Recalculare pensie. Sentința nr. 916/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 916/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 4780/118/2013*
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 916
Ședința publică din data de 16 aprilie 2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea, după casare, formulată de reclamanta I. E., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. I. C. din C., . nr.2, ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., . C, județul C., având ca obiect recalculare pensie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 16 aprilie 2014, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4780/118.2013, reclamanta I. E. a chemat în judecată în C. județeană de Pensii constanța, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a sporului de grupă de muncă, a sporurilor cu caracter permanent ( spor noapte, spor vechime și spor condiții deosebite), precum și salariile brute de care a beneficiat conform adeverinței nr._/08.11.2011 pentru perioada 05.12.1979 – 01.02.2009 pentru perioada în care a fost angajată la Oil Terminal SA, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata . în perioada 05.12._09.
Relevă reclamanta că la data de 26.02.2009, . a înaintat dosarul de pensie Casei Județene de Pensii C., prin care s-a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, la care s-a anexat adeverințele nr. 2943/26.02.2009, 2904/499/25.02.2009, 2905/500/25.02.2009, 172/16.02.2009 prin care angajatorul certifica sporul de vechime și sporul de condiții deosebite, salariile brute în perioada 01.04._12, perioada desfășurată în grupa a II a de muncă și salariile de bază și zilele de concedii de odihnă.
Se susține că prin decizia de pensionare nr._/10.06.2009 nu a fost fructificată întreaga perioadă desfășurată în grupa superioară de muncă, respectiv condiții speciale, însă această decizie nu a fost contestată.
Se mai susține că, la data de 11.11.2011 s-a solicitat recalcularea pensiei în raport de adeverințele_/08.11.2011, 3426/_/08.11.2011 și_/08.11.2011 prin care angajatorul a certificat sporurile cu caracter permanent pentru care s-a virat CAS și PS și a arătat în concret salariile brute pentru care s-a achitat CAS și PS, însă C. județeană de pensii a valorificat numai parțial aceste adeverințe prin decizia nr._/05.11.2012, înlăturând salariile brute care includeau și sporul de grupa a II a de muncă.
Consideră reclamanta că nici o dispoziție legală nu îndrituiește casa de pensii să exercite un control de legalitate asupra acestor acte și să le cenzureze.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 151 și următoarele din Legea nr. 263/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității formulări contestației având în vedere că decizia contestată a fost emisă la data de 05.11.2012, cu termen de contestare de 30 de zile conform, art. 149 ali.1 din legea nr. 263/2010 și excepția inadmisibilității acțiunii raportat la disp.art. 149 alin 1 și 2 din legea nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3348/11.09.2013 a Tribunalul Constața respins excepția tardivității acțiunii ca nefondată, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată la 30.04.2013 de reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., prin care aceasta solicitase recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a adeverinței nr. 7158/8.11.2011 eliberată de ..
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității contestației, o dată cu apariția legii nr. 263/2010 s-a instituit procedura prealabilă obligatorie a contestării deciziilor emise de casele județene de pensie la Comisia Centrală de Contestații. Termenul de 30 zile la care face referire pârâta C. Județeană de Pensii C. în susținerea excepției tardivității nu are aplicabilitate în cazul de față, această excepție urmând a fi avută în vedere doar în ipoteza formulării unei contestații adresate Comisiei Centrale de Contestații și nu în cazul formulării unei acțiuni judecătorești.
Comunicarea deciziei de pensionare este importantă pentru a se acorda posibilitatea de a se cunoaște conținutul și, astfel, dreptul de a o contesta să fie unul efectiv întrucât, în caz contrar, acest drept ar deveni iluzoriu în condițiile în care, cel în drept să o conteste nu ar putea să expună critici concrete față de măsura dispusă în lipsa cunoașterii conținutului deciziei.
În aceste condiții și față de prevederile art.149 alin.1 din legea nr. 263/2010 potrivit cu care, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
În speță, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei nr._/05.11.2012, aspect față de care excepția tardivității formulării contestației a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, prin decizia nr._/05.11.2012 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de C. Județeană de Pensii C. s-a admis cererea reclamantei I. E. și s-a stabilit în favoarea sa dreptul la pensie pentru limită de vârstă, în cuantum lunar de 1338 lei, cu începere din data de 01.12.2011 – fila 7.
Reclamanta a contestat legalitatea acestei decizii de pensionare, pe calea contestației ce a fost adresată Tribunalului C., la data de 30.04.2013 și care face obiectul prezentei cauze, criticând-o pentru nevalorificarea completă a sporurilor cu caracter permanent și a salariilor brute la care angajatorul a achitat CAS și PS.
