Conflict de muncă. Sentința nr. 1336/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1336/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 824/40/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1336
Ședința publică de la 08.10. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier U. G. D.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul T. G. și pe pârâta S.C. "F. "S.A., având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.M. M. pentru reclamantul lipsă și martorul A. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a luat declarație martorului prezent, susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal aparte atașat la dosar.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar copie a deciziei și a cărții de muncă privind pe martorul A. C..
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și modificată. Arată că reclamantul a lucrat 30 de ani și au rămas 6 ani și 4 luni care nu i-au fost recunoscuți deși a avut același loc de muncă .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la 29.01.2013 și completată la 18.04.2013 ( f.2 și 36 ds.) reclamantul T. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.04._08 se încadrează în condiții deosebite de muncă în procent de 100% ,în raport de prevederile art.19 din Legea 19/2000 pct.16-17 din Ordinul nr.340/2001 și respectiv art.2 din HG nr.261/2001; să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință tip în acest sens pe care să o valorifice în dosarul de pensionare .
Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În cererea sa, reclamantul a arătat că a fost angajat al pârâtei în meseria de lăcătuș, în cadrul atelierului forjă, începând cu 01.08.1979 și până la 18.01.2008. Pentru perioada 01.08._01 unitatea i-a recunoscut munca prestată în grupa I de muncă. A lucrat însă și ulterior timp de 7 ani 9 luni și 4 zile în aceeași meserie, aceleași condiții concrete de muncă desfășurând aceleași activități.
A susținut reclamantul că angajatorul nu a respectat metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, metodologie prevăzută de Ordinul 340/2001, pct.16-17 și de art. 2 și urm. HG nr.261/2001 .Această situație nu poate fi imputată salariaților care au lucrat în condiții deosebite de muncă în raport cu criteriile prev. de art.2 din HG nr.261/2001 și art.19 din Legea 19/2000.
În dovedirea cererii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată ( f.35 ds.) ,societatea pârâtă a invocat excepția prematurității acțiunii arătând că reclamantul nu s-a adresat cu vreo cerere în acest sens. A mai arătat că, potrivit art.111 Cod proc.civ., cererea nu poate fi primită dacă partea interesată poate cere realizarea dreptului.
De asemenea, a invocat excepția tardivității cererii arătând că astfel cum rezultă din cererea petentului ,acesta a lucrat la unitate până la 18.01.2008, dată la care a primit toate documentele necesare precum și carnetul de muncă cu înscrisurile privind drepturile salariale. De la acel moment și până la introducerea acțiunii s-a depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că pretenția reclamantului este de valorificare a dreptului la pensie ,însă societatea nu are o astfel de atribuție.
Pe fondul cauzei a arătat că pârâta și-a respectat obligațiile față de reclamant și a înaintat documentele necesare casei teritoriale de pensii .
În drept, a fost invocat dispozițiile art.115 Cod proc.civ.
Prin completări depuse ulterior ( f.43-44 ds.) pârâta a revenit la susținerile inițiale arătând că anterior introducerii cererii la instanță acesta s-a adresat pârâtei la 22.04.2013. În baza documentelor existente în arhiva societății a confirmat încadrarea activității reclamantului în condiții deosebite de muncă pentru perioada 01.04._02 ( decizia 183 din 29.10.2002 și anexă la avizul ITM 2161 din 26.07.2002). În realizarea drepturilor sale reclamantul folosește documente falsificate de un fost angajat al unității ce deținea atribuții de personal. A susținut pârâta că există cercetare penală în dosarul nr.1771/P/2012.În cazul reclamantului - Casa Județeană de Pensii -prin adresa nr.6376 din 04.11.2012 a adresat solicitarea de a se face verificări ale veridicității adeverințelor prezentate .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și au fost audiați martori pentru a se analiza condițiile de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul.
În conformitate cu prevederile art 137 C. pr. Civ ,instanța a soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză,respingându-le .
Astfel ,văzând că legea nu prevede o procedură prealabilă obligatorie precum și prevederile art.21 din Constituție instanța a respins excepția prematurității.
Cum obiectul acțiunii este reprezentat de o acțiune în constatare și obligația de a face, respectiv de a elibera o adeverință, iar actualitatea interesului în obținerea adeverinței a fost determinată de modificările legislative intervenite ulterior derulării raporturilor de muncă, a respins excepția tardivității cererii.
În ceea ce privește excepția lipsei de calitate întemeiată pe motivul că societatea nu are calitatea de a stabili drepturile de pensie, instanța a respins-o deoarece societatea are calitatea de fost angajator și deține arhiva în baza căreia se pot elibera documentele solicitate de reclamant .
Pe fondul cauzei ,analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Conform mențiunilor de la poziția 37 din carnetul de muncă al reclamantului acesta a fost angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la data de 01.03.1993 în funcția de lăcătuș la societatea pârâtă ( f.15 ds.).
