Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 291/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 291/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 4815/40/2013
Dosar nr._ drepturi bănești
despăgubiri
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 2 MARTIE 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR.291
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul B. I. CNP_,cu domiciliul în loc. B., ., ., ., și pârâtul M. B. – prin primar (P. M. B. - renunțat la judecată).
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise de către pârât, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ și precizată ulterior ( f. 139, 219 și 223), reclamantul B. I. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților P. municipiului B., prin primar, și a M. B. – prin primar, pentru ca aceștia să fie obligați la:
- plata unui spor la salariu de 100 % (din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru) pentru orele efectuate în zilele de sărbători legale, începând cu luna iunie 2013 până la zi ;
- plata unui spor la salariu de 150 % pentru munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, începând cu luna iunie 2013 până la zi.
În fapt, reclamantul a arătat că este salariat al Primăriei M. B. din anul 1990 și lucrează în cadrul Biroului Administrativ - portar gradația 5 clasa de salarizare 21, iar în cadrul atribuțiilor de serviciu asigură paza instituției, program de lucru 3 schimburi.
Având în vedere faptul că prin munca pe care o prestează, prin rotație, lucrează și în zilele de sâmbăta și duminică precum și în zilele de sărbători legale a solicitat angajatorului, prin cererea nr._/31.07.2013, să-i fie plătit un spor la salariu de 100 % (din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru) pentru orele efectuate în zilele de sărbători legale și un spor la salariu de 75 % pentru munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, conform Codului muncii.
Întrucât angajatorul refuză să pună în aplicare prevederile Codului muncii, a solicitat obligarea pârâților, în temei legal, plata sporurilor solicitate prin prezenta, începând cu luna iunie 2013.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile: art. 6 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. e), art. 137 alin. (2) si (3), art. 139, art. 125 alin. (1), (2), art. 126 lit. a), art. 123 alin. (2) din Codul Muncii; art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (2), (3), (5) din Constituția României; art. 23 din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului; art. 31 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii; art. 26 din Carta Social Europeană.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri: cererea nr._/31.07.2013;răspunsul Primăriei M. B. nr._/27.08.2013;foi colective de prezență;graficul serviciilor lunare;copie contract individual de munca;copie contract colectiv de muncă.
Pârâta P. M. B., prin primar, a depus întâmpinare( f.113- 115), prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei M. B., și în consecință, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria municipiului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
P. M. B. nu este o persoană juridică deoarece, conform dispozițiilor art. 187 din Noul cod civil - "orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu."
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001: „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii."
De asemenea, potrivit Actului adițional nr. 1 din 13.06.2011 la contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 285/15.05.1990 în registrul general de evidență al salariaților, ca angajator este evidențiat M. B. și nu P. M. B..
Pe fond, pârâta a solicitat a apreciat că pretențiile reclamantului sunt total neîntemeiate și nefondate deoarece, în ceea ce privește plata sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică, și sărbători legale, potrivit art. 137 al. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. In cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Conform Regulamentului Intern aplicabil în cadrul instituției, aprobat prin Dispoziția primarului nr._/2008, la art. 118 se precizează că pentru personalul de deservire, în care sunt incluși și portarii, conducerea primăriei poate aproba desfășurarea programului de lucru sub un alt orar decât cel care presupune zilele de repaus săptămânal - sâmbăta și duminica. Astfel, în fiecare lună, șeful Biroului Administrativ întocmește iar conducerea instituției aprobă, graficul serviciului de pază pentru sediul primăriei municipiului B. din Piața Revoluției nr. 1.
In cazul salariaților din sectorul bugetar, sunt aplicabile prevederile Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri bugetare.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, în anul 2013, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Precizăm că nici în anul 2012 un asemenea spor nu putea fi acordat, întrucât art. 7 al. (1) din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, menționa: "În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
În conformitate cu art. 37 al. (1) din Capitolul IV - Dispoziții Finale din Legea nr. 284/2010, prin contractele colective sau acordurile colective de muncă și contracte individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.
