Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 588/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 588/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 588/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.588
Ședința publică din 18.03.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul R. I. domiciliat în C., . nr.35, ..C, . în contradictoriu cu pârâtul S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI – SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA/CENTRUL ZONAL MARFA C. cu sediul în București, ..38, sector 1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru reclamant răspunde avocat F. I., în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.154 și urm. C.pr.civ.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei ca nelegală și netemeinică, având în vedere că prin probatoriile administrate s-a făcut dovada faptului că măsurile luate sunt nelegale. Învederează că unicul motiv ce vizează concedierea reclamantului este neobținerea punctajului suficient de mare la examen pentru menținerea postului ocupat. Susține că această împrejurare trebuia să fie constatată de către șeful ierarhic, însă astfel cum rezultă și din răspunsul la interogatoriu, persoana care a efectuat această verificare nu este cea conform fișei postului. Pentru aceste considerente, apreciază că măsura luată nu este conformă cu prevederile legii, astfel că nu poate fi avută în vedere.
Susține că instanța are rolul de a verifica, conform practicii judiciare, dacă măsura luată este una reală și serioasă. Astfel, este de părere că această măsură este una neserioasă întrucât nu sunt verosimile susținerile părții adverse în sensul că menținerea acestui post ar fi produs pagube serioase societății. În acest sens, solicită a se ține cont de organigrama depusă la dosar aferentă lunii februarie, din care se poate observa faptul că postul reclamantului de economist 3 figurează ca activ. Ulterior, la biroul de resurse umane se specifică faptul că s-au redus posturile de economist, pentru ca mai târziu să apară un alt post pentru un alt angajat cu studii medii și cu un salariul mai mare decât cel al unui economist. Pentru aceste considerente, apreciază că toate aceste aspecte dovedesc caracterul neserioasei al acestei măsuri.
În concluzie, solicită admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei contestate, repunerea părților în situația anterioară cu plata despăgubirilor cuvenite cu titlu de salarii, cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei ca legală și temeinică, conform prevederilor art.65 alin.2 Codul Muncii. Precizează că postul deținut de contestator, respectiv economist 3, nu mai există în organigrama societății. Referitor la examenul susținut, în urma căruia reclamantul a obținut punctajul cel mai mic, solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar prin care se arată modalitatea în care a avut loc examenul și persoanele însărcinate cu această atribuție. Totodată, arată că posturile apărute în organigramă nu sunt similare cu cea deținută de contestator și sunt conforme cu dispozițiile contractului colectiv de muncă.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta R. I. a chemat în judecată pe pârâta SNTFM CFR Marfă S.A., prin Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal Marfă C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. CZ2.3/1041/07.08.2014, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte în funcția de economist III, fiind concediată la data de 11.08.2014, în cadrul procedurii de concediere colectivă desfășurată la nivelul unității.
A mai susținut reclamanta că la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, pârâta a avut în vedere punctajul obținut la evaluarea profesională, cu privire la care a reținut că a fost mai mic decât al celorlalți salariați din cadrul serviciului.Or, în condițiile în care, după cum s-a menționat chiar în cuprinsul deciziei, reclamanta nu a avut stabilite obiective de performanță specifice postului ocupat, nu era posibilă evaluarea performanței profesionale, astfel încât criteriile de selecție aplicate de pârâtă nu erau incidente speței.
O altă neregularitate a deciziei de concediere contestată, invocată de către reclamantă, a vizat modul în care s-a efectuat evaluarea activității sale profesionale.Astfel, prin contractul individual de muncă și ultimul act adițional la acesta, s-a prevăzut că activitatea sa se desfășoară la Serviciul Resurse Umane-Centrul Zonal Marfă C.-Sucursala Muntenia Dobrogea, acest serviciu fiind condus de numitul A. T..
Cu toate acestea, a precizat reclamanta, evaluarea sa profesională s-a realizat de inginer I. M., care nu a fost niciodată șeful său direct și nu avea abilitatea legală în acest sens.
