Acţiune în constatare. Sentința nr. 522/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 522/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 3040/113/2014
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 522
Ședința publică din 18.06.2015
Președinte Cășaru A. M.
Asistenți Judiciari B. D., Z. C.
Grefier P. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul G. G., cu domiciliul în Însurăței, ., județul B., în contradictoriu cu pârâta . și Servicii Energetice „Electrica Serv” SA prin Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Muntenia Nord, Agenția de Întreținere și Servicii Energetice B. – B., Calea Călărași nr.48, județul B., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 03.06.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2014 sub nr._, reclamantul G. G. a chemat în judecată pe pârâta A.F.E.E. B., solicitând să se constate că munca pe care a prestat-o in funcția de electrician întreținere reparații se încadrează in categoria I de munca și pârâta să fie obligată la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă că activitatea desfășurata de el se încadrează in grupa I de muncă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajat la A.F.E.E. B. in perioadele 31.01._86, 21.03._09, in funcția de electrician întreținere reparații. Deși a solicitat de nenumărate să i se elibereze o adeverința din care sa reiasă ca perioada lucrata in meseria sa se încadrează in grupa I de munca, pârâta a refuzat in permanenta.
A mai arătat că potrivit Ordinului nr. 50/1990 anexa 2 pct. 135 meseria de întreținere, reparații cabluri, rețele subterane, aeriene se încadrează in grupa I de munca.
În susținerea acțiunii reclamantul a invocat dispozițiile art. 21-45 din Codul Muncii și pe cele ale art. 17 și art. 55 din Legea 263/2010.
Pârâta Agenția de Furnizare a Energiei Electrice B. a depus întâmpinare (filele 29-30) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale, motivată de faptul că reclamantul nu a fost niciodată salariatul său, societatea îndreptățită să îi elibereze actul solicitat fiind S.D.E.E. B..
De asemenea, pârâta a invocat lipsa capacității procesuale pasive, întrucât fiind agenție a unei societăți comerciale nu are exercițiul drepturilor procedurale, nefiind persoană juridică. În acest sens a făcut referire la prevederile HGR 675/2007.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât între ea și reclamant nu au existat niciodată raporturi juridice de muncă, activitatea acestuia fiind desfășurată în domeniul distribuției, respectiv în segmentul rețelelor electrice, gestionat de S.D.E.E. B..
La data de 5.01.2015 reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 35-37), arătând că înțelege să se judece cu pârâta S.C. F. de Întreținere si Servicii Energetice Electrica Serv SA prin Sucursala de Întreținere si Servicii Energetice Electrica Muntenia Nord - Agenția de Întreținere si Servicii Energetice B., celelalte capete de cerere si restul acțiunii rămânând neschimbate.
Reclamantul a motivat că în perioada 1977-1986 a fost angajatul I.R.E.G. I.D.E.E. (Întreprinderea de Distribuție a Energiei Electrice) B. sau I.R.E.G. S.D.E.E. (Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice), în perioada martie 1990-ianuarie 2009 a fost angajatul I.R.E. (Întreprinderea de Rețele Electrice) B. - F. de Rețele Electrice B., ulterior S.C. Electrica S.A. - Sucursala de Distribuție B. sau F. de Distribuție si Furnizare a Energie Electrica Muntenia Nord SA și apoi al S.I.S.E. Muntenia Nord - A.I.S.E. B.. Conform art. 1, art. 15, art. 17 și art. 19 din HG nr. 1342/2001, HG nr. 74/2005, art. 2 din HG nr. 675/2005 și art. 4 și art. 7 din HG nr. 760/2010 a devenit angajat al . si Servicii Energetice Electrica Serv SA.
F. de Distribuție a Energiei Electrice Electrica Distribuție Muntenia Nord SA prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice B. a depus întâmpinare (filele 46-50) prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (filele 101-103), învederând că prin precizarea acțiunii a chemat in judecata in calitate de pârâtă S.C. F. de Întreținere si Servicii Energetice Electrica Serv S.A. prin Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Muntenia Nord - Agenția de Întreținere și Servicii Energetice B. și nicidecum Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice B., astfel că nu se mai impune discutarea excepțiilor invocate de aceasta.
Cu toate acestea, pentru a respecta termenul prevăzut de art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor formulate prin întâmpinare, argumentând pe larg această solicitare.