Având în vedere că activitatea de pază se face fără întrerupere, în schimburi, reclamantul B. I. a beneficiat de zilele de repaus săptămânal, care se acordă fiecărui salariat care muncește o normă întreagă de 8 ore/zi, respectiv 40 de ore/săptămână.
Activitatea desfășurată ca portar, care este continuă, nu poate fi considerată muncă suplimentară pentru care angajatorul ar trebui să mai acorde o compensare în bani sau timp liber corespunzător.
Pentru activitatea continuă, ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, zilele de repaus săptămânal se pot acorda cumulat. In acest sens, pârâta a atașat avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă B. nr. 4113/03.07.2013.
Pârâta a menționat și că legile aprobate în anul 2010 privind salarizarea în sistemul public au urmărit echilibrarea bugetului de stat, respectiv reducerea cheltuielilor publice prin reduceri salariale și, fără a se nega posibilitatea existenței și a altor soluții legislative pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, este de remarcat că, prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a recunoscut statelor o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
In contextul jurisprudenței suscitate, a remarcat că potrivit art. 1 al. (2) din Primul Protocol adițional la Convenție: „dispozițiile al. (1) din Primul protocol nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Marja mare de apreciere pe care Curtea Europeana o lasă statelor in stabilirea propriilor politici, aceasta marjă putând fi mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională produce efecte asupra deficitului bugetar.
Față de acest interes public major, motivele invocate de reclamant pe fondul cauzei sunt neîntemeiate, nefiindu-i încălcat nici unul din drepturile prevăzute de Constituția României.
Având în vedere situația de drept și de fapt prezentată, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei M. B., și în consecință, respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Reclamantul a depus în termen legal cerere de modificare si completare a acțiunii( f.139),prin care a arătat următoarele:
1.Având in vedere excepția invocata prin intâmpinare si faptul ca P. Mun. B., conform art. 20, 21 si 23 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, nu are personalitate juridica, nu este o instituție de sine stătătoare si nu are calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, și-a modificat cererea in sensul ca a renunțat la judecata in contradictoriu cu parata inițiala si a solicitat introducerea in cauza in calitate de pârât a M. B., reprezentat prin primar, cu sediul in Piața Revoluției, nr. 1.
2. Reclamantul a completat și obiectul cererii de chemare in judecata solicitând ca, in subsidiar fata de capetele inițiale de cerere si in situația in care acestea vor fi respinse, sa fie obligat pârâtul M. B. la plata de despăgubiri, ca urmare a antrenării răspunderii patrimoniale conform art. 253 alin. 1 Codul muncii, pentru faptul ca nu a compensat cu timp liber, in termenul maxim legal de 30 de zile, munca prestata in zilele de sâmbăta si duminica si in sărbători legale
a). In ceea ce privește munca prestata in zilele de sărbători legale indicate de art. 139 Codul muncii, cuantumul sporului de minim 100% este reglementat de disp. art. 142 alin. 2 Codul muncii ca alternativa pentru situația in care munca respectiva nu este compensata cu timp liber "corespunzător" in următoarele 30 de zile.
Aceeași obligație a compensării cu timp liber corespunzător o regăsim si in art. 7 alin. 1 din OUG 80/2010.
In situația sărbătorilor legale, intreruperea activității nu este in principiu condiționata de implinirea normei de munca de 40 de ore pe săptămâna ci zilele libere se acorda efectiv chiar daca norma nu este indeplinită ci raman spre exemplu in acea săptămâna 32 de ore efectiv lucrate .
In consecința, noțiunea de timp liber in compensare folosita de art. 142 Codul muncii dar si de legile salarizării unice in sistemul bugetar presupune reducerea efectiva a normei pentru următoarele 30 de zile cu o durata de timp echivalenta cu cea lucrata in cursul sărbătorii legale.
