Conflict de muncă. Sentința nr. 971/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 971/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 3803/40/2012
Dosar nr._ Conflict de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.971
Ședința publică din 18.06.2013
PREȘEDINTE P. I.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier P. R.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul M. C. și pe pârâta S.C.”M.” S.A. B., având ca obiect conflict de muncă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.06.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 05.06.2012 ,reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C.M. SA solicitând să se constate că în perioada 01.09._97 a desfășurat activitatea în condiții corespunzătoare grupei a II-a de muncă . Totodată a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste că a desfășurat activitate în grupa a II-a .
În drept, a invocat prevederile art.155 din Legea 19/2000 și art.281 din Codul muncii.
În fapt, a motivat că în perioada menționată a lucrat ca sudor în condiții grele de muncă însă societatea refuză să-i elibereze acte din care să rezulte acest lucru, deși a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuțiile de asigurări sociale aferente grupei a II-a de muncă.
În dovedirea cererii a anexat înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martori.
Ulterior, reclamantul a depus precizări și note de probe prin care a arătat -în esență- că înțelege să invoce în susținerea cererii sale prevederile Ordinului 50/1990, ale Ordinului 125/1990 precum și actele conexe acestora. A susținut că statele de plată ar evidenția faptul că a lucrat în condiții de muncă corespunzătoare grupei a II-a și a solicitat să fie depuse fișe ale postului, copii de pe documentele tehnice și juridice în baza cărora a fost acordat sporul pentru condiții grele și pentru condiții nocive de muncă.
De asemenea, a arătat că a existat un fost angajat al societății ,anume C. V. care a beneficiat de grupa a II-a de muncă și este necesar să fie înaintată și documentația care a stat la baza recunoașterii grupei superioare de muncă pentru această persoană.
Reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și proba cu expertiza judiciară în măsura în care va fi necesară.
Prin memoriul scris depus pentru termenul din 01.02.2013 ( f.134 ds.) a arătat că activitatea sa poate fi inclusă în prevederile punctului 31 Anexa 2 din Ordinul 50/1990.
A arătat că având în vedere situația identică a angajatului C. V. sunt incidente în cauză inclusiv temeiurile juridice privind discriminarea, art.16 din Constituție, art.141 din Tratatul CE, Protocolul adițional nr.12 CEDO.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată ,pârâta . solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiune.
A susținut că dreptul reclamantului de a beneficia de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru perioada anterioară datei de 01.01.1990 s-a născut la data intrării în vigoare a Ordinului 50/1990 nefiind condiționat de existența buletinelor de determinare a noxelor, iar pentru perioada ulterioară acestei date până la încetarea activității ,dreptul de încadrare în grupa a II-a s-a născut la finalizarea operațiunilor prevăzute în acest ordin. A arătat că termenul de prescripție este cel prevăzut de art.268 din Codul muncii.
În ceea ce privește cererea de încadrare a activității în grupa a II-a de muncă a arătat că reclamantul a fost angajat al Întreprinderii de Utilaje și Piese de Schimb B. de la data de 01.09.1979 până la 01.05.1991, dată la care a fost preluat prin transfer de societatea pârâtă conform HG nr.157/1991 privind organizarea unor întreprinderi din subordinea Ministerului Resurselor și Industriei ca societăți comerciale pe acțiuni.
A arătat că în perioada mai_94 reclamantul a ocupat funcția de sudor în cadrul Secției montaj ,iar între 17.08._97 a ocupat funcția de sudor în cadrul aceleiași secții. Întreaga perioadă reclamantul a fost încadrat în condiții normale, toate mențiunile referitoare la desfășurarea activității purtând această mențiune. A arătat că reclamantul a beneficiat de sporuri pentru condiții grele și nocive. Niciodată pe parcursul desfășurării activității nu a solicitat angajatorului să ateste faptul că desfășoară activitatea în condiții care i-ar da dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă. A mai susținut pârâta că, nici unul dintre salariații care și-au desfășurat activitatea în Secția de montaj, loc de muncă în care a activat și reclamantul nu a fost încadrat în grupa a II-a de muncă. A mai arătat că nici martorii propuși pentru audiere nu au beneficiat de această încadrare.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul părților.
În dovedire a depus înscrisuri.
Reclamantul a solicitat administrarea probei cu documentația privind sporurile acordate .Prin Încheierea din 22.10.2012 instanța a respins această solicitare cu motivarea că procedura și criteriile de acordare a sporurilor au fost diferit reglementate față de criteriile și condițiile de acordare a beneficului de încadrare a activității în grupe de muncă,această încadrare făcându-se în baza procedurii speciale reglementate de Ordinul 50/1990 și Ordinul 125/1990.Instanța a avut în vedere și faptul că pârâta a recunoscut prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca anexe la întâmpinare și prin întâmpinare faptul că reclamantul a beneficiat pe perioada încadrării de spor pentru desfășurarea activității în condiții grele și nocive.
