Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1625/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1625/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 3089/40/2013
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1625
Ședința publică din 27 noiembrie 2013
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamanții A. C., A. E., Abalașei M., Abalașei P. M., A. C., A. M., C. D., C. R., C. A. M., D. E., D. L., D. V., O. A., P. M., S. L., T. E. prin L. S. din Învățământ B. și pârâții L. cu P. Sportiv B., C. L. B. și I. Școlar Județean B. și chemații în garanție I. Școlar Județean B., D. L. cu P. Sportiv B., D. C. Financiar al unității școlare, M. Educației Naționale București, Direcția G. a Finanțelor Publice B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității formulării acțiunii, cea a necompetenței materiale a „completului de judecată” precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean B. .
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii se reține că reclamanții au contestat decizia de reîncadrare salarială adresîndu-se inițial ordonatorului principal de credite.
Iar temeinicia pretențiilor deduse judecății, respectiv dacă acestea au sau nu un fundament legal, nu constituie o chestiune de inadmisibilitate a acțiunii ci, urmează să fie analizată de instanță ca obiect al cererii.
De asemenea, instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean în contextul în care art. 103 alin. 5 din Legea 1/2011 îi conferă atribuții privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel încât este necesară asigurarea opozabilității hotărârii, iar art. 2 din Ordinul 4567/2011 prevede obligația inspectoratelor școlare de a aviza statele de personal.
Totodată, va respinge și excepția necompetenței materiale a „completului de judecată” așa cum a fost invocată de pârâtul I. Școlar Județean, în contextul în care pretențiile deduse judecății îmbracă forma unui litigiu de muncă, izvorând din contractele individuale de muncă ale reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /31 mai 2013 așa cum a fost precizată, L. S. din Învățământ B. în numele și pentru membrii săi de sindicat reclamanții A. C., A. E., Abalașei M., Abalașei P. M., A. C., A. M., C. D., C. R., C. A. M., D. E., D. L., D. V., O. A., P. M., S. L., T. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. cu P. Sportiv B., C. L. B. și I. Școlar Județean B., obligarea acestora la:
- plata începând cu 1.01.2011 a unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul de încadrare pus în plată și salariul minim pe economie (diferență egală cu sporul de vechime ce nu a fost calculat prin raportate la salariul de încadrare, ci se pretinde că a fost inclus în acesta în mod nelegal);
- plata actualizării în funcție de indicii de inflație a diferențelor rezultate conform celor de mai sus, precum și plata dobânzii legale;
- modificarea statelor de personal începând cu 1.12.2012 în sensul evidențierii distincte a sporului de vechime ca o componentă ce se adaugă salariului de încadrare ce nu poate fi inferior salariului de bază minim brut pe economie aflat în plată conform HG 1193/2010 și HG 23/2013;
- anularea deciziei de reîncadrare nr. 109/1.12.2012 emisă în baza statului de personal de la 1.12.2012 și obligarea la emiterea unei noi decizii care să stabilească salariul de încadrare egal cu salariul de bază minim brut pe economie aflat în plată conform HG 1193/2010 și HG 23/2010.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că din interpretarea art. 160, 164 și 165 Codul muncii, coroborat cu art. 1 și 2 din HG 1191/2010 și art. 1 și 2 din HG 23/2013, ar rezulta faptul că venitul salarial se compune atât din salariul de bază (care nu poate fi inferior valorii minime stabilite prin hotărâre de guvern, respectiv prin contractul colectiv de muncă aplicabil), cât și din indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri, care se evidențiază în mod distinct pe statul de plată al unității.
Deci, expresia „și alte adaosuri” ar avea semnificația că și sporurile - inclusiv cel pentru vechime în muncă – se adaugă la salariul de bază, făcând parte din el. Or, acesta din urmă trebuie să respecte nivelul minim de salarizare pe economie, fără luarea în calcul a vreunor alte componente salariale.
Iar evidențierea în mod distinct în cuprinsul statului de plată a cuantumului salariului de bază ar avea un rol deosebit de important, deoarece în funcție de acest cuantum se calculează procentual sporurile și indemnizațiile acordate de angajator, fiind totodată, utilă pentru calcularea contribuțiilor individuale la sistemele asigurărilor de stat.
