Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 201/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2403/113/2014
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 201
Ședința publică de la 17.03.2015
Judecător – V. A.
Asistenți judiciari – L. C., E. M. P.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea R. I., cu domiciliul în . B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în oraș I., ., județul B., având ca obiect anulare decizie de concediere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 4.03.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 17.03.2015.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță, sub nr._, în data de 31.07.2014, contestatoarea R. I., a formulat în contradictoriu cu intimata ., contestație împotriva deciziei de concediere, solicitând anularea deciziei, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, și să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești(salarii și bonuri de masă) indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii până la reintegrare. A solicitat și plata daunelor morale în valoare de_ lei conform art. 256 din codul mucii
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a fost salariată a societății din anul 2011 până în 2014 când societatea a disponibilizat-o începând cu data de 17.07.2014, având ca motiv desființarea locului de muncă, ceea ce nu crede că este adevărat, deoarece, ca muncitor necalificat nu avea un post anume, făcând ce i se cerea de fiecare dată. Consideră că, dacă acest post ar fi fost desființat societatea nu mai trebuia să facă angajări tot pe posturi de muncitori necalificați. Cauza concedierii nu a fost reală ci fictivă, desființarea postului fiind urmată la scurt timp de angajarea unei alte persoane pe același post.
La 26.09.2014 contestatoarea a depus precizări prin care a arătat că numărul deciziei de concediere este 2288/16.07.2014. În motivarea acțiunii a menționat că la data de 08.03.2011 a încheiat cu . contractul individual de muncă nr.627. În urma acestui contract a fost angajată în funcția de muncitor necalificat cu locul de muncă la abatorul angajatorului. Pe perioada derulării contractului de muncă și-a respectat obligațiile față de angajator, atât în privința clauzelor contractuale cât și în privința regulamentului de ordine interioară. La data de 16.07.2014 s-a emis decizia de concediere nr.2288 prin care s-a dispus concedierea în baza art. 65 alin.1 și 66 din Codul muncii. Consideră concedierea abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată. A precizat că în perioada în care se afla în preaviz cât și după concediere, societatea a făcut angajări de persoane noi, pe funcții de muncitor necalificat. Angajatorul ar fi avut la îndemână măsuri eficiente de evitare a concedierii pe care însă nu le-a utilizat, motivul real al concedierii ținând cont de persoană, iar angajatorul a optat pentru reducerea postului numai pentru că urmărea îndepărtarea sa din cadrul societății. Din decizia nr.2288/16.07.2014 nu rezultă acele motive care să nu aibă legătură cu persoana contestatoarei și care să fi fost avute în vedere la concediere așa cum impune în mod limitativ art. 65 alin 1. De asemenea, în decizia de concediere trebuie să fie specificate în mod obligatoriu numele, calitatea și semnătura persoanei care are competența emiterii deciziei de concediere. În drept,s-a întemeiat contestația pe prevederile art. 65, 74-78, art. 269 alin 1, 281 și următoarele din Codul muncii. A arătat că valoarea daunelor morale provocate conform art. 269 C muncii o apreciază la 30.000 lei.
Intimata . a depus întâmpinare, peste termenul prevăzut de art.201 C.p.civ., prin care a solicitat respingerea contestației și cheltuieli de judecată. A arătat că reclamanta a fost angajată în perioada_14. A precizat că volumul de muncă la acea dată, în cadrul societății, s-a micșorat, fiind obligați să restructureze o parte din posturile societății pentru a se evita situația de intrare în incapacitate de plată către furnizori și către restul angajaților. Conform art. 65 alin 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității. La data de 30.07.2014, în cadrul Adunării Generale a Asociaților a luat decizia reducerii numărului de locuri de muncă, cu 10 persoane, pentru muncitorii necalificați datorită modernizării fluxului tehnologic, societatea investind mai bine de 1.000.000 de euro în utilaje tehnologice. Cu privire la capătul de cerere cu numărul trei consideră ca fiind legală modalitatea de concediere neavând nicio legătură cu persoana fostei angajate, nefiind singura în această situație, iar referitor la capătul patru de cerere s-a susținut că solicitarea este nelegală și netemeinică, solicitând să fie respinsă. În drept, s-a întemeiat cererea pe art. 205 NCPC.
La data de 7.01.2015, contestatoarea a depus cerere prin care a solicitat mărirea cuantumului pretențiilor din cererea principală. Astfel pe lângă solicitările din cererea principală, contestatoarea a solicitat și plata sporului orelor lucrate peste programul normal de lucru pe ultimii trei ani, începând cu data de 17.07.2011 până la data concedierii, adică 17.07.2014; plata sporului pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, și sărbătorile legale pe ultimii trei ani începând cu data de 17.07.2011 până la data concedierii; plata sporului pentru orele lucrate noaptea pe ultimii trei ani începând cu data de 17.07.2011 până la data concedierii.
Prin încheierea din data de 7.01.2015, instanța a reținut că precizările constituie o modificare a acțiunii principale și întrucât a fost depusă peste termenul legal, în temeiul art.204 C.p.civ. a decăzut pe reclamantă din dreptul de a-și modifica cererea.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată în fapt următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr.627/8.03.2011, contestatoarea R. I. a fost angajată în cadrul ., începând cu data de 9.03.2011, în funcția de muncitor necalificat, locul muncii fiind Secția Ambalare.
