Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1087/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1087/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 7425/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1087
Ședința publică din 25 mai 2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – I. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul P. D. domiciliat în C., Al. Zmeurei nr.6, ., ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul . SA, cu sediul în C., ..89 A, având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 25.05.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 17.10.2014 sub număr de dosar_, reclamantul P. D. a chemat în judecată pârâta E. Distribuție Dobrogea SA solicitând instanței anularea deciziei nr. 145/19.09.2014 prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă și înlocuirea sancțiunii cu o altă sancțiune, mai ușoară, dintre cele prevăzute de art.248 din Codul muncii, repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea în sportul și locul de muncă deținut anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești restante corespunzătoare orelor suplimentare efectuate în serviciu, în perioada 1.01.2014 – 19.09.2014 și neachitate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu angajatorul contractul individual de muncă înregistrat sub nr._/30.12.1998, fiind electrician de rețea la Unitatea Operativă MT-JT Năvodari.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 29.06.2014, a participat la mutarea unui tablou electric de pe un perete pe altul la un cunoscut, fără ordin de lucru, că nu a produs nici un prejudiciu material societății și nici nu a urmărit vreun beneficiu sau avantaj material, fapta fiind lipsită în concret de orice pericol posibil, în final a primit decizia de desfacere a contractului său de muncă.
În ceea ce privește drepturile restante, începând cu data de 1 ianuarie 2014 reclamantul a arătat că a efectuat ore suplimentare în afara celor prevăzute în contractul colectiv de muncă, neincluse în salariu, care de regulă, erau calculate și plătite la sfârșitul anului, sub diverse forme.
În drept, au fost invocate prevederile art.252 din Codul muncii raportat la art.247-251 din Codul muncii.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 8-16).
Pârâta . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. S-a arătat că sancțiunea a fost aplicată urmare a cercetării disciplinarea prealabile care a fost consemnată în mod detaliat în procesul-verbal nr._/2.09.2014 și prin care s-a stabilit că reclamantul a încălcat dispoziții din regulamentul Intern al societății, din Codul muncii, Contractul Colectiv de Muncă, precum și atribuțiile și responsabilitățile postului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă. Salariatul nu face în niciun fel dovada că fapta nu există, chiar recunoaște că a efectuat lucrarea fără a avea acest drept, unica apărare vizând faptul că a dorit să ajute o persoană fără posibilități materiale, invocând în mod eronat că lucrarea nu a constat decât în mutarea unui tablou electric deși în cadrul cercetării prealabile a susținut că aceasta a fost cu mult mai complexă, fiind vorba și despre montarea unui contor în interiorul unui . protecție. Implicațiile sunt cu atât mai grave cu cât cu cât reclamantul recunoaște faptul că a fost instruit în acest sens dar nu realizat pericolul la care s-a expus.
În drept, au fost invocate disp. art.205-208 NCPC și ale Codului muncii. Atașat întâmpinării, parata a depus înscrisuri (filele 45-66).
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. I..
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța reține următoarele:
Între reclamant și unitatea angajatoare au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr._/2.09.2014, în temeiul căruia reclamantul a fost angajată pe o perioadă nedeterminată, în funcția de electrician UEE.
Prin decizia nr. 145/19.09.2014 (filele 62-63), reclamantul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. S-a reținut în sarcina reclamantului ă, la data de 29.06.2014, în jurul orei 9,30-9,45, a fost constat faptul că împreună cu dl. B. I., se aflau în curtea unui consumator casnic din . lucrări fără respectarea normelor de protecție a muncii și fără existența unui ordin de serviciu pentru lucrări la acel loc de consum. La locația respectivă s-a constatat prezenta autoturismului inscripționat E., iar în curtea imobilului a fost observat un angajat E. purtând uniforma de serviciu, identificat ulterior ca fiind dl. P. D., care se afla urcat pe o scară de lemn și executa lucrări la o instalație electrică. Acesta a folosit în repetate rânduri și o bormașină și nu a utilizat echipamentul de protecție din dotare. S-a constatat că acțiunea care constituie abatere disciplinară constă în încălcarea atribuțiilor de serviciu, prin efectuarea de lucrări neplanificate fără Ordin de lucru, fără alte dispoziții date de șeful ierarhic superior și fără ca acesta să fie anunțat, precum și fără a purta echipament de protecția muncii.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. 145/19.09.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern și codul etic care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Cu privire la situația de fapt, reclamantul a arătat că nu a schimbat contorul din locația inițială în BMPM, ci doar un cablu. Instanța nu poate reține această susținere, deoarece, potrivit declarației martorului audiat în cauză, acesta împreună cu reclamantul au înlocuit două cabluri, dar și carcasa veche în care se afla contorul cu o cutie securizată BMP. În consecință, instanța apreciază că s-a dovedit existența faptei pentru care a fost sancționat reclamantul.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că activitatea reclamantului implică fără doar și poate necesitatea respectării riguroase a regulilor de conduită la locul de muncă și a programului de lucru, orice abatere de la acestea și de la atribuțiile stabilite în sarcina sa prin fișa postului, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă etc., putând produce consecințe grave.
