Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1620/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1620/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 3799/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1620
Ședința publică din data de 8 iulie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta M. N., cu domiciliul în C., ., ..B, ., județul C., în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE M. C. MARFĂ SA- CENTRUL DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE, cu sediul în C., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.154 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu .
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ M. N. a chemat în judecată pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C. Marfă S.A.- Centrul de Întreținere și Reparații Vagoane, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, scadent după expirarea anului calendaristic pentru care se acordă, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, plătit în conformitate cu CCM Unic la Nivel de R. Transporturi.
Totodată, reclamanta a solicitat actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat a ost salariata S. C. Marfă SA – Centrul de Întreținere și reparații Vagoane, până la data de 28.06.2012, fiind salariată în cadrul . Vagoane „C. IRV”SA filiala a S. CR Marfă SA, aceasta fuzionând prin absorbție cu S. C. Marfă SA la data de 28.06.2012, iar drepturile bănești pretinse sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006-2011și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2011.
A susținut reclamanta că prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamanta nu s-a aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă și care să determine excluderea sa de la plata acestui drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar formularul de acceptare a medierii, procesul verbal nr. 21/09.05.2014, extras din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi, valabil pentru anii 2008-2011; extras din CCM la nivel de G. de Unități feroviare, valabil pentru anii 2006 -2010, actul adițional la CCM la nivel de G. de unități Feroviare, înregistrat la MMFES, extras din CCM la nivel de unitate al . Vagoane C. IRV SA pe 2008/2009, actele adiționale la CCM la nivel de unitate al . Vagoane C. IRV SA,, extras carte de muncă și copie carte identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență că, în Contractul Colectiv de Muncă nu este obligatoriu acordarea salariului suplimentar, acesta putându-se acorda pentru muncă ireproșabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cu privire la al 13-lea salariu pentru anul 2010:
În analiza acestui capăt de cerere, instanța va avea în vedere prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, text nemodificat în perioada 2007-2010 și potrivit cu care pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Criteriile care au condiționat acordarea salariului suplimentar au fost enumerate prin Anexa nr.6 la contractul colectiv de muncă.
În consecință, art. 30 din CCM la nivel de unitate a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului .Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Totodată, textul art. 30 alin.1 din CCM trebuie interpretat sistematic, avându-se în vedere și art. 31 alin.1 care configurează ipoteza în care se poate acorda acest salariu, prin inserarea criteriilor care condiționează acordarea dreptului.
În aceste condiții, angajatorul poate exprima în mod valabil opțiunea de a nu acorda acest drept salarial numai pentru acei salariați care nu respectă criteriile prevăzute în anexa 6 și cum asemenea dovezi nu s-au făcut în privința reclamantei, rezultă că dreptul salarial analizat se cuvine acesteia.
Cu referire la anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1713/21.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 30 alin.1, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS. Or, la art. 30 alin.1 din CCM menționat, s-a prevăzut în mod expres că pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În consecință, în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamanta este îndreptățită la plata salariului suplimentar aferent anului 2010.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate și actualizarea în funcție de rata inflației a acestor sume tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
În acest sens tribunalul reține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 vechiul cod civil combinat cu art.1082 vechiul cod civil, iar cealaltă art.998 vechiul cod civil(vechiul cod civil este aplicabil raportului juridic dedus judecății față de prevederile art.6 din noul cod civil).
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței sale din cauza inflației după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoare sa reală la data executării.
Actualizarea cu rata inflației este fundamentată față de natura și scopurile diferite ale celor două instituții. Astfel, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ce privește data de la care începe să curgă dobânda legală aferentă despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta tribunalul apreciază că aceasta este data punerii în întârziere a debitorului, astfel cum prevede art.1081 cod civil, care în cazul de față este data formulării cererii de chemare în judecată a pârâtei pentru plata acestor despăgubiri, respectiv data de 14 mai 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta M. N., cu domiciliul în C., ., ..B, ., județul C., în contradictoriu cu pârâții SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE M. C. MARFĂ SA- CENTRUL DE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII VAGOANE, cu sediul în C., ..
Obligă pârâta să acorde reclamantei salariul suplimentar aferent anului 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
Executorie .
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 iulie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
R. G.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./10.07.2014
Emis 2 comunicări/10.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