Aceeași concluzie, privind obligația angajatorului de a asigura salariul minim pe economie prin salariul de bază fără sporuri, ar rezulta și din dispozițiile:
- art. 9 alin. 2 din Legea 284/2010, care ar face distincții clare între elementele componente ale drepturilor salariale: salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile (care sunt distincte de salariul de bază și nu pot fi incluse în acesta, premii, etc);
- art. 10 din Legea 284/2010, care definește în alin. 1 modul de stabilire a salariului de bază prin raportare la o valoare de referință, astfel încât ar rezulta din nou caracterul distinct al acestuia față de orice spor, inclusiv față de sporul de vechime, și care ar prevedea în mod expres că valoarea de referință la data intrării în vigoare a legii, fără sporuri, este de 600 lei;
- art. 12 din Legea 284/2010 care, enumerând componentele salariului brut, ar face din nou distincție între salariu de bază și sporuri sau alte adaosuri salariale.
Reglementări similare ar fi preluate și în art. 1,2,4 din Legea 285/2010.
S-a mai precizat că, „în statele de plată ale personalului nedidactic se observă că nivelul de salarizare minim pe economie nu este asigurat prin salariul de bază, ci doar după ce i se adaugă și sporul de vechime în muncă, spor care în virtutea textelor enumerate mai sus, este un adaos ce nu se include însă în baza ce trebuie să respecte nivelul minimal de salarizare pe economie.
S-ar ajunge în acest mod la situații discriminatorii în care persoane cu vechime considerabilă în muncă au același nivel de salarizare ca un angajat aflat la primul loc de muncă, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea în vedere că acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal”.
În dovedirea acțiunii s-au depus probe cu înscrisuri.
Pârâtul I. Școlar Județean B. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând însă apărări care nu au nici o legătură cu pretenția dedusă judecății, ci se referă la sporul pentru condiții periculoase.
La rândul său, C. L. B. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, neavând calitatea de angajator al reclamanților. Ca atare, singurul care are calitate procesuală pasivă ar fi directorul unității școlare angajatoare.
Pentru aceste considerente, C. L. l-a chemat în garanție pe directorul unității de învățământ, dar și I. Școlar Județean B. (ISJ), M. Educației Naționale (MEN), și Direcția G. a Finanțelor Publice B. (DGFP).
În privința acestor chemați în garanție s-a arătat că între instituțiile respective ar exista un raport obligațional deoarece C. L. „primește banii destinați salariilor personalului din învățământul preuniversitar din bugetul de stat, prin hotărâre emisă de C. Județean B. în baza avizului emis de DGFP și cu asistența tehnică a I.Ș.J, singura instituție care are competența de a aproba statele de funcții și de salarii”.
Pe fondul cauzei, C. L. B. a susținut în apărare că legiuitorul a dispus îndeplinirea unor condiții pentru acordarea sporurilor,citând în acest sens dispozițiile art.9 din Legea 63/2011,art.21 din Legea 284/2010 și ale pct.II lit.Fpct.4 din Ordinul nr.77/2011,și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
P. întâmpinare, chemații în garanție L. cu P. Sportiv B., M. Educației Naționale, Direcția G. a Finanțelor Publice B. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, cu motivarea că drepturile salariale solicitate decurg dintr-un raport juridic de muncă, or, nu au calitatea de angajatori ai reclamanților și nici de ordonatori de credite.
P. încheierea de ședință din 31 octombrie 2013, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. B., astfel încât chemații în garanți nu au mai devenit părți în proces.
Analizând susținerile reclamanților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamanții au funcția de îngrijitori, muncitori, paznici, șoferi, expert sportiv la unitatea școlară pârâtă.
Aceștia pretind că în realitate salariul de încadrare acordat începând cu 1.01.2011 ar fi fost sub limita minimă pe economie garantată în plată prevăzută de HG 1193/2010 și anume 670 lei lunar și respectiv de HG 1225/2011 de la 1.01.2012 și anume de 700 lei lunar, întrucât aceste limite nu includ și sporul de vechime, ci se calculează fără acest spor.
Or, în speță cele două limite minime ar fi fost atinse doar după adunarea salariului de încadrare cu sporul de vechime.
