Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2632/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2632/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5273/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2632
Ședința din data de 29.10.2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții N. S. L., M. C.-V., P. L., S. G. LA, S. Ș., P. G., M. I., P. V., S. D., C. P.-P., M. V., P. D., T. C.-A., V. I., I. I., D. G., A. T., P. L., R. Ș., V. I., C. I., B. A., P. C., A. S., C. D., I. F., P. G., P. M., C. P., SUȚU S., R. A., O. A., D. R., B. L., C. N., B. M., C. F., S. I., A. R., D. C., T. T., M. G., B. P., N. C., T. N., M. M., H. T., O. C. T., V. A., M. L. I., S. C., B. C. C., P. I. toți cu domiciliul ales în O., . în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în Năvodari, . nr.215 și S. L. PETROCHIMISTUL cu sediul în Năvodari, . nr.215, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2014, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții N. S. L., M. C.-V., P. L., S. G. LA, S. Ș., P. G., M. I., P. V., S. D., C. P.-P., M. V., P. D., T. C.-A., V. I., I. I., D. G., A. T., P. L., R. Ș., V. I., C. I., B. A., P. C., A. S., C. D., I. F., P. G., P. M., C. P., SUȚU S., R. A., O. A., D. R., B. L., C. N., B. M., C. F., S. I., A. R., D. C., T. T., M. G., B. P., N. C., T. N., M. M., H. T., O. C. T., V. A., M. L. I., S. C., B. C. C., P. I. au chemat în judecată pe pârâții S.C. R. R. S.A. și S. L. PETROCHIMISTUL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige cea dintâi pârâtă la plata către fiecare reclamant a sporului de vechime de 25% cuvenit pentru ultimii 3 ani anteriori formulării acțiunii, precum și în continuare, până la data pronunțării hotărârii, conform art. 66 alin.3 lit.b din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură petrochimie și art. 41 din contractul colectiv de muncă unica la nivel național.
Totodată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a art. 7.2 din Anexa 7 la CCM la nivel de unitate valabil în perioada 2013-2015, prin care se recunoaște introducerea sporului de vechime în salariul de bază, pentru cauză ilicită și obligarea pârâților la înlocuirea acestor dispoziții nule cu dispoziții referitoare la obligativitatea plății sporului de vechime de 25%, pentru o vechime în muncă mai mare de 20 de ani, potrivit art. 41 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2011-2014.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sporul de vechime nu a fost inclus în salariul de bază.Astfel, o parte dintre reclamanți au avut un litigiu cu angajatorul S.C. Ecomaster Servicii Ecologice S.R.L., societate desprinsă la rândul său din S.C. Petromidia S.A. și cu care au avut raporturi de muncă în perioada 2002-2010.În cadrul Dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului C., s-a constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă că nu s-a făcut dovada introducerii sporului de vechime în salariul de bază, o astfel de mențiune expresă nefiind regăsită nici în contractele individuale de muncă ale reclamanților și nici în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în anul 2001.
Au mai susținut reclamanții că pentru a preîntâmpina litigii similare, societatea pârâtă a introdus în mod fals pct. 7.2 din Anexa nr. 7 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2013-2015, prin care s-a recunoscut includerea sporului de vechime în salariul de bază al salariaților cu începere din anul 2001.Or, o asemenea prevedere are o cauză ilicită, motiv pentru care se impune constatarea nulității sale și înlocuirea cu dispozițiile legale din contractul colectiv de muncă la nivel superior-de ramură sau național, privind sporul minim de 25% pentru vechime în muncă de peste 20 de ani.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri:copii ale carnetelor de muncă, adresa nr._/691/DDS/17.05.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice-Direcția Dialog Social, Sentința civilă nr. 5619/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, Decizia civilă nr. 273/22.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul cu același număr.
În apărare, pârâtul S. L. Petrochimistul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pentru motivul că nu este angajator al reclamanților și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, întrucât a fost mandatat de către salariați pentru toate negocierile purtate cu pârâta în decursul anilor.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că sporul de vechime cuvenit reclamanților a fost inclus în salariul de bază încă din anul 2001, aspect care rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
În dovedirea celor susținute, pârâtul a depus la dosar înscrisuri:adresa nr. 1437/25.01.2013 emisă de ITM C., contract colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pentru anii 2013-2015, tabel nominal cu membrii Consiliului de Conducere din data de 15.11.2012, proces-verbal al ședinței din data de 15.11.2012 de stabilire a comisiilor de negociere a contractului colectiv de muncă.