Spre exemplu, daca s-a lucrat pe data de 1 mai nu este suficient sa se acorde doua zile libere in fiecare dintre săptămânile care urmează deoarece aceste doua zile libere nu compensează munca in sărbătoare legala ci erau oricum obligatorii conform art. 137 Codul muncii.Suplimentar fata de cele doua zile de repaus săptămânal care sunt oricum obligatorii, trebuie acordata inca o zi libera in compensare pentru sărbătoarea legala lucrata, astfel incat norma pe următoarea luna sa se reducă cu o zi.
2. In ceea ce privește activitatea din zilele de sâmbăta si duminica, există aceeași obligație de compensare cu timp liber corespunzător, fiind evident ca se are in vedere alt timp liber decât cele doua zile de repaos săptămânal, timp liber care la rândul sau trebuie dedus din norma de munca din perioada următoare de 30 de zile.
Practic, acordarea de timp liber constituie o compensare pentru neplata sporului la salariu corespunzător zilelor de sâmbăta si duminica.
Legiuitorul nu stabilește insa expres nici in Codul muncii si nici in legea salarizării unice in sistemul bugetar ce se intampla in situația in care, desi are obligație legala in acest sens, nu acorda timp liber in compensare pentru munca in zile de sărbătoare legala sau de sâmbăta si duminica.
In acest context, in care perioada de maxim 30 de zile avuta la dispoziție in acest sens a expirat, trebuie sa se retina ca salariatul a suferit un prejudiciu prin necompensare cu timp liber a celor doua categorii de zile nelucratoare, prejudiciu care trebuie compensat in bani in temeiul art. 253 alin. 1 Codul muncii.
Ca si cuantum al daunelor datorate pentru incalcarea art. 142 alin. 1 Codul muncii, reclamantul a considerat ca trebuie avuta in vedere o suma echivalenta cu sporul de 100% prevăzut de alin. 2 al aceluiași text, doar astfel realizandu-se o dezdaunare completa pentru prestarea de activitate in zi de sărbătoare legala fara acordare de timp liber.
In cazul zilelor de sâmbăta si duminica necompensate cu timp liber suplimentar fata de cele doua zile de repaus săptămânal care erau oricum obligatorii, daunele trebuie acordate la nivelul sporului pentru ore suplimentare, respectiv minim 75% din salariul din zilele respective.
Ca urmare a constatărilor expertului că angajatorul a solicitat și primit de la ITM încuviințarea ca repausul săptămânal să fie acordat cumulat după 14 zile de muncă continuă și nu după 7 zile, reclamantul a solicitat ca pentru necompensarea cu timp liber a zilelor de sâmbătă și duminică, angajatorul să –i plătească daune egale cu 150 % din salariul cuvenit pentru munca din aceste zile( f.223).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul B. I. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților P. municipiului B., prin primar, și a M. B. – prin primar, pentru ca aceștia să fie obligați la:
- plata unui spor la salariu de 100 % (din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru) pentru orele efectuate în zilele de sărbători legale, începând cu luna iunie 2013 până la zi ;
- plata unui spor la salariu de 150 % pentru munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, începând cu luna iunie 2013 până la zi.
În subsidiar față de capetele inițiale de cerere și în situația respingerii lor, reclamantul a pretins obligarea pârâtului M. B. la plata de despăgubiri, ca urmare a antrenării răspunderii patrimoniale conform art. 253 alin. 1 Codul muncii, pentru faptul că nu a compensat cu timp liber, în termenul maxim legal de 30 de zile, munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale.
Față de poziția procesuală a reclamantului și de acordul tacit la renunțare al pârâtei, tribunalul urmează a lua act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta P. M. B. - prin primar, în conformitate cu disp. art.406 NCPC.
Așadar, pentru soluționarea pe fond a acțiunii reclamantului împotriva pârâtului M. B.-prin primar, se va observa că în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și cu expertiză judiciară contabilă –drepturi salariale( f.167 -216 și 235-244 și 261 – 300).
