Acţiune în constatare. Sentința nr. 1318/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1318/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1318/2015
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 17 decembrie 2015
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
SENTINȚA NR. 1318
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta E. E. domiciliată în satul și . și pârâta U. A. Teritorială a comunei Bălușeni. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta și martorii P. N. care se legitimează cu CI . nr._/2007 și I. M. cu CI . nr._/2014, lipsind reprezentanta pârâtei. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Se identifică martorii conform art. 318 și depune jurământul conform art. 319 alin. 1 din NCPC. S-a trecut la ascultarea acestora și consemnarea susținerilor lor în procese – verbale atașate aparte la dosar. Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei . Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. |
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24 iunie 2015, reclamanta E. E. a chemat în judecată pe pârâta U. A. Teritorială a comunei Bălușeni, județul B. solicitând în contradictoriu cu aceasta să se constate că și în anii 1975, 1976, 1978, 1979, 1980, 1981, 1984, 1985 și 1986 a lucrat în calitate de membru cooperator la CAP Bălușeni și a realizat numărul minim de norme.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că a desfășurat activitate la fostul CAP Bălușeni și a îndeplinit normele stabilite și planificate de adunarea generală .
Comisia de lichidare a fostului CAP nu i-a completat însă carnetul de pensii și că nu a predat pe bază de proces – verbal arhiva fostului CAP, fiind lăsată într-o magazie descuiată.
După o perioadă de timp, primăria a preluat fără inventariere arhiva, depozitând-o într.un grajd cu animale, fiind supusă degradării astfel că a fost în imposibilitate de a găsi documentele din care să rezulte perioada lucrată la CAP.
Reclamanta a invocat ca temei al acțiunii art. 279 alin. 2 Codul muncii.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și s-a solicitat audierea altor consăteni cu care a lucrat la CAP.
Pârâta Primăria comunei Bălușeni a depus întâmpinare precizând că la desființarea cooperativei, comisia de lichidare nu a predat pe bază de proces verbal arhiva fostului CAP, nu a depozitat-o corespunzător și că nu există documente doveditoare din care să rezulte perioada lucrată de reclamantă la CAP, astfel încât instanței de judecată îi revine obligația de a constata vechimea în muncă.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 163 din Legea 263/2010, constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori în condițiile reglementate de Legea nr.80/1992, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr.80/1992.
Iar conform art.32 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.80/1992, constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție; timpul util se stabilește prin raportarea volumului total de muncă exprimat prin norme la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală, fără însă ca acesta să poată depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Din adresa 3274/28.09.2015 eliberată de Primăria comunei Bălușeni rezultă că nu au fost găsite înscrisuri din care să rezulte că reclamanta a lucrat la CAP Bălușeni și în anii 1975, 1976, 1978, 1979, 1980, 1981, 1984, 1985, 1986. .
Dar instanța constată că reclamanta a dovedit situația de fapt respectivă prin probele testimoniale administrate.
Astfel, martora P. N. a declarat: „ Știu că reclamanta a lucrat din anul 1974 până la desființarea CAP-ului în anul 1990, la munca câmpului. Eu am lucrat chiar în aceeași echipă cu reclamanta, în permanență. Noi făceam normele de muncă care erau planificate pentru că altfel nu primeam nici bani și nici cantitățile de cereale și nici lotul ajutător.
Aceasta a avut lot ajutător în permanență chiar dacă a avut copii, pentru că o ajuta mama ei să-i crească. Am auzit că arhiva a luat foc și o mare pate a fost distrusă. Eu nu am avut probleme la pensionare pentru că am fost în posesia carnetului de pensii. Eu am ieșit la pensie la 57 de ani prin 1998 și atunci mi s-a dat carnetul de pensii. Arhiva încă nu era arsă”.
Iar martora I. M. a declarat că: „Știu că reclamanta a lucrat la CAP Bălușeni din anul 1974 după ce s-a căsătorit în satul nostru și a lucrat în continuu până la desființarea CAP-ului, în anul 1990. Ea s-a chinuit cu cei cinci copii, fiind nevoită pentru cei 15 ari lot ajutător să lucreze încontinuu. A fost ajutată de părinții ei în legătură cu creșterea copiilor. Noi am fost chiar în aceeași echipă și suntem vecine apropiate. Știu că arhiva a fost depozitată la început la sediul primăriei, după desființarea CAP-ului, însă apoi am văzut dosarele aruncare într-o cameră în care erau depozitate impropriu, personalul împrăștiindu-se și nemaiavând cine să aibă grijă de ele, pentru că ele s-au deteriorat într-un grad mare. Am auzit că erau date pe foc, erau tare rupte, nu se mai cunoștea scrisul. Pe mine m-a anunțat cineva de la primărie că se dau carnetele de pensii și fișele și am reușit să le scot la timp. De fapt, nici eu nici ceilalți nu prea am dat importanță acelor documente. Nu ne-am dat seama că sunt atât de importante la pensionare. Mai arăt încă o dată, că reclamanta a avut lot ajutător ca rezultat al îndeplinirii normelor prevăzute”.