Pârâta S.C. R. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe această cale, pârâta a precizat că dispoziția din pct. 7.2. al Anexei nr. 7 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate confirmă o situație de fapt preexistentă, respectiv includerea sporului de vechime în salariul de bază al reclamanților începând cu anul 2001.O asemenea clauză nu este lovită de nulitate, nefiind întrunite situațiile reglementate în mod expres sub această sancțiune de art. 132 din Legea 62/2011, privind interdicția negocierii unor drepturi sub nivelul prevăzut de lege și de art. 38 Codul muncii, care interzice renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților.
A menționat pârâta că includerea sporului de vechime în salariul de bază, începând cu 1 februarie 2001, a fost evidențiată în carnetele de muncă, în fluturașii de salariu din luna martie 2001, care nu au mai indicat sporurile separat de salariul de bază, precum și în înscrisul intitulat Ghidul angajatului, semnat de fiecare reclamant, în cuprinsul căruia se explică modalitatea de calcul a venitului net, convenit în USD.Au rezultat astfel salarii de bază cu mult mai mari decât valoarea salariului de bază minim la care s-ar fi adăugat sporul pentru vechimea cea mai mare în muncă, iar salariații au luat cunoștință și au semnat în sensul asumării și convenirii cu privire la respectiva modalitate de compunere a drepturilor lor salariale, care a presupus și includerea sporului de vechime în salariul de bază.
Pentru eventualitatea admiterii acțiunii, pârâta a subliniat că nu se justifică cererea reclamanților de acordare a sporului de vechime distinct de salariul de bază cel puțin începând cu data de 31.07.2012, când în privința societății au încetat efectele contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii petrochimie încheiat pentru anii 2010-2012, prin denunțarea expresă a acestui contract.În plus, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și-a încetat valabilitatea prin împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, încă din data de 29.12.2010.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar înscrisuri:contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pentru anii 2009-2013 și 2013-2015, contract colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. Petromidia S.A. în anul 1997 și acte adiționale la acesta, Ordinul nr. 98/02.04.2001 privind modificarea salariilor personalului din cadrul R. R. Complex Petromidia începând cu data de 01.02.2001, ghidul angajatului privitor la noul sistem de salarizare întocmit pentru fiecare reclamant în parte, contractele individuale de muncă încheiate cu reclamanții, fluturașii de salariu aferenți lunilor ianuarie, februarie, martie 2001, notificare transmisă de pârâtă către părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie, privind încetarea efectelor acestui contract la data de 31.07.2012 și confirmarea de primire din partea celor două federații sindicale semnatare ale contractului.
Prin cererea modificatoare depusă la dosar la data de 11.07.2013, reclamanții au precizat că solicită înlocuirea dispozițiilor art. 7.2 din Anexa nr. 7 la CCM la nivel de unitate cu cele privind obligația plății sporului de vechime, separat sau în salariu, conform art. 66 alin.3 lit. b din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie, valabil până la data de 31.07.2013.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la aceeași dată, reclamanții au susținut că introducerea sporului de vechime în salariul de bază se putea realiza doar prin contract colectiv de muncă sau act adițional la contractul individual de muncă, niciuna dintre cele două modalități de negociere nefiind dovedită de societatea pârâtă.
La solicitarea instanței, reclamanții au precizat motivul de nulitate a dispozițiilor art. 7.2 din Anexa nr. 7 la CCM pe unitate pentru anii 2013-2015, ca fiind cauza ilicită, apreciată ca rezultând din atestarea unei situații nereale, respectiv includerea sporului de vechime în salariul de bază încă din anul 2001.
Prin încheierea interlocutorie din 13.11.2013, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. L. Petrochimistul, reținând că acesta are calitate de parte în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a cărui nulitate parțială se invocă prin acțiune.Aceeași soluție a fost pronunțată și cu privire la excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, folosul practic urmărit de reclamanți fiind în mod evident acela al realizării unui drept de creanță corelativ unei pretinse obligații a pârâtei.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a încuviințat reclamantei efectuarea unei expertize contabile având următoarele obiective:verificarea plății către reclamanți a sporului de vechime începând cu data de 13.06.2010, cu indicarea algoritmului de calcul și de plată a sporului;verificarea plății sporului de vechime de către S.C. Petromidia S.A. în perioada ianuarie-aprilie 2001, cu indicarea modalității efective de calcul, respectiv prin includerea în salariul de bază sau într-o bază impozabilă;verificarea preluării acestui algoritm de calcul și de către societatea pârâtă începând cu anul 2004.Lucrarea a fost efectuată de expert Z. D., fiind depusă la dosar la data de 20.05.2014 și ulterior suplimentată ca urmare a obiecțiunilor formulate de părți.