Conform concluziilor expertului, reclamantul a desfășurat activitate în zilele de sărbătoare legală precum și în zilele de sâmbătă și duminică și a primit în compensare zile/ore libere în aceeași lună în care a prestat munca din aceste zile.
Expertul a efectuat și un calcul al sumelor pretinse de reclamant pentru aceste zile iar reclamantul, deși nu a contestat concluziile expertului privind acordarea timpului liber în compensare, a solicitat obligarea angajatorului și la plata acestor sume, cu titlu de drepturi salariale sau despăgubiri – în subsidiar, susținând că zilele libere acordate de angajator nu sunt în măsură să acopere drepturile cuvenite reclamantului conform art.142 alin.2 Codul muncii și art.7 alin.1 din OUG 80/2010, completată prin Legea 283/2011 și, respectiv art.137 alin.4 și 5 Codul muncii.
Tribunalul apreciază, însă, că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate din considerentele ce urmează.
În calitate de salariat plătit din fondurile publice, drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt cele prevăzute:
- atât de Codul muncii:
art. 142
,, (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.’’
art. 137
,,(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).’’
art. 123
,,(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.’’
- cât și de legile speciale de salarizare din domeniul bugetar,respectiv:
art. 1 – OUG 84/2012
În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
art. 2– OUG 84/2012
Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
art. 7alin.1- art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011
,, În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător’’
art. 9 alin.1– OUG 103/2013
,, În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.’’
art. 8 alin.1 – OUG 83/2014
,, În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.’’
Așadar, în perioada ce face obiectul acțiunii, respectiv 01.06 .2013 - 02.03.2015, dispoziții legale exprese și imperative au stabilit că, în cazul personalului din sectorul bugetar, munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale se va compensa numai cu timp liber corespunzător.
În cauză, prin anexă la raportul de expertiză și anexă la suplimentul la raportul de expertiză, au fost prezentate zilele libere acordate reclamantului în compensare pentru fiecare zi de sâmbătă, duminică și de sărbătoare legală lucrată în perioadele iunie 2013 – februarie 2014( f.242 -244) și martie 2014 – decembrie 2014( f.273 – 275).
Or, din analiza acestor anexe, necontestate de salariat, rezultă că în fiecare dintre lunile din intervalele calendaristice arătate, reclamantul a primit același număr de zile în compensare câte zile de sâmbătă, duminică și de sărbătoare legală a lucrat în acea lună.
În privința zilelor de sărbătoare legală, chiar și art.142 alin.2 din Codul muncii prevede regula compensării acestora cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, așa încât angajatorul nu datorează nicio sumă cu acest titlu salariatului.
Aceeași situație este dată și în cazul zilelor de sâmbătă și duminică, pentru care angajatorul a acordat zile libere în compensare în mod corect, fără a se putea reține aprecierea salariatului conform căreia ar mai fi trebuit acordate și alte zile în compensare pentru a acoperi sporul de 150% neacordat, întrucât textele de lege citate prevăd doar compensarea cu timp liber corespunzător a timpului lucrat și nu compensarea cu timp a sporului bănesc neacordat.
Pentru perioada 01.01._15, neacoperită de raportul de expertiză, angajatorul a arătat că a procedat la aceeași modalitate de compensare a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, iar reclamantul nu a contestat această susținere, așa încât, față de cele ce preced, va fi respinsă ca nefondată atât pretenția reclamantului de acordare a diferențelor salariale reprezentând sporuri la salariu, cât și pretenția de acordare a despăgubirilor, nefiind probată fapta ilicită și culpabilă a angajatorului impusă de art. 253 alin.1 din Codul muncii, cu consecința respingerii și a cererii accesorii privind cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect pretenții bănești aferente intervalului 01.06 2013 – 02.03.2015, acțiune formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul M. B.-prin Primar.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulate de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta P. M. B. - prin Primar.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Ret.TN 27.04.2015 v
Tehnored. BC
5 ex/
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