A mai apreciat reclamanta că măsura concedierii este nelegală, întrucât desființarea postului său nu a avut o cauză reală, astfel cum impune art. 65 alin.2 Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:decizia de concediere nr. CZ2.3/1041/07.08.2014, fișa de evaluare profesională pentru anul 2013, fișa postului de economist III, contract individual de muncă și acte adiționale al acesta.Totodată, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, probă încuviințată și administrată de instanță.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că în luna august 2014 a aplicat Programul de Reorganizare și Restructurare ce a presupus derularea procedurii de concedierea colectivă, cu acest prilej fiind desființat și postul ocupat de reclamantă.Astfel, începând cu data de 11.08.2014, în organigrama și statul de funcții al Sucursalei Muntenia Dobrogea-Serviciul Resurse Umane au fost normate doar 3 posturi, dintre care unul de inspector personal II și unul de economist II, nemaifiind prevăzut nici un pot de economist III.
A precizat pârâta că selectarea personalului din cadrul structurilor desființate s-a efectuat avându-se în vedere criteriile prioritare și minimale prevăzute în decizia de concediere, iar în cazul reclamantei s-a ținut seama de punctajul obținut la evaluarea profesională.
A concluzionat reclamanta în sensul că postul reclamantei a fost efectiv desființat din structura organizatorică, iar desființarea a avut o cauză reală și serioasă, în înțelesul art. 65 alin.2 Codul muncii.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii deciziei de concediere, organigramele și statele de funcții anterioare și ulterioare emiterii deciziei, fișe de evaluare a activității profesionale aferente anilor 2012 și 2013, foi colective de prezență din perioada martie 2013-iulie 2014.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte în funcția de economist III, iar prin decizia nr. CZ 2.3/1041/07.08.2014 a fost concediată în temeiul art. 55 lit. c și art. 65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a procedurii de concediere colectivă desfășurată de unitate.
După cum s-a menționat în chiar cuprinsul deciziei, motivul de fapt al concedierii a fost reprezentat de desființarea postului ocupat de reclamantă, iar pentru a respecta condițiile de legalitate a procedurii de concediere colectivă, pârâta a avut în vedere criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, reglementate prin art. 57 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.În concret, potrivit art. 5 din decizia de concediere, a fost reținut ca incident criteriul prevăzut la lit. g și care a presupus departajarea salariaților vizați de măsura concedierii în funcție de punctajul obținut la evaluarea profesională.În privința reclamantei, s-a reținut astfel că punctajul de la evaluarea profesională a fost mai mic decât al celorlalți salariați din cadrul Serviciului din care face parte.
Prin contestația de față, reclamanta a criticat în primul rând modalitatea de selectare a sa printre salariații supuși procedurii de concediere colectivă, apreciind că pârâta a aplicat un criteriu de selecție la concediere care nu era incident în cazul său, procedând totodată la interpretarea greșită a criteriului selectat și valorificând rezultatele unor evaluări profesionale realizate nelegal.
Sub cel dintâi aspect, reclamanta a învederat că în lipsa unor obiective de performanță specifice postului ocupat, pârâta nu putea trece la evaluarea activității sale profesionale, astfel că în mod greșit a fost reținut criteriul de selecție prevăzut la art. II lit.g din decizia de concediere, referitor la calificativele obținute la ultima evaluare profesională anuală, respectiv la punctajul obținut la evaluare, în cazul salariaților cu aceleași calificative.
Susținerea reclamantei pornește însă de la o premisă greșită, cea a echivalenței dintre evaluarea activității profesionale și evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Astfel, odată cu modificarea Codului muncii prin Legea 40/2011, s-a prevăzut la art. 40 alin.1 lit.f, dreptul angajatorului de a stabili obiective de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.Caracteristic acestor obiective de performanță este caracterul lor individual și facultativ, reprezentând standarde ce trebuie atinse de anumiți salariați în realizarea sarcinilor de serviciu, în acord cu strategia de management a angajatorului, care are dreptul, iar nu obligația fixării unor asemenea obiective.