Art. 149 – 151 din Legea 263/2010 reglementează procedura de contestare a deciziilor de pensie și organele competente să soluționeze aceste contestații.
Dispozițiile legale citate instituie o procedură administrativă prealabilă obligatorie, în materia drepturilor de asigurări sociale (pensii) și au caracter de dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun al procesului civil, de strictă interpretare.
Reclamanta I. E. nu a îndeplinit procedura administrativă obligatorie și prealabilă consacrată prin art. 149 din Legea 263/2010.
Calificarea normei art. 149 din Legea 263/2010 ca imperativă rezultă din redactarea acesteia și deopotrivă, din finalitatea urmărită de legiuitor – încercarea de soluționare a litigiului pe cale administrativă și preîntâmpinarea introducerii unor cereri intempestive – depășindu-se astfel interesul personal al părților și asigurându-se distribuirea justiției în procesul civil.
Indiferent de natura criticilor aduse unei decizii de pensie, acestea pot fi supuse controlului organelor competente (cu sau fără caracter jurisdicțional) numai pe calea procedurii speciale a contestației la decizie și nu în afara acestui instrument procesual adecvat acestei cauze.
În baza considerentelor expuse, văzând că lipsește o condiție de exercițiu a acțiunii civile formulată de reclamanta P. I. prin lipsa procedurii prealabile obligatorii, tribunalul a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr.17/AS/24.02.2014 a Curții de Aepl C. a fost admis apelul, a fost anulată sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea acestei soluții, instanța de cntrol judiciar a arătat că prin cererea de chemare în judecată, apelanta reclamantă a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare, pentru perioada 5.12.1979 – 1.02.2009, a veniturilor dovedite prin adeverința nr. 7158/8.11.2011 eliberată de ..
Prin răspunsul la întâmpinare din 5.06.2013, răspunzând la excepția inadmisibilității invocată de intimata pârâtă, apelanta reclamantă a arătat că situația dedusă judecății nu o constituie contestarea unei decizii de pensionare, acțiunea nefiind fundamentată pe art. 149 din Legea nr. 263/2010, ci solicită obligarea pârâtei ca, de la data înregistrării acțiunii, să recalculeze dreptul la pensie în concordanță cu principiul contributivității.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1678/11.11.2011 la intimata pârâtă, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei stabilite anterior în baza Legii nr. 19/2000, cu luarea în considerare a veniturilor dovedite prin adeverința nr. 7158/8.11.2011 eliberată de ..
Asupra acestei cereri pârâta s-a pronunțat prin decizia nr._/5.11.2012 în sensul respingerii ei, întrucât salariile brute menționate în această adeverință nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei anterior datei de 1.04.2001 și nu se regăsesc în enumerarea expresă din Anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011.
Este necontestat că împotriva acestei decizii apelanta nu a formulat contestație administrativă.
De asemenea, aceasta nu a formulat nici contestație adresată direct instanței de judecată, nici în prezenta cauză, nici în altă cauză.
Totodată, apelanta reclamantă nu a formulat, ulterior emiterii deciziei nr._/5.11.2012, o cerere de revizuire a pensiei în baza art. 107 lin. 1 din Legea nr. 263/2010, adresată administrativ intimatei pârâte.
În aceste condiții, apelanta reclamantă s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere de obligare a casei teritoriale de pensii la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a adeverinței menționate.
O asemenea acțiune nu se confundă cu o contestație împotriva deciziei emise de casa teritorială de pensii asupra cererii de recalculare a pensiei în baza aceleiași adeverințe, fiind vorba despre două căi procedurale diferite.
Astfel, dacă s-ar fi exercitat contestația împotriva deciziei nr._/5.11.2012, obiectul cauzei ar fi fost în principal anularea acestei decizii și doar ca o consecință obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, începând din luna următoare depunerii cererii la casa teritorială de pensii.
Spre deosebire de această ipoteză, acțiunea exercitată în cauza de față are ca obiect doar obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, pe cale principală, începând de la data înregistrării cererii la instanță, în condițiile necontestării deciziei nr._/5.11.2012.
Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010, în baza cărora prima instanță a admis excepția inadmisibilității, instituie o procedură administrativă obligatorie prealabilă sesizării instanței numai pentru contestația împotriva deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii, nu și pentru alte acțiuni îndreptate împotriva acestora.