Prin încheierea din data de 20.11.2012 instanța în conformitate cu prevederile art.137 Cod proc.civ. a soluționat cu prioritate excepția prescrierii dreptului la acțiune, respingând -o. A avut în vedere faptul că obiectul dedus judecății este constatarea existenței unui drept al reclamantului la beneficiile legale privind desfășurarea activității în condiții de grupa a II-a de muncă.De asemenea, a avut în vedere faptul că momentul de la care urmează să fie calculat termenul de prescripție, este cel de la care a existat un interes a reclamantului în obținerea recunoașterii încadrării activității sale în grupa a II-a de muncă. Interesul reclamantului a avut o existență variabilă raportată la modificările legislative determinate de prevederile O.G. 100/2008 respectiv ale Legii 218/2008. Prin urmare, față de aceste împrejurări și văzând că în realitate modalitatea încadrării în grupa a II-a de muncă este strâns legată de exercitarea și dobândirea anumitor drepturi de pensie, instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de către pârâta S.C.M. SA B..
În cauză s-a administrat proba cu martori, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu înscrisuri. Au fost audiați martorii C. M. și B. I. ( f.132,133 ds.).
În soluționarea acțiunii instanța va avea în vedere și precizările depuse de reclamant la 13.06.2013 prin care a făcut trimitere la dispozițiile art.3 din Ordinul 50/1990.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va respinge acțiunea pentru motivele ce succed.
Este adevărat că Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele I și II ale acestui Ordin constituie o enumerare a unor activități ce cuprind ,în fapt ,mai multe meserii.
Într-adevăr acestui act normativ nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de activitate emitent sau a unui organ superior, aceasta - cu atât mai mult cu cât - completările și modificările ulterioare au urmărit eliminarea inconsecvențelor și inechităților existente.
Prin urmare, instanța în cauza de față, urmează să analizeze motivele de fapt invocate de către reclamant și anume că împrejurările în care a desfășurat activitatea au fost condiții grele ce se încadrează în grupa a II-a de muncă respectiv faptul că a existat o persoană care a desfășurat activitate în aceleași condiții și care a beneficiat de încadrarea în grupă superioară.
Potrivit art.3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și a II –a de muncă ,fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
În continuare se arată că, beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
Punctul 6 din același act normativ arată că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete în care își desfășoară activitatea persoanele ,respectiv nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
La punctul 7 din Ordinul 50/1990 se arată că încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu tipul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe ,cu condiția ca pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70 % din programul de lucru. Se mai arată că, încadrarea în grupele I și a II-a pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor instrucțiunilor nr.1040/1967, de aplicare a Legii nr.27/1966 prin care au fost preluate tabele 1 și 2, anexele la Regulamentul de aplicare a Decretului nr.292/1959, care cuprind meseriile și funcțiile prevăzute în grupele I și II de muncă.
În vederea analizării incidenței dispozițiilor legale menționate instanța reține că reclamantul a desfășurat activitatea ca sudor începând cu data de 01.09.1977 când a fost angajat prin transfer în interesul serviciului la Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb B. ( poziția 12 din carnetul de muncă pagina 7 dosar).
Începând cu 01.05.1991 a fost preluat de către societatea pârâtă ( poziția 24 din carnetul de muncă păstrându-și funcția de sudor).
Transferul a fost operat conform H.G. 157/1991. Activitatea de sudor a fost desfășurată la societatea pârâtă până la data de 11.08.1997 când raporturile de muncă au încetat cu pârâta.
Verificând documentele care au stat la baza încadrării personalului în grupe de muncă astfel cum au fost emise de societatea pârâtă ,instanța constată că reclamantul nu a fost nominalizat între persoanele care să beneficieze de încadrare în grupă superioară de muncă. De altfel acesta este și motivul pentru care a promovat prezenta acțiune.
În cuprinsul contractului individual de muncă ( f.25-27 ds.) s-a făcut mențiunea că activitatea se încadrează în grupa a III-a. De asemenea, s-au făcut mențiuni că reclamantul a beneficiat de condiții de muncă grele, periculoase, nocive de muncă. Primirea sporurilor rezultă și din comunicarea înregistrată sub nr._ din 24.08.1993(fila 29 ds.)
Instanța nu poate lua în considerare însă în analizarea acțiunii reclamantului faptul că a beneficiat de aceste sporuri motivat de faptul că aprecierea asupra condițiilor de acordare a sporurilor are criterii legale diferite față de condițiile impuse de lege și reglementate special pentru acordarea beneficiului la încadrarea în grupe de muncă.
Din susținerile părților și din contractele individuale de muncă și actele adiționale,rezultă că reclamantul a desfășurat funcția de sudor în atelierul montaj ,anume în „atelierul 2 F debitare mecanică”. În Anexa 6 din cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității și înregistrat în anul 1991 sub nr.39 ( f.161 ds.) rezultă că persoanele care își desfășurau activitate la debitare mecanică ( hală, forjă) beneficiau de antidot –lapte ( f.161 ds.). Condițiile de lucru menționate au fost avute în vedere la momentul la care s-au stabilit veniturile salariale prin acordarea sporurilor pentru condițiile respective.