Pârâta ..E. Electrica Serv SA - Sucursala de Întreținere si Servicii Energetice (S.I.S.E.) Electrica Muntenia Nord pentru A.I.S.E. B. a depus la rândul său întâmpinare (filele 121-124), prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției prescripției a făcut referire la natura obiectului cererii prin care reclamantul urmărește modificarea conținutului raporturilor de muncă, în sensul constituirii unor drepturi noi prin constatarea unei stări de fapt existentă anterior în derularea acestor raporturi (încadrarea în grupa I), precum și la temeiul de drept invocat de către reclamant (Codul muncii și Legea 19/2000), apreciind că, în raport de dispozițiile art. 268 alin. 2 Codul muncii, la data depunerii cererii de chemare in judecată era împlinit termenul de prescripție de 3 ani, care s-a născut cel mai târziu la data încetării contractului individual de muncă, în anul 2009.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost motivată prin faptul că pârâta are personalitate juridică de la data înregistrării în Registrul Comerțului, respectiv 08.03.2005, fiind înființată în temeiul HG 74/2005 privind reorganizarea ., astfel că pentru alte perioade în afara celei cuprinse între 08.03.2005 si 22.01.2009 (când a încetat raportul de muncă al reclamantului), nu poate avea calitate procesuala pasivă.
Ca argument pârâta a invocat și faptul că negocierea si semnarea contractelor colective de munca prin care erau reglementate drepturile si obligațiile salariaților s-au realizat întotdeauna la nivelul aparatului central, nu al entităților din teritoriu (sucursale, agenții, etc), care nu au avut personalitate juridică si nu au luat niciodată decizii privind încadrarea pe grupe a salariaților.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că Ordinul 50/1990 nu este aplicabil după 01.04.2001. După această dată sunt aplicabile dispozițiile Legii 19/2000 care a înlocuit grupele de munca prin locuri de muncă în condiții speciale si respectiv condiții deosebite, prin HG 261/2001 fiind stabilite criteriile si metodologia de încadrare.
Pârâta a învederat că după 2005 la nivelul ..E. Electrica Serv SA nu s-a realizat încadrarea locurilor de muncă existente în locuri in condiții speciale sau condiții deosebite, una din cerințele obligatorii pentru aceasta fiind avizul I.T.M., care se eliberează doar in situațiile enumerate limitativ de Legea 19/2000 (art. 20), în care activitatea pârâtei nu se încadrează.
În ceea ce privește perioada până la 01.04.2001, a susținut că la nici una din entitățile existente înaintea înființării ei nu au existat categorii de personal încadrate în grupa I sau grupa a II-a de muncă, deoarece au fost evaluate locurile de muncă existente și au fost stabilite măsuri tehnico-sanitare și organizatorice de protecția muncii pentru crearea condițiilor corespunzătoare de muncă, astfel încât sa nu fie necesara încadrarea salariaților în grupele prevăzute de Ordinul 50/1990. De altfel, activitatea prestată de reclamant ca electrician de mentenanță rețele electrice nici nu se regăsește printre activitățile enumerate de Ordinul 50/1990 în anexa I aferenta activităților incluse în grupa I de muncă.
Pârâta consideră că punctul 135 invocat de reclamant nu este aplicabil, întrucât toate entitățile angajatoare ale reclamantului, existente anterior, și-au desfășurat activitatea în domeniul rețelelor de energie electrică și nu în cel al rețelelor de termoficare.
Cât privește capătul de cerere referitor la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă încadrarea în grupa I de muncă, pârâta a susținut că aceasta nu este o simpla formalitate, neputând fi admis independent de primul capăt de cerere, astfel că se impune respingerea lui ca urmare a analizării pe fond a pretențiilor reclamantului.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (filele 134-136), solicitând respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată întrucât cererea sa nu are ca obiect un drept patrimonial, ci este o acțiune în constatare, astfel că este imprescriptibilă. Prevederile Ordinului 50/1990 se aplică nu numai salariaților ce lucrează în prezent, ci și foștilor salariați ce au fost angajați ai unităților respective. Conform legislației europene, drepturile salariale și dreptul la pensie reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz in care dreptul la acțiune in realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Reclamantul a solicitat și respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtă pentru perioada 31.01._86 si 21.03._05, deoarece potrivit HG 74/2005 pârâta a fost înființată prin reorganizarea activității din cadrul S.C. Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA, iar conform art. 4 din acest act normativ a preluat toate drepturile și toate obligațiile corespunzătoare, parte din patrimoniul preluat de la Societatea Comerciala de Distribuție si Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA, subrogându-se în drepturile si obligațiile ce decurg din acestea pentru sucursalele de întreținere si servicii energetice in relațiile cu terții, inclusiv in litigiile în curs. În același sens reclamantul a invocat și art. 12 din HG 675/2007, art. 13 din HG 675/2007 și art. 4 din HG 760/2010.
