecare dată când, supus verificărilor organelor abilitate, se constată că utilizatorul circulă / folosește rețeaua de drumuri naționale tară fără a deține o rovinietă valabilă se realizează conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 8, alin. l din O.G. 15/2002, de unde rezultă că procesele verbale de constatare a contravenției sunt perfect legale - având de a face cu mai multe contravenții consumate distincte, petentul fiind sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, dat fiind că procesele verbale de constatare a contravenției sancționează contravenții săvârșite în zile diferite, deci distincte, iar conform prevederilor art. 10, alin. l din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție", astfel că perseverența contravențională nu este nicidecum o circumstanță atenuantă.
S-a mai solicitat să se rețină că lipsa mențiunilor prevăzute la art. 16, alin. 7 din O.G. 2/2001, atrage sancțiunea nulității relative (conform deciziei XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) procesului-verbal de constatare a contravenției, numai în cazul în care petentul ar dovedi existent unei vătămări ce nu se poate acoperi decât prin desființarea procesului verbal contestat, ori în speța dată nu a arătat vătămarea ce i-a fost adusă ca urmare a acestui fapt.
Așadar, dacă procesul verbal se poate încheia în absența contravenientului, devin inaplicabile și dispozițiile art. 16, alin. 7 din O.G. 2/2001 care prevăd posibilitatea formulării de obiecțiuni.
Obiectul judecării unei plângeri contravenționale nu se referă doar la verificarea legalității procesului verbal contravențional ci, în primul rând, la cercetarea faptului existenței sau inexistenței unei contravenții, procesul-verbal fiind doar actul procedural prin care se constată de către persoanele abilitate presupusa săvârșire a unei contravenții.
Eludarea legii în prezenta cauză este evidentă, petenta nu invocă existența unei roviniete valabile, ci doar apreciază în mod eronat că procesul verbal este lovit de nulitate.
Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul procesului verbal contestat precizează ca O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenții olografi sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principi de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă).
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiunii monitorizare si control a rovinietei denumit in continuare SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art. 7 al Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispoziții securizat de creare a semnăturii", procesul verbal de constatare a contravenției contestat conținând mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CERTSIGN SA.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă e cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește aceasta cerința dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să o facem), se impune a se reține că procesul verbal este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care emanând de la intimată și recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, în concordanta; exigentele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Petenta a făcut o mare confuzie între, pe de o parte, generarea unui înscris în formă electronică și, pe de altă parte materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate. Însăși din mențiunea expresa cuprinsă în PVCC, se reține că acest document a fost și semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care acest înscris sa nu poată fi calificat "înscris în formă electronică" în accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, aceasta reprezentând ,,o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Fără îndoială procesul verbal mai sus menționat, cuprinde o informație inteligibilă susceptibila a fi citită nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, cu mențiunea ca aceste posibilități de accesare aparțin emitentului înscris. Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot in sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială, înscrisul electronic, cu respectarea tuturor exigențelor legale, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pentru a fi comunicată ca atare celor interesați, nu îi răpește calitatea de înscris în formă electronică, tipărirea și comunicarea pe suport de hârtie, în baza art. 25 din OG nr. 2/2001, fiind aspecte ulterioare și independente de cel inițial, de generare a înscrisului.
Este necesar a se face diferența între, pe de o parte, generarea în formă electronică a unui document, conform datelor furnizate tot în sistem electronic în baza mijloacelor tehnice parte a SIEGMCR și a identificării contravenientului într-o baze de date, de asemenea în format electronic furnizată de MAI, și pe de altă parte, întocmirea acestuia în formă scrisă, astfel că procesele-verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate și semnate în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie.
Astfel, procesul-verbal contestat reprezintă un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poartă semnătură valabilă a agentului constatator, nefiind incidentă sancțiunea nulității absolute în condițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 249 din codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, regulă ce se adresează, în primul rând reclamantului, deoarece el este primul care face afirmații și ca atare, este ținut să probeze ceea ce afirmă, ori în speță petenta nu a fost în măsură să susțină cele afirmate în cuprinsul plângerii, motiv pentru care, se solicită respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 31.01.2012 de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, petenta a fost sancționată cu 250 lei amendă contravențională, pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei ., a circulat la data de 22.08.2011, ora 09,06, pe autostrada-A2 km l2+450 m, pe raza localității Glina, jud Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție ar fi nul pe motiv că lipsesc obiecțiunile contravenientului, instanța constată că acest proces-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, conform disp. art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, fapta fiind constatată cu mijloace tehnice omologate. De altfel, lipsa acestor obiecțiuni nu este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reține nulitatea relativă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Or, în speță, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, aceasta a avut și s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecțiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat.