Pe parcursul judecății, au fost depuse la dosar cereri de renunțare la judecată formulate de reclamanții D. E. Crsitinel, M. V., R. E. V., A. T. și T. L., astfel că în temeiul art. 406 C.proc.civ., instanța va lua act de această manifestare de voință în sensul desistării de la judecată a reclamanților menționați.
La termenul din 09.04.2014, pârâta a invocat excepțiile inadmisibilității formulării acțiunii și a prescrierii dreptului la acțiune, excepții respinse prin încheierea interlocutorie motivată de la același termen.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului acțiunii rezultă următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte, iar prin cererea de față au solicitat obligarea unității la plata sporului de vechime în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru ultimii trei anteriori formulării acțiunii.
Apărările formulate de pârâtă față de pretențiile menționate ale reclamanților au învestit instanța cu analiza unei chestiuni litigioase esențiale pentru soluționarea cauzei, vizând introducerea sporului de vechime în salariul de bază al reclamanților la nivelul anului 2001 și menținerea acestei componențe a salariului de bază până în prezent.
Verificarea acestei susțineri a pârâtei presupune o examinare a succesiunii în timp a normelor legale și contractuale aplicabile raporturilor juridice dintre părți, pentru a se stabili dacă în cuprinsul contractelor colective sau individuale de muncă s-a reflectat o asemenea compunere a salariului de bază, precum și dacă reclamanții au beneficiat în concret de un cuantum al salariului care să fi inclus și contravaloarea sporului de vechime.
În acest context, este important de subliniat că pârâta S.C. R. R. S.A. este succesoarea în drepturi a S.C. Petromidia S.A., devenită S.C. R. R.-Complex Petromidia S.A. și ulterior divizată în mai multe societăți comerciale ce au alcătuit așa-numitul G. R..O asemenea transmitere a calității de angajator rezultă cu claritate din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților, unde S.C. R. R.-Complex Petromidia S.A. și S.C. R. R. S.A. figurează ca unități angajatoare, începând din 21.03.2001, respectiv din 21.03.2003, doar ca urmare a schimbării denumirii angajatorului inițial-S.C. Petromidia S.A..În aceste condiții, se poate vorbi despre o continuitate a raporturilor de muncă, incluzând toate drepturile și obligațiile inițial stabilite cu angajatorul S.C. Petromidia S.A. și ulterior divizării acestei societăți, cu atât mai mult cu nu s-a pus problema încheierii unor noi contracte individuale de muncă între reclamanți și pârâta S.C. R. R. S.A.
Or, această continuitate a raporturilor de muncă s-a reflectat în mod cert și asupra algoritmului de calcul al salariilor, în sensul că o anume compunere a salariului de bază, convenită la nivelul S.C. Petromidia S.A. a rămas aplicabilă și după transmiterea calității de angajator, respectiv după data de 21.03.2003, în lipsa unei dispoziții contrare negociate prin contractele colective sau individuale de muncă.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de ambele părți, rezultă că la nivelul S.C. Petromidia S.A. a fost aplicabil contractul colectiv de muncă înregistrat la D.P.M.O.S. C. sub nr. 288/30.12.1997, modificat prin actul adițional nr. 10 înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială C. sub nr. 2807/02.04.2001.
La art. 10 din acest act adițional, s-a prevăzut modificarea art. 42 din fostul CCM, în sensul includerii în salariu, cu începere din data de 01.02.2001, a sporurilor pentru condiții deosebite de muncă, incluzând sporul pentru condiții grele de muncă, pentru condiții periculoase de muncă, pentru condiții nocive de muncă și pentru condiții penibile de muncă, enumerate la art. 48 alin.2 lit.a-d din contractul colectiv de muncă.
Cum în privința sporului de vechime, reglementat prin art. 48 alin.4 lit.c din CCM la nivel de unitate, nu s-a reglementat în mod expres includerea în salariul de bază, instanța apreciază că actul adițional nr. 10/2001 la contractul colectiv de muncă aplicabil în cadrul S.C. Petromidia S.A. nu poate constitui temei al stabilirii sporului de vechime ca parte componentă a salariului de bază.