Pe fondul acțiunii reclamantul și-a menținut punctul de vedere privind aplicarea Ordinului nr. 50/1990, arătând că acest ordin a fost modificat prin Ordinul 100/1990, prin care a fost introdus punctul 135 din Anexa 2 - meseria de electrician întreținere, reparații cabluri, rețele subterane, aeriene, care nu are nici o legătură cu rețele de termoficare, cum afirmă pârâta.
Ordinul a fost înlocuit prin Legea 19/2000, care a înlocuit grupele de muncă prin locuri de muncă in condiții speciale si care adaugă un spor de vechime în muncă ce se ia în considerare la stabilirea stagiului de cotizare.
Reclamantul a precizat că nu a desfășurat o activitate și o meserie cu noxe, ci a muncit în condiții grele si periculoase.
De asemenea, a învederat că nu sindicatele și unitățile angajatoare stabilesc grupele de muncă, condițiile de lucru care se încadrează în grupele de muncă fiind stabilite de puterile legislativă si executivă și de ministerele de resort prin ordinele pe care le emit. Nu au nici o legătură cu cauza evaluările locurilor de munca ale salariaților si stabilirea masurilor tehnico-sanitare si organizatorice de protecția muncii ce se impuneau pentru crearea condițiilor corespunzătoare de muncă, el nesusținând că nu ar fi fost create condiții corespunzătoare de muncă.
În dovedirea celor susținute, ambele părți au depus înscrisuri, iar la solicitarea reclamantului au fost audiați doi martori.
La ultimul termen de judecată reclamantul, prin avocat, și-a modificat acțiunea, arătând că solicită să se constate că activitatea desfășurată până în anul 2001 se încadrează în grupa I de muncă, iar cea desfășurată în perioada 2001-2009 se încadrează în condiții grele, deosebite de muncă. Ca temei de drept al acțiunii modificate a invocat art. 17 din Legea nr. 263/2010.
Cu aceeași ocazie, a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului mai întâi sub aspectul excepțiilor, așa cum prevede art. 248 Cod procedură civilă, și apoi pe fond, instanța reține următoarele:
Art. 268 alin. 2 Codul muncii, invocat de pârâtă, instituie ca termen general de prescripție pentru formularea cererilor în materia conflictelor de muncă termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului.
În speță nu este însă aplicabil acest termen, deoarece acțiunea vizează constatarea existenței dreptului reclamantului de a fi încadrat într-o anumită grupă sau condiții de muncă, iar nu constatarea unei stări de fapt rezultată din derularea raporturilor juridice de muncă, ce au consecințe patrimoniale.
Întrucât art. 2502 alin. 2 pct. 2 din Noul cod civil prevede în mod expres că acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibilă, excepția prescripției va fi respinsă ca nefondată.
Tot nefondată este și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . și Servicii Energetice Electrica Serv SA - Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Muntenia Nord - Agenția de Întreținere și Servicii Energetice B..
Aceasta concluzie reiese din faptul că, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al reclamatului, în perioadele 31.01._77 și 15.03._86 acesta a fost salariatul I.R.E.G. S.D.E.E. (Întreprinderea de Distribuție a Energiei Electrice - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice) B., în perioada 21.03._97 al I.R.E. (Întreprinderea de Rețele Electrice) - F. Rețele Electrice B., în perioada 01.10._98 al Filialei de Distribuție a Energiei Electrice B., din 01.10.1998 până în 01.04.2008 al S.C. Electrica S.A. - Sucursala de Distribuție B., din 01.08.2001 până în 01.12.2001 al S.D.F.E.E. Muntenia Ploiești, în perioada 01.03._05 al F.D.F.E.E. (F. de Distribuție si Furnizare a Energiei) Electrica Muntenia Nord SA - Sucursala D.F.E.E. B. și ulterior al S.I.S.E. Muntenia Nord - A.I.S.E. B., iar din 09.03.2005 până în 22.01.2009 al ..A. S.I.S.E. Muntenia Nord - A.I.S.E. B., în toate aceste perioade ocupând funcția de electrician.