Însă, observând disp. art.250 din Codul muncii, se observă că sancțiunile sunt enumerate de lege în mod gradual de la cea mai blândă la cea mai severă, astfel că la alegerea uneia dintre le, pentru a corespunde abaterii săvârșite, trebuie să se recurgă la criteriile generale pe care tot legea le prevede, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințe ale abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare aplicate anterior acestuia.
Instanța poate interveni cu privire la individualizarea sancțiunii, în acest sens fiind și Decizia 11/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cauză, în mod evident, abaterea nu are un caracter grav, nu a produs nici un prejudiciu societății, iar reclamantul nu a obținut nici un folos material din lucrările efectuate împreună cu martorul. Prin urmare, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de angajator este disproporționată în raport de gravitatea faptelor. Acest aspect este confirmat și de faptul că membrii comisiei pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile au propus sancționarea salariatului cu reducerea salariului și nu cu desfacerea contractului individual de muncă. În consecință, instanța apreciază că sancțiunea care este corespunzătoare faptei și împrejurărilor în care s-a săvârșit este aceea a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni, în temeiul art.248 al.1 lit.c) din Codul Muncii, motiv pentru care va dispune anularea decizia pârâtei nr. 145/19.09.2014 și înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate. Instanța apreciază că nu poate fi aplicată doar sancțiunea avertismentului, având în vedere urmările care s-ar fi putut produce, ca urmare a neutilizării echipamentului de protecție, dar și faptul că reclamantul a mai efectuat intervenții minore neautorizate de către pârâtă, astfel cum a declarat martorul audiat în cauză.
Potrivit principiului de drept qoud nullum est, nulum producit effectum, consecințele juridice ale sancțiunii nulității constau în lipsira actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea valabilă și restabilirea legalității. Restabilirea egalității, ca efect al nulității, presupune restabilirea situației anterioare – restitutio in integrum, devenind aplcabile dispozițiile art.80 alin.1 și 2 din Codul muncii. Portivi acestora, în cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea reclamantului, va anula în parte decizia pârâtei nr. 145/19.09.2014, în sensul că va dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului cu cea a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni. Va obliga pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii, precum și să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantului privind acordarea acestora este întemeiată, având în vedere faptul că pârâta se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța are în vedere dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005. Astfel, prin raportare la desfășurarea concretă a procesului și la munca depusă de avocat, un onorariu de 1800 de lei este unul vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, precum și cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Instanța reține că dosarul a avut patru termene de judecată, iar avocatul reclamantului a redactat acțiunea introductivă, concluziile scrise și s-a prezentat la termenele de judecată. Față de munca depusă de avocat și complexitatea cauzei, instanța apreciază că un onorariu de avocat în cuantum de 800 de lei este unul rezonabil.
D. urmare, pârâta urmează să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. D. domiciliat în C., Al. Zmeurei nr.6, ., ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul . SA, cu sediul în C., ..89 A.
Anulează în parte decizia pârâtei nr. 145/19.09.2014, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului cu cea a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni.
Obligă pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
Dispune reducerea onorariului apărătorului reclamantului la suma de 800 de lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. pt. A. B., aflat
în CO, semnează Președinte
complet,
C. B.
L. N.
GREFIER
I. D.
Tehnored.jud.C.B.
data 19.06.2015
emis 2 comunicări
data
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
