Pretentii. Sentința nr. 2513/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2513/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 2513/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2513
Ședința publică din 08 octombrie 2015
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C., domiciliat în Năvodari, ., județ C. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ S.A, cu sediul în C., . nr.2, județ C., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 24.09.2015, zi în care părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 08.10.2015, dată la care s-a pronunțat sentința.
TRIBUNALUL
Cu nr._ din 15-05-2015 a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești datoprate, reprezentând drepturi de hrana, incepnd cu data de de 18-08-2014 si pana la plata efectiva, suma actualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul societății pârâte din data de 15.01.2007, ocupând funcția de motorist pe nava Ferry-Boat M..
A mai susținut reclamantul că pârâta nu i-a acordat contravaloarea alocatiei de hrana lunara conform CCM, HG 185/1994, modificată prin HG 1068/2013, si Hotararea CA nr. 8/2008, în condițiile în care la bordul navei nu există post normat de bucătar și nici posibilități de preparare a hranei la bord.
A precizat reclamantul ca navele M. si Eforie apartin paratei, sunt cuprinse in strategia CSAT a Romaniei, sunt acostate in dana operativa a portului Agigea Sud si sunt in conservare din anul 2009.
Cererea este scutita de la plata taxei de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în temeiul HG 185/1994, modificată prin HG 217/2005, alocația de hrană cuvenită personalului navigant se acordă numai pentru aprovizionarea cu alimente necesare în vederea pregătirii hranei în comun la bordul navei și nu se pot achita în numerar echipajului. Numai în cazul în care navele nu au normat post de bucătar sau nu există condiții de pregătit hrana caldă la bord, alocația de hrană poate fi achitată personalului îmbarcat.
A mai susținut pârâta că ambele nave ferry-boat, atât Eforie, cât și M., au avut normate posturi de bucătari pentru pregătirea și servirea hranei calde la bord, astfel că angajatorul a alocat fonduri îndestulătoare și a aprovizionat navele cu alimentele necesare.
În plus, a învederat pârâta, în lipsa prestațiilor celor două nave ferry-boat, angajații acestora au fost detașați în cadrul unei alte unități, efectuând servicii de pază a unor obiective, subunități ori trenuri ale CFR Marfă S.A., potrivit contractelor încheiate de societăți în perioada respectivă.
În dovedirea celor susținute, pârâta nu a propus probe.
Analizand cererea formulata, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul individual de munca nr. CZ2.1.3/3020/25-07-2012 incheiat intre S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A., in calitate de angajator, si C. C., in calitate de salariat, reclamantul a fost angajat pe durata nedeterminata, in meseria de motorist, locul muncii fiind nava Eforie.
Potrivit art. 1 din HG 185/1994, modificată prin HG 217/2005, personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană zilnică în cuantumurile prevăzute în anexa nr. 1.Aplicabilitatea acestor dispoziții legale și în cazul societăților comerciale cu capital majoritar de stat, rezultă din dispozițiile art.4 ale actului normativ indicat.
Anexa 1 pct. 2 din HG nr. 185/1994 prevede ca alocația de hrană se cuvine si pentru personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe nave de orice categorie, pe timpul cât sunt în conservare, stabilindu-se o valoare zilnică de 23,44 lei.
Prin cererea de față, reclamantul a susținut că nu a mai beneficiat de drepturile de hrană începand cu data de 18-09-2014, solicitând obligarea pârâtei la plata echivalentului bănesc al normei zilnice de hrană.
Potrivit art. 5 din Anexa nr. 2 la HG nr. 185/1994, alocația de hrană servește numai pentru aprovizionarea cu alimente necesare pregătirii hranei în comun la bordul navei și nu se poate achita în numerar echipajului. Se exceptează personalul îmbarcat pe navele care nu au normat post de bucătar și cel de pe navele la care temporar nu exista condiții de pregătit hrana caldă la bord.
Articolul citat stabileste regula în materia acordării alocației de hrană, reglementată ca o prestație în natură, impusă angajatorului sub forma alimentației asigurate la bordul navei, dar și excepția de la această regulă, ce presupune posibilitatea achitării în numerar a contravalorii hranei, pentru situațiile expres și limitativ precizate de text: lipsa unui post normat de bucătar și inexistența temporară a condițiilor de pregătit hrana caldă la bordul navei.
Deși prin apărările formulate în cuprinsul întâmpinării, pârâta a susținut neîndeplinirea condițiilor legale pentru plata echivalentului bănesc al alocației de hrană, întrucât la bordul navei ferry-boat M. au existat atât posturi de bucătar, cât și condiții efective de pregătire a hranei calde, nu a probat aceste susțineri.
Potrivit art. 272 CM, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Dispozițiile art. 272 sunt aplicabile nu doar atunci când angajatorul este reclamant, ci și atunci când el este pârât.
În conflictele de muncă, deci, sarcina probei este răsturnată, ea nu revine reclamantului (salariat) și potrivit cunoscutului adagiu onus probandi incubit actori, ci angajatorului.
Textul a fost declarat constituțional de Curtea Constituțională (deciziile nr. 449/2004, nr. 409/2006, 454/2006, 718/2006, 82/2008, 1015/2009 etc.). În esență, a reținut că legiuitorul este în drept să reglementeze aspectele de procedură, iar diferențierea de regim juridic între angajator și angajat se justifică pentru protecția acestuia din urmă.
În același sens, s-a reținut (Decizia nr. 433/2011) că „această modalitate de reglementare reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe”.
In speta, parata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A. nu a depus nici un inscris in dovedirea celor sustinute prin intampinare, astfel incat instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 272 CM si va solutiona cauza raportat la sustinerile reclamantului si probele administrate de acesta.
In consecinta, instanta va admite în parte cererea de chemare si va obliga parata să plateasca reclamantului contravaloarea alocației de hrană aferentă începând cu data de 18-09-2014 și până la data pronunțării prezentei sentințe, suma actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă la data plății efective, potrivit art. 253 CM si art. 2 si art. 6 din OG nr. 13/2011.
In ceea ce priveste obligarea paratei la plata alocatiei de hrana pana la indeplinirea obligatiei efective, instanta apreciaza ca aceasta cerere este nefondata. Instanta are in vedere imprejurarile concrete existente la momentul pronuntarii sentintei, neexistand indicii ca ulterior parata nu isi va indeplini obligatiile prevazute de lege, in sensul angajarii unui bucătar sau a asigurarii condițiilor de pregătit hrana caldă la bordul navei
Instanta va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul C. C. domiciliat în Năvodari, ., județ C., in contradictoriu cu parata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A., cu sediul în C., . nr.2, județ C..
Obliga parata să plateasca reclamantului contravaloarea alocației de hrană aferentă începând cu data de 18-09-2014 și până la data pronunțării prezentei sentințe, suma actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă la data plății efective.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica din 08-10-2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. S. A. G. C. L. N.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.C.S.A.
4 ex./ 28.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2335/2015.... → |
|---|