Or, din coroborarea prevederilor HG nr. 1342/2001, HG nr. 74/2005, HG nr. 675/2005 și HG nr. 760/2010 instanța constată că unitatea care l-a angajat inițial pe reclamant s-a reorganizat și divizat succesiv, iar pârâta este continuatoarea în drepturi și obligații, deoarece a preluat o parte din patrimoniu, subrogându-se în toate raporturile juridice.
Pe fondul cauzei se reține că Ordinul 50/1990 al M.M.P.S. prevede, în art. 3, că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
Conform art. 6 din același ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca este atributul conducerii unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
De asemenea, art. 7 stabilește că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Din aceste dispoziții legale reiese că încadrarea în grupa de muncă este un atribut exclusiv al unității, a cărei conducere are obligația, împreună cu sindicatele, să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupe superioare de muncă. Aceste măsuri au caracterul unor acte de organizare interna a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr. 50/1990, aplicabil până la data de 01.04.2001. Prin art. 1 și 2 din acest ordin s-au prevăzut în mod expres locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale, beneficiare de grupe de muncă, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora în una din situațiile enumerate limitativ în anexe. Posibilitatea ca alți salariați, care nu se regăsesc în una din situațiile cuprinse în anexe, să fie beneficiari ai unei grupe de muncă prin asimilare este, așadar, exclusă.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada că a lucrat în vreunul din locurile de muncă sau că a desfășurat vreuna din activitățile enumerate în anexele la Ordinul nr. 50/1990. Poziția 135 din Anexa 2 a acestui ordin, care a fost introdusă prin Ordinul nr. 100/1990 și pe care o invocă reclamantul, se referă la exploatarea, întreținerea și efectuarea de reparații a rețelelor de termoficare subterană și la instalatorii și montatorii de cabluri și echipamente (rețele) subterane, din canale și camere subterane.
Văzând specificul activității unităților angajatoare și declarațiile martorilor C. V. și C. P., audiați în cauză, instanța constată însă că întreaga activitate a reclamantului s-a desfășurat în sectorul distribuției energiei electrice, nu în termoficare, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile pct. 135 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 completat.
Martorii au confirmat că în anumite perioade reclamantul și-a desfășurat activitatea la înălțime și în condiții periculoase, primind din acest motiv sporurile corespunzătoare.
Aceasta nu este însă de natură să determine încadrarea reclamantului în grupă superioară de muncă atât timp cât nu se regăsește în situațiile limitativ prevăzute în anexele Ordinului nr. 50/1990 completat și nu a fost urmată procedura instituită de acest act normativ.
Instanța mai reține că prin art. 198 din Legea nr. 19/2000, Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 100/1990 au fost abrogate.
De asemenea, prin art. 19 din legea menționată s-a stabilit că: „ (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc. (2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății. (3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2). (5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.”
Se constată astfel că pentru încadrarea activității desfășurate ulterior datei de 01.04.2001 în condiții deosebite sunt aplicabile prevederile HG 1025/2003, care la art. 2 prevede criteriile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru aceasta.
Unul dintre criterii este cel menționat la art. 2 alin. 1 lit. a și anume încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001.
Or, din cele expuse anterior, reiese că această condiție nu este îndeplinită.
Pentru considerentele arătate, primul capăt de cerere al acțiunii modificate este nefondat, neputându-se constata că reclamantul are dreptul de a fi încadrat în grupa sau condițiile de muncă pretinse.
Pe cale de consecință, este nefondată și cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei adeverințe care să ateste o astfel de încadrare.
D. urmare, instanța va respinge ca nefondată acțiunea modificată.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată.
Respinge ca nefondată acțiunea modificată formulată de reclamantul G. G., cu domiciliul în Însurăței, ., județul B., în contradictoriu cu pârâta . și Servicii Energetice „Electrica Serv” SA prin Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Muntenia Nord - Agenția de Întreținere și Servicii Energetice B., cu sediul în B., Calea Călărași nr.48, județul B..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2015.
Pt. Președinte, Cu vot consultativ Pt. Grefier,
A.-M. Cășaru Asistenți Judiciari M. P.
(C.O.) D. B. C. Z. (încetat activitatea)
Vicepreședinte Tribunal P.-grefier
C. R. G. M.
Red./Tehnored. A.M.C.
24.08.2015/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 265/2015. Tribunalul BRĂILA | Pretentii. Sentința nr. 333/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