Prin decizia nr. 2288/16.07.2014 emisă de ., având în vedere că începând cu data de 17.07.2014 se desființează locul de muncă ocupat de salariat, prin restructurarea postului și luând în considerare adresa nr.1840/18.06.2014 prin care se comunică durata preavizului conform art.75 alin.1 din codul muncii, s-a decis că începând cu data de 17.07.2014, încetează contractul individual de muncă al contestatoarei R. I., în temeiul art.65(1) și art.66 din Codul muncii.
În drept, se reține că potrivit art. 65 din Codul muncii „(1)Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă”.
Referitor la dispozițiile art.65 al.2 Codul muncii se reține că desființarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice și serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității.
Analizând decizia nr. 2288/16.07.2014 și probele administrate în cauză tribunalul constată că nu s-a făcut dovada de către intimată a incidenței dispozițiilor art.65 din Codului muncii.
Astfel, tribunalul reține că nu au fost respectate dispozițiile art.65 al.2 întrucât desființarea postului deținut de contestatoarea R. I. nu a fost efectivă având în vedere că ulterior încetării contractului individual de muncă al contestatoarei, intimata a făcut angajări în funcția de muncitor necalificat, aspect ce reiese din adresa nr.3912/25.02.2015 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă B..
Aspectele invocate de intimată că angajările respective s-au efectuat în alte secții decât cea în care și-a desfășurat activitatea contestatoarea sunt nefondate întrucât din adresa ITM rezultă că ulterior datei de 16.07.2014, s-au efectuat angajări în funcția de muncitor necalificat la ambalarea produselor, deci la secția unde își desfășura activitatea și contestatoarea (poz. 41, 42, 53, 113, 153, 213, 276, 294, 330, 367, 368, 422, 487, 581, 611, 679, 794).
De asemenea se reține că nu s-a atașat nici organigrama societății din care să rezulte numărul posturilor de muncitori necalificați de la Secția ambalare anterior și ulterior concedierii contestatoarei.
Prin urmare se constată că nu s-a făcut dovada desființării postului de natura celui ocupat de contestatoare.
Totodată se apreciază că desființarea nu a avut o cauză reală și serioasă întrucât se observă că ulterior emiterii deciziei de concediere a contestatoarei s-a adoptat Hotărârea Adunării Generale a Asociaților . nr.2232/30.07.2014 prin care s-a hotărât reducerea numărului de locuri de muncă pentru muncitorii necalificați cu aproximativ 10 posturi.
Față de cele expuse, tribunalul apreciază ca nelegală și netemeinică decizia de nr. 2288/16.07.2014 emisă de ..
Referitor la cererea privind plata de daune morale în sumă de_ lei, tribunalul constată că este nefondată întrucât nu s-a făcut dovada de către contestatoare a cauzării unui prejudiciu moral care să fi produs consecințe de natură să-i afecteze posibilitățile de viață socială și familială și care să justifice acordarea de daune.
Pentru considerentele reținute, tribunalul constată ca fondată în parte contestația formulată și pe cale de consecință urmează să o admită ca atare și va anula decizia nr. 2288/16.07.2014 emisă de ..
Potrivit art.80 al.2 Codul muncii se va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
În conformitate cu dispozițiile art.80 al.1 din Codul muncii tribunalul va obliga pe intimată să plătească contestatoarei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Tribunalul va respinge ca nefondată cererea privind plata daunelor morale.
Contestatoarea a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, onorariul din oficiu fiind în sumă de 300 lei.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008, tribunalul va obliga pe intimată, ca parte căzută în pretenții, la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare constând în cheltuieli cu corespondența poștală și cu deplasarea la termenele stabilite de instanță, tribunalul constată că acestea au fost dovedite în parte. Astfel, analizând data bonurilor fiscale depuse la dosar prin raportare la termenele de judecată, se reține că doar pentru termenele din datele de 20.11.2014 și 7.01.2015 s-a făcut dovada efectuării de cheltuieli cu transportul. Prin urmare tribunalul va reține, față de probatoriul administrat, suma de 16,40 lei pentru cheltuieli cu corespondența și câte 44,14 lei cheltuieli cu transportul pentru fiecare din termenele din 20.11.2014 și 7.01.2015, în total 104,68 lei.
În baza art.453 C.p.civ. tribunalul va obliga pe intimată să plătească contestatoarei suma de 104,68 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari, cu vot consultativ, au fost de acord cu soluția instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte ca fondată contestația formulată de contestatoarea R. I., cu domiciliul în . B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în oraș I., ., județul B..
Anulează decizia nr.2288/16.07.2014 emisă de . B.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
Obligă pe intimată să plătească contestatoarei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Respinge ca nefondată cererea privind plata daunelor morale.
Obligă pe intimată la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Obligă pe intimată să plătească contestatoarei suma de 104,68 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi 17.03.2015.
Președinte Cu vot consultativ Grefier
V. AlionteAsistenți judiciariAdina B.
L. C. E. M. P.
Red.A. V.
Dact.B..A.
4 ex./6.04.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 198/2015. Tribunalul BRĂILA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 89/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
