Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2335/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2335/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 2335/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2335
Ședința publică din 28.09.2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – M. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. R. PENTRU PREGĂTIRE ȘI PERFECȚIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE - CERONAV cu sediul în C., . în contradictoriu cu pârâtul I. C. domiciliat în G., ..7, . obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.09.2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.06.2015 sub număr de dosar_, reclamantul C. R. pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV a chemat în judecată pârâtul I. C., solicitând instanței obligarea acesteia la restituirea sumei de 666,66 lei, reprezentând plată nedatorată constând în decontarea prestațiilor de odihnă și tratament, pe care a încasat-o în anul 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma unui audit financiar efectuat în perioada 12.01._15, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi C., prin decizia nr. 15/_, a dispus stabilirea întinderii totale a prejudiciului reprezentând decontări nelegale a cheltuielilor efectuate de angajații proprii atât pentru efectuarea concediilor de odihnă cât și pentru deplasarea de la/la locul de muncă a angajaților ce nu locuiesc pe raza localității unde-și desfășoară activitatea, precum și recuperarea în integralitate, potrivit prevederilor legale și în termenele de prescripție prevăzute de lege. Printre angajații Ceronav care au beneficiat de această facilitate se regăsește și pârâtul care a încasat suma totală de 666,66 lei cu titlu de decont cheltuieli odihnă și tratament, suma fiind virată în contul pârâtului, prin ordinul de plată nr._ din 22.12.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 265 Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 6-12).
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că drepturile acordate sunt ajutoare sociale și nu drepturi salariale, astfel încât nu reprezintă o componentă a salariului iar limitările și interdicțiile prevăzute de legea unică de salarizare nu sunt incidente în privința acestor drepturi sociale.
În drept, au fost invocate dis. art.55 alin.4, art.21 alin.3 lit.c din Legea nr. 571/2003, Legea nr. 346/2002, Legea nr. 284/2010, art.138 din Legea nr. 62/2011.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pârâtul este salariat la CERONAV C..
Prin decizia nr. 24/02.03.2015 emisa de C. R. PENTRU PREGATIREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE – CERONAV s-a dispus, in temeiul OG nr. 33/2003, HG nr. 449/2003, Legii nr. 502/2003, al OMTI nr. 568/05.06.2012 si al Raportului nr. 2189/20.02.2015 al Curții de Conturi, sistarea decontării prestațiilor de odihna si tratament, inclusiv transportul pentru salariații proprii si membrii de familie ai acestora pe durata efectuării concediului de odihna si a concediului medical, a contravalorii abonamentelor lunare de transport pentru salariații cu domiciliul in alta localitate, precum si încheierea de polițe de asigurare facultativa pentru salariați – art. 1.
La art. 2 din decizia nr. 24/02.03.2015 s-a prevăzut, in temeiul recomandărilor raportului Curții de Conturi, sistarea si acordarea drepturilor de aceeași natura prevăzute de art. 74 CCM 2015.
In urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Județului C., s-a emis Decizia nr. 15/19.03.2015 prin care s-a impus angajatorului stabilirea întinderii totale a prejudiciului reprezentând decontări nelegale a cheltuielilor efectuate de angajații proprii atât pentru efectuarea concediilor de odihnă cât și pentru deplasarea de la /la locul de muncă a angajaților ce nu locuiesc pe raza localității unde-și desfășoară activitatea, precum și recuperarea cestuia în integralitate, potrivit prevederilor legale și în termenele de prescripție prevăzute de lege.
Astfel, s-a reținut că entitatea audiată a efectuat aceste plăți nelegale, reprezentând cheltuieli efectuate de angajații proprii atât pentru efectuarea concediilor de odihnă cât și pentru deplasarea de la /la locul de muncă a angajaților ce nu locuiesc pe raza localității unde-și desfășoară activitatea, fiind astfel încălcate prevederile din Legea nr. 284/2010.
Prin decizia nr. 83/02.06.2015 emisă de reclamant, s-a dispus anularea art. 2 din decizia nr. 24/02.03.2015, celelalte prevederi ale respectivei decizii rămânând valabile.