Tribunalul va avea în vedere că potrivit art. 121alin. 4 din HG 257/2011, timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare. În lipsa acestor înscrisuri activitatea trebuie reconstituită și pe baza altor dovezi prezentate de partea interesată.
Or, în speță pârâta Primăria Bălușeni a confirmat faptul că arhiva CAP a fost parțial distrusă, astfel încât este incompletă. Dar instanța reține că lipsa înscrisurilor doveditoare privind întreaga activitate desfășurată de reclamantă la CAP nu poate avea drept efect imposibilitatea acesteia de a se bucura de beneficiile legale, respectiv dreptul la recunoașterea perioadei ca timp util la pensie, în condițiile în care nu se poate imputa reclamantei nici o culpă în dispariția înscrisurilor doveditoare. Martorii audiați în cauză au fost membri la aceeași cooperativă agricolă, lucrând împreună cu aceasta, astfel încât au avut cunoștință în mod direct de activitatea desfășurată de reclamantă, argumentând în mod convingător reținerea întregii perioade ca timp util la pensie ca efect al îndeplinirii numărului minim de norme anuale.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG. 257/2011, prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare. Și în cazul asiguraților care au lucrat în baza unui contract de muncă art. 123 din HG nr. 257/2011 prevede că dovedirea acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976, privind carnetul de muncă, și/sau cu adeverințe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia, deci tot cu înscrisuri ca și în cazul agricultorilor.
Iar art. 279 din Codul muncii permite reconstituirea vechimii în muncă stabilită până la 31.12.2010 pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă, în lipsa carnetului de muncă (reconstituire care se realiza anterior conform dispozițiilor Decretului nr. 92/1976). Prin urmare, reconstituirea vechimii în muncă realizată ca agricultor trebuie să se facă în aceleași condiții, respectiv de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă pe baza înscrisurilor și a altor probe, deci inclusiv declarații de martori.
Instanța va mai avea în vedere în acest sens, că prin decizia Curții Constituționale nr. 223 din 11 iulie 2002 s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă sunt neconstituționale în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă, în condițiile reglementate prin acest decret. Curtea a reținut în esență faptul că: „În ceea ce privește dispozițiile art. 2 al art. 14 din Decretul 92/1976, acestea instituie, de asemenea, o discriminare între cetățeni, contrară principiului egalității în fața legii, statuat la art. 16 alin. 1 din Constituție, permițând să ceară reconstituirea vechimii în muncă, printr-o procedură specială, doar „persoanele care depun activitate pe baza unui contract de muncă, cadrele permanente ale Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne și membrii cooperativelor meșteșugărești”, excluzând de la acest drept persoanele care, indiferent din ce motive, au încetat raporturile de muncă sau de serviciu.
Iar în practica sa judiciară, Curtea de Apel Suceava a stabilit (ds._ – decizia 786/ 2 decembrie 2014) că acest raționament al Curții Constituționale „se aplică și în cazul art. 279 din Codul muncii ce reglementează reconstituirea vechimii în muncă după data de 1.01.2011. Respectiv, în lipsa altui text legal, în temeiul acestuia trebuie să se permită și altor categorii de persoane decât cele care au desfășurat activitatea pe baza unui contract de muncă să-și reconstituie vechimea în muncă pentru o perioadă în care, fără culpa lor, nu dețin acte prin care să facă dovada activității desfășurate”.
Prin urmare, întrucât prin coroborarea înscrisurilor depuse în cauză cu probele testimoniale, rezultă că reclamanta are vechime în muncă ca agricultor și în anii 1975, 1976, 1978, 1979, 1980, 1981, 1984, 1985, 1986, instanța - în temeiul art.279 Codul muncii coroborat cu art. 32 din Legea 80/1992 și 163 din Legea 263/2010- va admite acțiunea.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite acțiunea în constatare formulată de reclamanta E. E. CNP_ domiciliată în satul și . în contradictoriu cu U. A. Teritorială a comunei Bălușeni, județul B. .
Constantă că în anii 1975, 1976, 1978, 1979, 1980, 1981, 1984, 1985, 1986 în care reclamanta a lucrat în calitate de membru cooperator la CAP Bălușeni și a realizat numărul minim de norme constituie timp utila la pensie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Cu opinie în același sens,
RED.L.L../ 11.01.2016
DACT. D.U.
EX. 4/ 12.01.2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 304/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Despăgubire. Sentința nr. 1326/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