Referitor la cele invocate privind lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal de contravenție, instanța constată că, într-adevăr, procesul-verbal de contravenție nu conține semnătura olografă a agentului constatator, dar conține semnătura electronică a acestuia.
Conform art. 4 punctele 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie și nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2001, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Prin urmare, instanța constată că din acest punct de vedere procesul-verbal este legal întocmit.
În privința susținerii petentei potrivit căreia procesul-verbal nu este semnat de nici un martor, fiind astfel întocmit cu nesocotirea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța reține că agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control al Rovinietei-SIEGMCR.
Instanța mai constată că lipsa semnăturii martorului nu este prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute a procesului-verbal. Această lipsă ar putea atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reține nulitatea relativă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Or, în speță, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Referitor la cele invocate de petentă în apărare, privind aplicarea mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă, instanța reține că într-adevăr aceasta a fost sancționată de 6 ori pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, faptele fiind comise la datele de 14.07.2011, 21.07.2011, 22.07.2011, 15.08.2011, 16.08.2011 și respectiv 22.08.2011, așa cum rezultă din procesele-verbale de contravenție depuse la dosar (fil. 32-36).
Prin prisma celor expuse mai sus, instanța consideră că petenta a comis contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, în formă continuă succesivă, fiindu-i aplicate pentru aceeași faptă șase sancțiuni contravenționale principale, deși OG nr. 2/2001 nu prevede un tratament sancționator distinct pentru contravenția în formă simplă și cea în formă continuă, dimpotrivă, ordonanța recunoaște unitatea de contravenție, motiv pentru care se impunea respectarea principiului „non bis in idem” și aplicarea unei singure sancțiuni principale.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp a elementului material (acțiunii sau inacțiunii) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Contravenția continuă este una dintre formele unității contravenționale, care cunoaște o evoluție temporală, datorită extensiei în timp a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenției.
Identificarea contravenției continue se face diferit, în funcție de împrejurarea dacă elementul material îmbracă forma acțiunii sau a inacțiunii. Contravenția continuă nu se autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravențională se prelungește în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenției.
Modul cum se exprimă legiuitorul prin „verbum regens” este criteriul de la care trebuie să se pornească pentru identificarea contravenției continue. În cazul contravențiilor continue al căror element material se prezintă sub forma unei acțiuni, legiuitorul folosește termeni care presupun activități durabile temporal.
Momentul consumativ al contravenției continue are loc la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când dinamica contravențională s-a sfârșit. În cazul contravenției continue, procesul ilicit se oprește în momentul când acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea independență juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenției continue este o trăsătură generală abstractă, deoarece sunt situații când, deși elementul material al contravenției continue este susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuși realiza în chip instantaneu. Altfel spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită și consumarea acesteia se prelungesc în timp. În funcție de criteriul posibilității existenței unor întreruperi ale elementului material, contravențiile continue succesive permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii sau inacțiunii contravenției.
Având în vedere definiția contravenției continue, instanța constată că s-a circulat cu autovehiculul petentei fără a se deține rovinietă valabilă în baza aceleiași rezoluții contravenționale și cu toate că actul de executare a suferit întreruperi acestea au fost determinate de natura contravenției (nu se putea circula neîntrerupt cu acel autovehicul, ci pe parcursul mai multor zile).
În aceste condiții, prin aplicarea mai multor sancțiuni contravenționale principale unei singure contravenții, comise în forma continuă, a fost înfrânt principiul „non bis in idem” consacrat de art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001, ceea ce atrage nelegalitatea procesului-verbal de contravenție.
Așa fiind, față de considerentele ce preced, instanța urmează a admite plângerea formulată de petenta ., prin reprezentant legal, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 31.01.2012, de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, prin care a fost sancționată cu 250 lei amendă contravențională, pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, și în consecință, va anula procesul-verbal de contravenție, absolvind-o pe contravenientă de plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta ., cu sediul în mun. F., ., ., jud. B., prin reprezentant legal, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 31.01.2012, de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, prin care a fost sancționată cu 250 lei amendă contravențională, pentru contravenția prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, și în consecință:
Anulează procesul-verbal de contravenție și absolvă pe contravenientă de plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
B. M.-A. S. S.
Red.B.M.A.
30.12.2013
Tehnored.S.S.- 4 ex
8.01.2014
| ← Cereri. Sentința nr. 1627/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Cereri. Sentința nr. 1628/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