Prin urmare, simpla îndeplinire a obligațiilor de serviciu nu constituie în mod automat realizarea unor obiective de performanță, câtă vreme acestea nu au fost identificate ca atare prin contractul individual de muncă sau actul adițional la acesta, după cum, în ipoteza inversă, nici absența obiectivelor de performanță nu împiedică evaluarea activității profesionale a salariatului, potrivit criteriilor de evaluare comunicate înainte de stabilirea raporturilor de muncă, potrivit art. 17 alin.3 lit. e Codul muncii și inserate și contractul individual de muncă al reclamantei, la lit. E1.
În cazul reclamantei, după cum s-a menționat la pt. 4 lit. A din decizia de concediere, nu au existat obiective de performanță ce ar fi trebuit atinse, astfel că nu s-a putut proceda la evaluarea lor.O asemenea precizare în cuprinsul deciziei era obligatorie, din perspectiva dispozițiilor art. 69 alin.3 Codul muncii, care impun aplicarea criteriilor de selecție pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
În concluzie, în temeiul acestor dispoziții legale și subsecvent constatării inexistenței obiectivelor de performanță impuse reclamantei, pârâta a procedat la aplicarea criteriilor de selecție stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, găsind întemeiat criteriul referitor la rezultatul ultimei evaluări profesionale anuale.Față de distincțiile anterior detaliate, lipsa obiectivelor de performanță nu a constituit un impediment legal pentru evaluarea activității profesionale, concluzia contrară presupunând că salariatul care nu a avut fixate asemenea obiective, pentru că aceasta a fost voința angajatorului, să fie pus la adăpost de orice evaluare profesională, ceea ce evident ar putea prejudicia interesele angajatorului.
Pentru aceste motive, instanța reține că în cazul reclamantei nu trebuia exclusă de plano incidența criteriului de selecție prevăzut art. 4 lit. B pct. II lit.g din decizia de concediere, iar în condițiile eliminării situațiilor enumerate la lit. a-f, a căror existență nu a fost invocată, pârâta a reținut în mod corect aplicabilitatea criteriului menționat.
Cu privire la interpretarea concretă a acestui criteriu de selecție la concediere, reclamanta a susținut că pârâta a valorificat rezultatele unor evaluări profesionale nelegale, realizate de o persoană care nu avea atribuții în acest sens, nefiind superiorul său ierarhic.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă și necontestate de societatea pârâtă, rezultă că prin actul adițional nr. CZ2.3.213/14.03.2013 la contractul individual de muncă încheiat între părți, s-a stabilit că din data de 01.03.2013 activitatea reclamantei se desfășoară la Serviciul Resurse Umane-Centrul Zonal Marfă C.-Sucursala Muntenia Dobrogea-SNTFM CFR Marfă S.A..Anterior acestei modificări, prin actul adițional nr. CZ2.1.3/3000/25.07.2012 la contractul individual de muncă, locul de muncă al reclamantei fusese stabilit la SCNTFM CFR Marfă S.A.-Sucursala Muntenia Dobrogea-Centrul Zonal Marfă C.-Centrul Comercial Ferry Boat-Comaprtimentul Resurse Umane.
Prin fișa postului nr. CZ 2.1./4612/26.03.2013, depusă la filele 14-15 din dosar, rezultă că reclamanta era subordonată ierarhic șefului Serviciului Resurse Umane, căruia i-ar fi revenit astfel și competența evaluării sale profesionale.
Cu toate acestea, astfel cum rezultă din foile colective de prezență depuse la dosar de către pârâtă, în toată perioada aprilie 2013-iulie 2014, reclamanta și-a desfășurat în concret activitatea tot în cadrul Centrului Comercial Ferry Boat, unde lucra anterior modificării contractului individual de muncă, fiind în fapt subordonată conducătorului acestui serviciu, numitul I. M..