Distinct însă de acest act adițional, între partenerii sociali a intervenit o convenție privind modul de calcul al venitului consolidat în dolari, cuvenit fiecărui salariat și care presupunea stabilirea unui salariu negociat compus din salariul vechi din contractele individuale de muncă, sporul de pericol, sporul de muncă grea și suma brută a benzinei pentru o sumă netă de 1.015.000 lei, la care se adăugau sporul de vechime, sporul de noapte și pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate, rezultând o bază impozabilă din care, după aplicarea impozitului, se stabilea venitul net consolidat în dolari în fiecare lună.Rezultatul acestei convenții a fost consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 29.03.2001 între reprezentații S.C. R. R. Complex Petromidia S.A. și cei ai Sindicatului L. Petrochimistul, înscris depus la fila 202 din vol. IX al dosarului.
Prin Ordinul nr. 98/02.04.2001 al directorului general executiv al societății menționate, s-a dispus modificarea retroactivă a salariilor angajaților, respectiv cu începere din data de 01.02.2001, în sensul celor convenite prin procesul-verbal din 29.03.2001.
Față de succesiunea în timp a acestor convenții intervenite între partenerii sociali și concretizate atât printr-un act adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, cât și printr-un proces-verbal de ședință, instanța apreciază că în cadrul S.C. R. R. Complex Petromidia S.A. s-a urmărit instituirea unui sistem unitar de salarizare aplicabil cu începere din data de 01.02.2001, care a presupus și includerea unor sporuri în salariul de bază, astfel cum fusese acesta stabilit anterior datei de 01.02.2001, dar și determinarea unui brut impozabil din compunerea căruia făcea parte în mod expres sporul de vechime.
Acest algoritm de calcul al noului salariu net a fost adus la cunoștința fiecărui salariat prin intermediul înscrisului intitulat Ghidul Angajatului, în cuprinsul căruia s-au detaliat toate componentele venitului net stabilit în USD, incluzând și sporul de vechime uniform acordat în procent maxim de 25%.În cursul lunii aprilie 2001, fiecare dintre reclamanții din cererea de față a semnat Ghidul Angajatului, în această modalitate însușindu-și modul de calcul al salariului, pe care nu au înțeles a-l contesta la momentul respectiv.
Modificarea astfel intervenită în determinarea salariului negociat s-a reflectat atât în carnetele de muncă ale reclamanților, unde la data de 01.02.2001 a fost înscrisă stabilirea salariului conform negocierii CCM pe anul 2001 și includerea sporurilor în salariu, cât și în fluturașii de salariu emiși în luna martie 2001, care, fără a mai indica vreunul dintre sporurile anterior acordate, menționează atât câștigul net lunar, calculat în UDS, cât și un total brut mult superior celui plătit în februarie 2011.
Analizând coroborat toate aceste probe, instanța apreciază că ulterior încheierii actului adițional la contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 10/ 2001 și a convenției intervenite între partenerii sociali la data de 29.03.2001, la nivelul S.C. Petromidia S.A., sporurile nu au mai fost evidențiate în mod distinct în documentele doveditoare ale plății salariului, tocmai ca urmare a includerii acestora într-o bază de calcul impozabilă unitar calculată și care a constituit elementul de referință în determinarea venitului net consolidat în dolari.
Câtă vreme există un act decizional al conducerii unității-Ordinul nr. 98/02.04.2001, prin care se statuează asupra unui mod de calcul al venitului net lunar, incluzând și sporul de vechime, precum și înscrisuri semnate de fiecare salariat în parte, de confirmare a însușirii unui algoritm de calcul având printre elemente și sporul de vechime de 25%, nu se poate susține, cu ignorarea acestor manifestări de voință exprese și univoce, că începând din luna februarie 2001, sporul de vechime nu s-a mai regăsit printre drepturile salariale acordate reclamanților.
Concluzia simplistă a reclamanților, în sensul că lipsa unor acte adiționale la contractele colective sau individuale de muncă, prin care să se fi dispus în mod expres în sensul includerii sporului de vechime în salariul de bază, exclude implicit și obligatoriu orice posibilitate a acordării unor sume de bani cu acest titlu, nu va fi însușită de instanță.