Analizând Contractul Colectiv de munca valabil pentru anul 2015 încheiat la nivelul instituției publice C. R. PENTRU PREGATIREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE – CERONAV se constata ca la art. 74 sunt prevăzute o . ajutoare pentru salariați, de care aceștia pot beneficia in limita posibilităților financiare, respectiv: ajutor de deces, ajutor in caz de accident de munca, ajutor pentru naștere copil, ajutoare pentru boli grave si incurabile, cadouri, abonament lunar de transport, ajutor pentru achiziționarea anuala a unei ținute, decontarea prestațiilor de odihna si tratament, decont pentru recuperare fizica.
De menționat faptul că, potrivit susținerilor ambelor părți, decizia nr. 15/2015 a Curții de Conturi nu a fost contestată în instanță. În aceste condiții, în analiza pretențiilor deduse judecății se va porni deci de la constatarea că decontările efectuate în baza art.74 din CCM2015 au încălcat prevederile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În acest sens, instanța reține și disp. art. 37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. Or, analizând Legea nr. 284/2010 se constata ca deconturile efectuate de către reclamant nu sunt prevăzute pentru salariații din sectorul bugetar, astfel încât drepturile acordate angajaților CERONAV, după . acestei legi, exced cadrului legal.
Într-adevăr, potrivit art. 138 alin.1, 3 și 4 din Legea nr. 62/2011, prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal. Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale. Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate.
Însă, potrivit art. 142 alin.2 din Legea nr. 62/2011, nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Or, în cauza de față, reclamantul nu a obținut o hotărâre judecătorească de anulare a dispozițiilor art. 74 din CCM 2015 referitoare la drepturile speciale privind decontarea prestațiilor de odihnă și tratament și contravaloarea transportului. Mai mult, nici chiar prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a pus în discuție legalitatea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, invocând doar decizia nr. 15/2015 a Curții de Conturi-Camera de Conturi a Județului Constanta .
Or, actul de control al Curții de Conturi nu are caracterul unei hotărâri judecătorești și nu poate să constate nulitatea unor astfel de clauze. In caz contrar s-ar încălca dispozițiile art.142 alin.2 din Legea nr. 62/2011 mai sus citat și s-ar excede competența specială a Curții de Conturi, intrându-se în aria de competență exclusivă a instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, și în ipoteza în care reclamantul ar fi pus în discuție nulitatea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă referitoare la drepturile salariale menționate, pe motivul că prin acest contract aplicabil salariaților unei instituții publice, nu puteau fi negociate drepturi salariale care exced reglementării limitative în materie, respectiv Legii nr. 284/2010, aceasta nulitate nu ar putea afecta drepturi deja câștigate de salariați. Și aceasta întrucât în dreptul muncii, nulitatea unui contract produce efecte numai pentru viitor, după cum arată dispozițiile art. 57 alin 2 Codul muncii. Prin urmare, tot ceea ce s-a prestat în baza dispozițiilor contractuale, inclusiv drepturile salariale ce se solicită în prezenta acțiune, nu mai pot fi restituite.
Deloc de ignorat sunt și disp. art.138 alin.5 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin.1-3 revine angajatorului. În consecință, reclamantul nu poate opune pârâtei obligația de restituire prev. de art.256 din Codul muncii, în condițiile în care răspunderea, sub orice formă, revine angajatorului.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către pârât, este lipsit de importanță că achitarea onorariului de avocat s-a realizat de către o altă persoană care nu are calitate de parte litigantă în cauza pendinte, respectiv Sindicatul Ceronav, atâta vreme cât acesta reprezintă o sumă de bani care a fost plătită pentru partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu. Raporturile dintre salariat și sindicat, acesta din urmă acționând de altfel pentru apărarea intereselor membrilor săi, urmează a fi reglate ulterior, instanța neputând obliga partea care a pierdut procesul să achite cheltuieli de judecată către o persoană care nu a fost parte în proces, dar care, în mod evident, a achitat aceste sume pentru partea din proces, care a și câștigat litigiul. Cu alte cuvinte, instanța apreciază că nu este obligatoriu ca partea personal să achite sumele necesare desfășurării procesului, natura lor de cheltuieli de judecată neputând depinde de cine le plătește efectiv, atâta vreme cât sunt făcute în legătură cu procesul, pentru una din părți. În consecință, având în vedere prevederile art. 453 NCPC, instanța va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 100 de lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R. PENTRU PREGĂTIREA ȘI PERFECȚIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE – CERONAV cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul I. C. domiciliat în G., ..7, ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 100 de lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. G. C.
L. N.
GREFIER
M. J.
Red./tehnored. jud. C.B. 6.10.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2513/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
