Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 271/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 271/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 5653/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 271
Ședința publică din 07 februarie 2014
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Z. C. domiciliat în C., ., ..91, județ C. în contradictoriu cu pârât . prin administrator Z. M. cu sediul în C., . A. V., Hala Corp A, județ C., având ca obiect contestație decizie concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 24.01.2014, zi în care partea prezentă a pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 07.02.2014, dată la care s-a pronunțat sentința
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 10-06-2013 cu nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul Z. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . ca prin hotărâre judecătorească să fie anulată decizia de concediere nr.__14_03.06.2013 emisă de pârâtă, să fie reintegrat în funcția deținută anterior concedierii, obligarea societății la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate și majorate, alături de toate drepturile de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei și până la momentul reintegrării și plății efective, obligarea societății la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, cu cheltuieli de judecată. In motivarea actiunii, reclamantul a susținut că a fost angajatul societății pârâte în funcția de director general, că a avut contract de muncă pe perioadă nedeterminată, contract care a încetat prin emiterea deciziei contestate la data de 03.06.2013, având ca temei art.65 alin.1 din Codul Muncii. A menționat că decizia contestată nu este motivată în fapt și în drept, fapt ce atrage în opinia sa sancțiunea nulității absolute.
S-a susținut referitor la legalitatea deciziei de concediere că în cuprinsul acesteia nu se face nici o referire la desființarea locului de muncă sau la reorganizarea societății, care să justifice încetarea raporturilor sale de muncă cu societatea.
Reclamantul a solicitat ca în condițiile în care instanța va anula decizia contestată, să fie repus în drepturile anterioare concedierii și să-i fie plătite salariile indexate și majorate alături de toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei de concediere.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant acesta a apreciat că cele două concedieri prin care a fost nevoit să treacă l-au afectat atât psihic cât și social, părerea sa fiind că fosta soție și actualul administrator al firmei încercând să-l discrediteze atât față de cunoscuți, cât și față de cei doi copii minori.
In drept, reclamantul a invocat art. 192, art. 194 si urm., art. 266 – 275, art. 65, art. 76 CM, art. 453 NCPC, art. 210 – 211 din Legea nr. 62/2011.
Actiunea este scutita de la plata taxei de timbru.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei copia deciziei contestate, copia raportului de evaluare psihologică, copia sentinței civile nr.1275/11-03-2013 din dosar nr._/118/2012. Prin întâmpinare, parata . a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată intrucat reclamantul a fost integrat în funcție și a beneficiat de plata salariilor indexate și majorate astfel cum a fost obligată prin sentința civilă nr. 1257/11.03.2013 pronunțată în dosarul nr_ .
Postul reclamantului a fost desființat ca urmare a hotărârii asociatului unic nr.5, acesta fiind notificat în acest sens cu notificarea cu nr. 403/30.04.2013.
Pârâta a depus în acest sens copia deciziei contestate și înscrisuri referitoare la prima decizie de concediere.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Instanta a fost învestită cu soluționarea prezentului litigiu urmare a faptului că reclamantul Z. C. a contestat decizia de concediere înregistrată cu nr._-14-1/03.06.2013 emisa de ..
Cu nr. 3/15-09-2006 a fost inregistrat contractul individual de munca incheiat intre . , in calitate de angajator, si Z. C., in calitate de salariat. S-a stabilit ca durata contractului individual de munca este pentru o perioada nedeterminata, incepand cu data de 01.09.2006, pe functia de Director General.
La data de 30.04.2013, parata emite notificarea nr. 403/30.04.2013, prin care aduce la cunostinta reclamantului Z. C. faptul ca postul va fi desfiintat, motiv pentru care i se acorda un termen de preaviz de 20 de zile lucratoare, incepand cu data 30.04.2013.
Prin decizia nr.__14_03.06.2013 emisa de parata . se dispune incetarea contractului individual de munca al reclamantului Z. C., incepand cu data de 03.06.2013, in temeiul art. 58 si art. 65 CM. (art. 1). In motivarea deciziei se invoca dificultatile economice prin care trece societatea parata.
Cu nr. 412/17.07.2013 se emite instiintare catre reclamantul Z. C., prin care . ii comunica ca perioada de preaviz este de 30 de zile lucratoare, iar raporturile de munca vor inceta la data de 14.06.2013.
Instanta mai retine ca prin sentinta civila nr. 1275/11-03-2013 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._/118/2012 s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 1/31.08.2012 emisa de . si reintegrarea reclamantului Z. C. pe postul detinut anterior. D. urmare, prin decizia nr._/25.03.2013 emisa de . s-a dispus reintegrarea reclamantului Z. C. in functia director general, incepand cu data de 25.03.2013.
Potrivit art. 65 CM - (1)Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2)Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Potrivit textului analizat, motivul concedierii, nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia. Nu mai este vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizică sau psihică, ci de un fapt exterior lui: desființarea locului de muncă, care, evident, nu poate fi imputabilă în nici un mod salariatului afectat.