Sub acest aspect, trebuie subliniat că până la modificarea adusă Codului muncii prin Legea 40/2011, contractul individual de muncă a avut natura juridică a unui înscris doveditor al raportului de muncă și al elementelor acestuia, fără ca existența sa, în sens de instrumentum, să reprezinte o condiție de validitate a convenției părților.Concluzia este similară și în privința actelor adiționale la contractul individual de muncă, astfel că nu orice modificare a elementelor esențiale ale raportului de muncă trebuia transpusă, sub sancțiunea nulității, sub forma unui act adițional, forma scrisă fiind cerută ad probationem.
Or, în condițiile în care încheierea în formă scrisă a contractului sau a actelor adiționale la acesta, nu a constituit decât o cerință a cărei nerespectare nu afecta valabilitatea convenției părților, per a contrario, concluzia care se impune este aceea că în lipsa unor asemenea înscrisuri, nu se poate statua, în mod absolut și irefragabil, în sensul inexistenței unei convenții a părților, dacă aceasta rezultă din alte mijloace de probă.
Or, în cauza de față, prin probele administrate și analizate anterior în considerente, s-a dovedit existența unei înțelegeri intervenite între părțile raportului de muncă, în sensul includerii sporului de vechime în baza de calcul impozabilă, în funcție de care s-a calculat venitul net consolidat în dolari, ulterior datei de 01.02.2001.Chiar dacă această înțelegere nu s-a materializat într-un act adițional la contractele individuale de muncă, ci într-un document intitulat Ghidul angajatului, semnat însă și însușit de fiecare salariat, acordul de voință astfel realizat, a fost pe deplin valabil și a produs efecte juridice, prin plata efectivă a unui spor de vechime uniform de 25%, către fiecare dintre reclamanți.
Astfel, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert Z. D., s-a confirmat includerea sporului de vechime de 25% în brutul impozabil stabilit de unitatea pârâtă din martie 2001, alături de baza de calcul nouă și valoarea unei butelii.Calculele matematice efectuate comparativ pentru lunile ianuarie și martie 2001, au fundamentat concluzia expertului în sensul că reclamanții au beneficiat în concret de plata sporului de vechime de 25%, care, în ipoteza eliminării lui din algoritmul de calcul al salariului, astfel cum au pretins reclamanții, ar fi determinat în mod cert o diminuare a veniturilor încasate din martie 2001.
Față de toate considerentele expuse, instanța reține că după data de 01.02.2001, în cadrul S.C. Petromidia S.A., a fost instituit un sistem nou de salarizare, care a presupus plata sporului de vechime în procentul maxim de 25% pentru fiecare salariat, indiferent de vechimea efectivă în muncă, ca parte a salariului brut impozabil, fără evidențierea separată în statele de plată și fluturașii de salariu.Acest algoritm de calcul al brutului impozabil, ca bază a venitului net consolidat în dolari, a fost menținut de angajator și ulterior schimbării denumirii în S.C. R. R.-Complex Petromidia S.A. și S.C. R. R. S.A., nefiind făcută dovada emiterii unor acte decizionale prin care să se modifice componența salariului stabilită prin Ordinul nr. 98/02.04.2001.
Mai mult chiar, prin Protocolul încheiat la data de 06.06.2002 între Conducerea Grupului R. și sindicatele reprezentative la nivelul societăților care alcătuiau acest grup, s-a convenit aprobarea unui mod unitar de stabilire a salariului, cu începere din data de 01.07.2003, în sensul că salariul net, negociat în USD, a devenit salariul de bază, negociat în USD.Practic, această convenție, impusă de noua definiție a salariului, formulată de art. 155 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003 și care folosea în mod expres noțiunea de salariu de bază, a consfințit în mod expres voința partenerilor sociali de includere a sporului de vechime în salariul de bază, asimilat pe această cale cu salariul net negociat în USD, din compunerea căruia sporul de vechime făcea parte încă din februarie 2001.