Posibilitatea, din punct de vedere procesual, a exercitării unor alte acțiuni împotriva caselor de pensii este recunoscută atât în baza art. 21 din Constituție, cât și în baza art. 154 din Legea nr. 263/2010, care se referă la „cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale”, deci nu doar la contestațiile împotriva deciziilor acestora.
Art. 149-151 din Legea nr. 263/2010 reglementează procedura de contestare a deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii.
Câtă vreme legiuitorul a restrâns obligativitatea procedurii prealabile de contestare administrativă, prin art. 149-151, numai la contestațiile împotriva deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii, această procedură prealabilă nu poate fi aplicată și în cazul altor acțiuni îndreptate împotriva caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, cum ar fi cea exercitată în cauza de față.
În aceste condiții, este eronată concluzia primei instanțe în sensul că lipsește o condiție de exercițiu a acțiunii civile prin lipsa procedurii prealabile obligatorii. Dimpotrivă, în speță dreptul la acțiune există ca o aplicație a liberului acces la justiție, întrucât el nu a fost condiționat de legiuitor de îndeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii.
Necontestarea de către apelanta reclamantă a deciziei nr._/5.11.2012 constituie în prezenta cauză un aspect străin de chestiunea dreptului la acțiune, a cărui relevanță va fi stabilită cu ocazia rejudecării cauzei.
Reținând că sentința apelată a fost pronunțată de prima instanță fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care în mod nelegal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă, curtea constată că sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 C. proc. civ., referitoare la anularea hotărârii apelate, precum și, întrucât apelanta a solicitat expres acest lucru prin cererea de apel, la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În consecință, curtea va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C..
Rămâne ca prima instanță, cu ocazia rejudecării, să stabilească dacă există sau nu dreptul dedus judecății de apelanta reclamantă, respectiv de a obține recalcularea pensiei în condițiile în care cererea de recalculare a fost respinsă prin decizie a casei teritoriale de pensii, împotriva acestei decizii nu s-a formulat contestație, iar ulterior emiterii ei nu s-a formulat cerere de revizuire în baza art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Rejudecând cauza în fond după casare, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii instanța urmează a o respinge având în vedere că o dată cu apariția legii nr. 263/2010 s-a instituit procedura prealabilă obligatorie a contestării deciziilor emise de casele județene de pensie la Comisia Centrală de Contestații. Termenul de 30 zile la care face referire pârâta C. Județeană de Pensii C. în susținerea excepției tardivității nu are aplicabilitate în cazul de față, această excepție urmând a fi avută în vedere doar în ipoteza formulării unei contestații adresate Comisiei Centrale de Contestații și nu în cazul formulării unei acțiuni judecătorești.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii aceasta va fi respinsă ca nefondată având în vedere considerentele deciziei de casare potrivit cărora „câtă vreme legiuitorul a restrâns obligativitatea procedurii prealabile de contestare administrativă, prin art. 149-151, numai la contestațiile împotriva deciziilor caselor teritoriale și sectoriale de pensii, această procedură prealabilă nu poate fi aplicată și în cazul altor acțiuni îndreptate împotriva caselor teritoriale sau sectoriale de pensii, cum ar fi cea exercitată în cauza de față.”
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin decizia nr._/5.11.2012 a fost admisă cererea reclamantei stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale de 1338 lei, arătându-se totodată că salariile brute di adeverința nr._/21nu s-au valorificat .Conform art.149 din legea nr.263/2010
Art. 149. - (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
(3) Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Procedura prealabilă obligatorie vizează astfel toate deciziile de pensie inclusiv cele de recalculare sau revizuire. Prin neexercitarea contestației conform procedurii prealabile decizia pârâtei este definitivă conform ultimului alineat al art.149. Prin demararea procesului de față raportat la motivele invocate în cererea de chemare în judecată cu privire la nefructificarea adeverinței 7158/8.11.2011, reclamanta tinde la înlăturarea caracterului definitiv al acestei decizii aducând astfel atingere principiului securității actului juridic civil.
Atât timp cât această decizie este definitivă, reclamanta nu poate solicita recalcularea drepturilor de pensie pe calea cererii de chemare în judecată formulând în fapt veritabile critici la soluția de respingere a cererii de recalculare de către pârâtă cu atât mai mult cu cât reclamanta arată că „față de acest refuz nejustificat de fructificare a întregii perioade contributive am înțeles dă formulez prezenta cerere de recalculare”.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. E., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. I. C. din C., . nr.2, ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., . C, județul C. ca nefondată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică ,azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./23.04.2014
2 .
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 133/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2153/2014.... → |
|---|