Art. 65 CM presupune existenta unor dificultăți economice și diminuarea activității, transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție, în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați, datorită desființării locurilor de muncă.
Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de muncă să fie insă efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. Pentru a se constata dacă desființarea a avut loc în mod efectiv, trebuie să fie cercetat statul de funcții și/sau organigrama unității.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică există în realitate cu adevărat și nu o disimulează. Poate consta, după caz, în dificultăți economice, reducerea cheltuielilor, creșterea eficienței, a beneficiilor sau comasarea unor structuri ori compartimente, indiferent de persoana sau conduita salariatului.
Este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
Instanța judecătorească este cea care apreciază caracterul real și serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, formându-și convingerea pe baza probatoriilor susținute de părți.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din următoarele documente: programul de restructurare și reorganizare a societății; proiectul de concediere colectivă; tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții ale unității anterioare și ulterioare concedieri. Măsura concedierii se justifică dacă se face dovada că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală, impusă de nevoile unității.
In cauza, parata . nu a depus dovezi din care sa rezulte necesitatea desfiintarii postului reclamantului, organigrama societatii anterior si ulterior concedierii, existenta unui program de reorganizare.
Din probele administrate, instanța apreciaza că incetarea contractului de muncă al reclamantului Z. C. nu a avut la bază o reducere reală de personal și nici nu a fost impusă de nevoile unității.
Mai mult, coroborand dispozitiile art. 76 cu cele ale art. 62 alin. 3 si art. 252 CM, care reglementeaza continutul obligatoriu al unei decizii de incetare a contractului individual de munca, se constata, analizand decizia nr.__14_03.06.2013, ca aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de lege.
Astfel, in continutul deciziei nr.__14_03.06.2013 nu se regasesc mentiunile obligatorii referitoare la motivele de fapt ale concedierii (acestea fiind redate extrem de succint), durata preavizului, termenul in care poate fi contestata si instanta judecatoreasca la care se contesta.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de concediere au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care inceteaza contractul individual de munca, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Mai mult, se constata ca, dupa incetarea raporturilor de munca, cu nr. 412/17.07.2013 se emite instiintare catre reclamantul Z. C., prin care . ii comunica ca perioada de preaviz este de 30 de zile lucratoare.
Instanta mai retine ca prezenta concediere intervine la scurt timp dupa reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior in temeiul sentintei civile nr. 1275/11-03-2013 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr._/118/2012, fara ca parata sa probeze necesitatea desfiintarii postului de director general.
Potrivit art.272 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Ori, analizând documentația depusă de pârâtă în cazul dedus judecății instanța nu poate reține că desființarea locului de muncă a fost efectivă, iar cauza reală și serioasă. În accepțiunea instanței, depunerea deciziei de încetare, adresele și corespondența purtată între părți, raportul de expertiză contabilă privind calcularea salariilor și a tuturor contribuțiilor de stat efectuate cu prilejul punerii în executare a unei sentințe judecătorești anterioare judecării prezentei cauze, nu echivalează cu documentația pe care trebuie să o depună o societate pentru a-și demonstra susținerile referitoare la dificultățile financiare întâmpinate și de natură a desființa postul reclamantului.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 78 si art. 80 CM, instanta va anula decizia nr.__14_03.06.2013, va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, va obliga parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune morale în cuantum de 50.000 lei, instanța a apreciat raportat la probatoriul administrat în cauză că reclamantul în urma desfacerii nelegale a contractului individual de muncă a suferit un prejudiciu moral capabil de a-i afecta sănătatea și de a-i leza integritatea morală. Pe fondul culpei în ceea ce privește concedierea, societatea pârâtă a avut o atitudine șicanatorie față de reclamant în sensul repetabilității și pentru aceleași motive a încetării raporturilor de muncă, situație care coroborată cu relațiile de familie deteriorare pot conduce astfel cum reiese și din raportul de evaluare psihologică la tulburări depresive care să-i afecteze chiar și exercitarea atribuțiilor de părinte. În acest context, instanța apreciază ca fiind admisibil în parte și acest capăt de cerere numai din perspectiva acordării unor daune morale în cuantum de 5.000 lei, raportat la dispozitiile art. 253 alin. 1 CM.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate instanța va admite și acest capăt de cerere și în temeiul art. 453 NCPC va obliga societatea pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea formulată de reclamantul Z. C. domiciliat în C., ., ..91, județ C. în contradictoriu cu pârât . prin administrator Z. M. cu sediul în C., . A. V., Hala Corp A, județ C.,
Anuleaza decizia nr.__14_03.06.2013 si repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Obliga parata sa reintegreze reclamantul pe postul detinut anterior concedierii.
Obliga parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei si pana la momentul reintegrarii.
Obliga parata sa plateasca reclamantului daune morale de 5.000 lei.
Obliga parata sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata de 1.000 lei.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica din 07.02.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. S. A. G. C. L. N.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.C.S.A.
4 ex./ 03.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