Instanța nu își va însuși concluziile expertului contabil Z. D., în sensul că prin schimbarea salariului net în salariu de bază, în anul 2003 și prin limitarea cursului dolarului, la 30.000 lei, în anul 2005, societatea pârâtă nu a mai respectat algoritmul de calcul al salariului, astfel cum a fost acesta stabilit începând cu luna februarie 2001.La stabilirea obiectivului privind menținerea acestui algoritm de calcul, instanța a avut în vedere calcularea salariului la nivelul societății pârâte exclusiv din perspectiva includerii sporului de vechime în salariul plătit reclamanților.Prin urmare, câtă vreme s-a concluzionat în sensul includerii sporului de vechime în salariul negociat la data de 01.02.2001 și nu s-a făcut unei decizii contrarii ulterioare, rezultă că pârâta a menținut acest algoritm de calcul, orice alte măsuri ce au influențat doar cuantumul salariului, nu și componența acestuia, fiind lipsite de relevanță sub aspectul verificat de instanță.
Rezumând considerentele expuse, instanța reține că reclamanții au beneficiat de plata sporului de vechime în procent uniform de 25%, încă din anul 2001, ca parte a salariului net consolidat în dolari și ulterior ca parte a salariului de bază, în accepțiunea art.155 Codul muncii, astfel că nu mai pot pretinde o nouă plată a aceluiași spor, distinct de salariul de bază achitat de angajator în modalitatea indicată.Prin urmare, pretențiile aferente perioadei 2010-2014 sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Odată stabilită includerea în salariul negociat a sporului de vechime începând cu anul 2001, se va constata că dispozițiile pct. 7.2 din Anexa nr. 7 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2013-2015, confirmă o situație reală preexistentă, fiind totodată expresia unui nou acord de voință al partenerilor sociali, în sensul celor atestate.Cum o asemenea recunoaștere nu este prin ea însăși contrară legii, iar în cazul de față s-a dovedit și că ea corespunde unei realități faptice, instanța reține valabilitatea dispoziției contractuale menționate, astfel că cererea de constatare a nulității absolute a acesteia și de înlocuire cu o dispoziție contrară din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, formulată de reclamanți, va fi de asemenea respinsă ca nefondată.
Asupra cererii expertului Z. D., de majorare a onorariului de expert stabilit inițial de instanță, se va ține seama de volumul de activitate depus de către expert, prin raportare la complexitatea cauzei, inclusiv din perspectiva documentației ce s-a impus a fi verificată și a perioadei de timp pentru care s-au extins aceste verificări, avându-se în vedere și faptul că expertul contabil a avut și obligația de a răspunde la obiecțiunile formulate de ambele părți.
Pentru aceste motive, cererea expertului va fi admisă în parte, în sensul obligării pârâtei S.C. R. R. S.A. la plata către expert Z. D. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de supliment onorariu.
În temeiul art. 453 și art. 455 C.proc.civ., reclamanții vor fi obligați, în solidar, la plata către pârâtul S. L. Petrochimistul a sumei de 2.000 lei, respectiv la plata către pârâta S.C. R. R. S.A., a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților D. E. C., M. V., R. E. V., A. T. și T. L..
Respinge acțiunea formulată de reclamanții N. S. L., M. C.-V., P. L., S. G. LA, S. Ș., P. G., M. I., P. V., S. D., C. P.-P., M. V., P. D., T. C.-A., V. I., I. I., D. G., P. L., R. Ș., V. I., C. I., B. A., P. C., A. S., C. D., I. F., P. G., P. M., C. P., SUȚU S., R. A., O. A., D. R., B. L., C. N., B. M., C. F., S. I., A. R., D. C., T. T., M. G., B. P., N. C., T. N., M. M., H. T., O. C. T., V. A., M. L. I., S. C., B. C. C., P. I. ca nefondată.
Admite în parte cererea de majorare onorariu formulată de expert Z. D..
Obligă pârâta S.C. R. R. S.A. la plata către expert Z. D. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de supliment onorariu.
Obligă reclamanții N. S. L., M. C.-V., P. L., S. G. LA, S. Ș., P. G., M. I., P. V., S. D., C. P.-P., M. V., P. D., T. C.-A., V. I., I. I., D. G., P. L., R. Ș., V. I., C. I., B. A., P. C., A. S., C. D., I. F., P. G., P. M., C. P., SUȚU S., R. A., O. A., D. R., B. L., C. N., B. M., C. F., S. I., A. R., D. C., T. T., M. G., B. P., N. C., T. N., M. M., H. T., O. C. T., V. A., M. L. I., S. C., B. C. C., P. I. la plata în solidar, către pârâtul S. L. Petrochimistul, a sumei de 2.000 lei și la plata către pârâta S.C. R. R. S.A., a sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, în ce privește renunțarea la judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C./11.12.2014/5 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