Martorii audiați în cauză ( f.132,133 ds.) au arătat că în atelierul unde a desfășurat activitate reclamantul, personalul nu a avut recunoscută grupa a II-a de muncă. Martorul C. M., care a fost maistrul reclamantului, a arătat că, în fapt, reclamantul nu a desfășurat activitate în Atelierul de debitare mecanică. Despre C. V. a arătat că a lucrat o perioadă la IUPS și nu-și amintește perioada, dar nu a cunoscut nimic despre activitatea desfășurată de acesta.
De asemenea, martorul B. I. (f.133 ds.) a arătat că locul în care își desfășura activitate reclamantul se numea Atelier de sudură. A mai susținut că persoanele care au desfășurat activitate de debitare mecanică au obținut grupa a II-a de muncă. Nu a putut preciza însă care sunt aceste persoane.
A mai arătat că la început activitatea s-a desfășurat într-un atelier mic separat ,iar ulterior când s-a mărit volumul de lucru al atelierului de lucru, Atelierul de sudură s-a mutat în altă hală.
A susținut că deși nu-și poate aduce aminte când s-a mutat în altă hală, poate preciza că în anii 1989-1990 lucra deja în hala unde lucrau și vopsitorii. Văzând și mențiunile de pe statele de plată depuse la dosarul cauzei pentru reclamant, în care în partea superioară se face mențiunea locului de muncă ( debitare grupa III Secția III AT-2 și Secția III AT-1) instanța va reține că martorii și reclamantul au desfășurat activitatea într-un atelier separat față de Atelierul de debitare mecanică și față de Secția de Turnătorie.
Instanța mai reține că nu există nici o probă din care să rezulte că reclamantul a desfășurat activitate în vreunul dintre compartimentele la care face referire Anexa la Avizul 3043/2001 ( f.45 ds.) și referatul 5765 din 07.06.1993 ( f.53 ds.).
Potrivit referatului menționat întocmit la 07.06.1993 pentru perioada 18.03._90 beneficiază de grupa a II-a de muncă Secția Prelucrări mecanice ( Formația forjă și formația tratamente termice), Atelierul Montaj ( Formația Galvanizare) ,Serviciul Calității ( Stația de preepurare a apelor reziduale), muncitorii CTC și zidarul șamotor care deservesc formația forjă și tratamente termice, Secția mecanic șef ( muncitorii din cadrul formației, reparații planificate instalații de ridicat cu atribuțiuni de reparare și încălcare a acumulatoarelor electrice din plumb); Secția mecanic șef ( Formațiile de reparații planificate,instalații de ridicat și reparații, intervenții echipamente electrice.
Potrivit aceluiași referat, acordarea grupei a doua pentru cei nominalizați la punctul 6 începând cu anul 1990 se va face în baza listelor nominale transmise anual de către șeful secției mecanic șef la serviciul personal cu timpul efectiv lucrat în condițiile grupei I sau a II-a de muncă ( f.49 ds.).
La punctul II se arată că pentru perioada următoare datei de 01.03.1990 beneficiază suplimentar de grupa a II-a de muncă formația vopsitorie, inclusiv șeful formației, muncitorii din cadrul Atelierului SDV cu atribuțiuni în ascuțirea sculelor, muncitorii compresoriști din cadrul Secției mecanic șef, muncitorul vopsitor cuprins în structura formației Modelărie..
Cum locul de muncă al reclamantul, anume Atelierul Sudură( în contractul individual de muncă – Atelier Forme Debitare ) nu se regăsește între cele menționate în referat, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi lucrat în condiții identice cu o altă persoană care a beneficiat de grupa a II-a de muncă instanța urmează să respingă ca nefondată cererea acestuia.
În ceea cel privește pe numitul C. V., pentru care reclamantul a susținut că ar fi lucrat în aceleași condiții ( f.33 ds.), instanța constată că acesta deține o adeverință emisă de o unitate diferită de unitatea pârâtă, respectiv de ISC T.-Ildo București.
De asemenea constată că această persoană, potrivit mențiunilor din cuprinsul adeverinței a desfășurat activitate într-o perioadă diferită de cea la care se raportează reclamantul ,respectiv în perioada 28.02._74 și 23.02._77.
Din nici una dintre probele administrate la dosar nu rezultă că numitul C. V. ar fi desfășurat activitatea împreună sau în aceleași condiții cu reclamantul.
Față de toate motivele menționate, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M. C., domiciliat în B., ..40, ..A, ., în contradictoriu cu pârâta S.C.M. SA B., cu sediul în B., ..60, jud.B..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./10.09.2013
Tehnored.P.R./13.09.2013
Ex.4
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 405/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