Potrivit poziției 88 din același carnet de muncă reclamantul a încetat activitatea la societatea pârâtă în baza art.55 lit.b din Codul muncii prin decizia nr.9 din 18.01.2008 ( f.2 ds.). Până la data încetării raporturilor de muncă reclamantul a îndeplinit aceeași funcție,respectiv de lăcătuș.
Potrivit declaraților martorilor audiați în cauză ( f. 55și 97 ds.) reclamantul a desfășurat activitate sa la secția de debitare din cadrul Atelierului de forjă. Au arătat martorii că - în anul 2001 ,s-au recunoscut grupele de muncă ,s-au făcut tabele cu personalul care beneficia de grupe, acestea fiind întocmite de conducerea unității împreună cu sindicatul din unitate . Au mai arătat martorii că reclamantul a desfășurat activitate în aceleași condiții ,sau chiar mai grele decât a altor angajați pentru care s-a recunoscut grupa I de muncă(fiind nominalizat N. M.), fără a se putea preciza de ce s-a făcut această diferențiere. Aceleași mențiuni au făcut martorii și în legătură cu activitatea unui alt angajat C. V. pentru care au arătat că s-a recunoscut grupa I de muncă ,iar acesta a desfășurat aceleași activități ca și reclamantul.
Martorul A. C. a arătat și faptul că ,dintre cei pe care îi coordona în funcția sa de maistru, reclamantul desfășura activitate chiar în condiții mai grele decât ceilalți membri ai echipei în sensul că lucra pe ghilotină, tăind tone de cantități de tablă pentru utilaje agricole.
Pentru reclamant ,pârâta a eliberat adeverința nr.3232 din 01.05.2001 ( f.5 ds.) .În cuprinsul acestei adeverințe se specifică faptul că în perioadele 01.08._92, 01.02._93 și 15.06._01 conform prevederilor Ordinului MMPS nr.50/1990 pct.107 Anexa 1 ,reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
Adeverința figurează emisă în anul 2001 purtând atât semnătura directorului tehnic cât și a numitului C. Reinche de la biroul personal . Câtă vreme această adeverință nu a fost anulată ,instanța trebuie să țină cont de cele menționate în cuprinsul ei, neexistând nici un temei de înlăturare.
În soluționarea cauzei ,mai are în vedere instanța de judecată că la poziția 69 din carnetul de muncă inițial a figurat mențiunea că pentru perioada_01 reclamantul a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, această mențiune fiind însă anulată și menținută chiar dacă ulterior unitatea a efectuat mențiunile corespunzătoare prin alte persoane ,diferite de Reinche C..
Situația existenței unor plângeri penale împotriva unor alte persoane ( M. R., B. Ș., G. M. V., M. M., A. G. și C. I. - f.47,48 ds.) nu poate avea relevanță în legătură cu prezenta cauză.
De altfel, prin adeverința nr.87 din 02.07.2013 însăși societatea pârâtă,prin reprezentanții actuali ,a confirmat faptul că în perioada 01.04._02 reclamantul a desfășurat activitatea de lăcătuș în condiții deosebite de muncă conform nominalizării efectuate prin decizia nr.183 din 29.10.2002 și Anexa la avizul ITM nr.2161 din 26.07.2002 încadrarea făcându-se în baza HG nr.261/2001, ca urmare a desfășurării activității în cadrul Secției de debitare ( f.57 ds.).
Cum, pentru reclamant pentru perioada 01.04._02 s-a emis deja adeverință ( f.57 ds.) ,instanța va constata că pentru această perioadă acțiunea reclamantului a rămas fără obiect ,deoarece- pe parcursul judecății -pentru această perioadă pârâta și-a îndeplinit obligația de eliberare a adeverinței.
Pentru perioada ulterioară instanța constată că nu există o justificare obiectivă prin care pârâta să arate care au fost împrejurările care au determinat schimbarea condițiilor recunoscute pentru reclamant .
Având în vedere însă declarațiile martorilor care au arătat că activitatea desfășurată de reclamant a fost pentru perioada angajării la pârâtă desfășurată în aceleași condiții și a constat în aceleași activități ,activitatea desfășurându-se în același loc ,va constata că și perioada ulterioară respectiv 01.10._08 în care reclamantul a desfășurat activitatea de lăcătuș constituie vechime în condiții deosebite de muncă în procent de 100 % astfel că, va obliga pârâta să emită reclamantului o adeverință în sensul menționat.
În tem. art.274 Cod proc.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform chitanțelor anexate (f.71 ds.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile prematurității formulării acțiunii, tardivității formulării cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta S.C.F. SA B..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. G., domiciliat în B., Calea Națională, nr.71, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C.F. SA B., cu sediul în B., Calea Națională, n.3, jud.B..
Constată că perioada 1.10._08 în care a lucrat la pârâtă în calitate de lăcătuș constituie vechime în condiții deosebite de muncă în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect constatarea activității desfășurată în condiții deosebite de muncă din perioada 1.04._02.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. U. G. D.
Red.P.I./20.01.2014
Tehnored.P.R./22.01.2014
ex.4
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1637/2013. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