Instanța constată că într-adevăr, din adeverințele depuse la dosar rezultă că salariile de încadrareale reclamanților de care au beneficiat în perioada în discuție, au fost sub nivelul de 670 lei, respectiv 700 lei lunar, însă salariul total brut a fost peste aceste limite, întrucât a inclus și sporul de vechime.
Or, este de observat că art. 164 alin. 3 din Codul muncii prevede că „angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brutlunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară” care este stabilit prin hotărâri de guvern.
Așadar, obligația respectivă are în vedere salariul lunar „brut” și nu salariul „de încadrare” sau „de bază”..
De fapt, în argumentația lor, reclamanții pleacă de la interpretarea greșită că noțiunea „salariului brut lunar” fi totuna cu aceea a salariului „de încadrare” sau a „salariului de bază”, fără includerea și a sporurilor.
Eroarea acestora este însă evidentă în condițiile în care conform art. 160 Codul muncii „salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și orice alte adaosuri”.
Așadar, toate aceste componente dau expresia „brută” a salariului, context în care rezultă că salariul pe care trebuia să-l asigure angajatorul conform art. 164 alin. 3 la nivelul de 670/700 lei, era cel total brut, ce include și sporul de vechime (și nu cel de bază/încadrare, așa cum interpretează reclamanții).
De altfel, în cazul angajaților din învățământ, sporul de vechime nu numai că face parte din „salariul brut lunar” vizat de art. 164 alin. 3 din Codul muncii, ci chiar din salariul de bază (acesta din urmă considerat ca și componentă a celui brut).
Aceasta întrucât potrivit art. 1 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011:
„Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010 (...)
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 (...)” .
Așadar, pe de o parte, alin. 2 prevede în mod expres faptul că există sporuri care fac parte potrivit legii din „salariul brut”/„indemnizația brută de încadrare”, iar pe de altă parte, alin. 5 precizează în mod clar că în „salariul brut”/„indemnizația brută de încadrare” aferent lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile care potrivit Legii 330/2009 „făceau parte din salariul debază sau din indemnizația de încadrare brută lunară”.
Or, conform art. 13 alin. 1 din Legea 330/2009: „Salariile de bază se diferențiază pe funcții în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experiența și răspunderea în muncă, precum și cu nivelul de complexitate a activității specifice fiecărui post.”
Și, potrivit art. 22: „Sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege.”
Iar salarizarea personalului de gospodărie și întreținere era prevăzută de anexa II/14 la lege, potrivit căreia – în nota finală – se menționa în mod expres la pct. 2 că „în coeficienții prevăzuți în coloana „bază” sunt cuprinse salariul de merit, spor de dispozitiv, spor de prevenție, spor de importanță, cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, sporul de vechime în muncă”.
În concluzie, rezultă fără echivoc că sporul de vechime în muncă nu numai că face parte din salariul brut lunar, ci în privința reclamanților este inclus chiar în salariul de bază lunar.
P. urmare, subliniind din nou că în conformitate cu art. 164 alin. 3 Codul muncii, obligația angajatorului este aceea de a asigura salariul lunar în expresie „brută” (și nu salariul de bază ori de încadrare)la nivelul celui minim de bază brut pe țară stabilit prin hotărâre de guvern (respectiv 670/700 lei), tribunalul constată că în speță această obligație a fost îndeplinită de unitatea școlară pârâtă în cazul reclamanților, motiv pentru care va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a completului de judecată și excepția inadmisibilității formulării acțiunii .
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Școlar Județean B..
Respinge ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanții: A. C., A. E., Abalașei M., Abalașei P. M., A. C., A. M., C. D., C. R., C. A. M., D. E., D. L., D. V., O. A., păduraru M.,S. L. și T. E. - prin L. S. din Învățământ B., cu sediul în Bșdul M. E. nr. 40, în contradictoriu cu pârâții L. cu P. Sportiv B., cu sediul în .. 29, C. L. B., cu sediul în Piața Revoluției nr. 2-3 și I. Școlar Județean B., cu sediul în .. 28.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică din 27.11.2013.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Cu opinie în același sens
RED. L.L.6.01.2014
Dact. D.U.
Ex. 4/6.01.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 1336/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