Față de această situație de fapt, necontestată de reclamantă prin probe contrarii celor prezentate de pârâtă, instanța reține că evaluarea profesională a reclamantei s-a efectuat în mod corect de către angajatul I. M., cel care conducea serviciul unde lucra reclamanta, fiind persoana cea mai îndreptățită să evalueze activitatea profesională a unei salariate din subordine, potrivit criteriilor enumerate prin contractul individual de muncă al acesteia.De altfel, la momentul la care reclamantei i-a fost comunicată fișa de evaluare profesională aferentă anului 2013, aceasta a semnat fără nici un fel de obiecții, invocând pretinsa nelegalitate a acestei evaluări abia prin contestația de față.
În consecință, instanța reține că pârâta a valorificat rezultatele unor evaluări profesionale corect realizate, astfel că, în condițiile în care reclamanta avea un punctaj inferior celui obținut de restul salariaților vizați de concediere, s-a dispus în mod legal și temeinic încetarea raporturilor de muncă.
În ce privește pretinsul caracterul nereal al cauzei concedierii, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 65. alin.1 din Codul Muncii, potrivit cu care concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Conditia de legalitate impusă de alin.2 al aceluiași articol este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din analiza coroborată a statelor de personal, rezultă postul ocupat de reclamantă a fost suprimat din structura angajatorului, fiind singurul post de economist III ce a existat în cadrul Serviciului Resurse Umane al Centrului Zonal de Marfă C..
În ceea ce privește existența unei cauze reale și serioase care să fi avut drept consecință concedierea salariatului, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiții care definesc cauza reală și serioasă.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existența uneia dintre situațiile expres menționate în art.65 Codul Muncii, respectiv: dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității.În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii.
Revine așadar instanței de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, in funcție de probatoriile administrate de părți, îndeplinirea condițiilor generic impuse de lege.În cazul de față, din analiza înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă, rezultă că desființarea postului ocupat de reclamantă a constituit una dintre numeroasele măsuri de reorganizare a societății, aprobate ca atare prin Programul de restructurare și reorganizare a SNTFM CFR Marfă S.A.
La rândul său, reclamanta nu a propus probe din care să rezulte o eventuală disimulare a adevăratului motiv al concedierii sale, care să fi fost altul decât cel al reorganizării reale a activității angajatorului.
Susținerile reclamantei din concluziile orale pe fondul cauzei, cu privire la existența unui număr mai mare de salariați în cadrul Serviciului Resurse Umane, ulterior concedierii din 11.08.2014, nu vor fi însușite de instanță, întrucât nu țin seama de fuziunea acestui serviciu cu fostul C. Social Reprezentare Salariați, existent în organigrama din 01.01.2014 și care la rândul său avea un număr de 2 salariați.Astfel, în cuprinsul organigramei de 11.08.2014, figurează Serviciul Resurse Umane, Social Reprezentare Salariați, Secretariat, rezultat din comasarea celor două servicii de sine-stătătoare anterior existente și având un număr total de 5 salariați, față de cei 6 salariați existenți anterior, fără ca postul de economist III să mai fie menținut.
Prin urmare, chiar dacă numărul salariaților acestui nou serviciu este mai mare decât cel al salariaților Serviciului Resurse Umane, unde a lucrat reclamanta, rezultatul este urmarea preluării și a celor doi salariați ai fostului C. Social Reprezentare Salariați, în fapt societatea pârâtă desființând un post.
Pentru toate aceste motive, contestația de față va fi respinsă ca nefondată, cu consecința menținerii deciziei de concediere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul R. I. domiciliat în C., . nr.35, ..C, . în contradictoriu cu pârâtul S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ SA BUCUREȘTI – SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA/CENTRUL ZONAL MARFA C. cu sediul în București, ..38, sector 1, ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./24.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1909/2015.... → |
|---|
