Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 272/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1120/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.272
Ședința publică din 11 februarie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta A. F., cu domiciliul în C., ., ..22, județul C., D. S., cu domiciliul în comuna Istria, ., județul C., S. I.,cu domiciliul în C., ., județul C., Ț. N., cu domiciliul în N. B., .. 75, județul C. și C. F., cu domiciliul în Faclia, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Iași, ..26, județul Iași, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11 februarie 2015, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantele A. F., D. S., S. I., Ț. N. și C. F., în contradictoriu cu pârâta ., au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, la plata orelor suplimentare, plata zilelor lucrate de sărbători legale ce nu au fost compensate cu ore libere plătite, la plata concediului de odihnă neefectuat, la plata sumei de 5.000 lei pentru fiecare reclamantă, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-au suferit ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă.
În motivare se arată că, reclamantele au fost angajate sezonier, pe posturi de cameriste la unitățile hoteliere ale pârâtei și, deși li s-a promis un salariu de 1.200 lei lunar plus bonuri de masă și plata orelor suplimentare, contractele de muncă le-au fost întocmite pe salariu minim, iar orele suplimentare nu s-au plătit, cu toate că lucrau până la epuizare, în condiții inumane și de stres.
Se învederează că, reclamanta A. F. a lucrat în perioada 19 iunie – 16 august 2013, sume datorate 2000 lei din care 900 lei din salariu și 1100 ore suplimentare, D. S. a lucrat în perioada 3 iulie – 15 septembrie 2013, sume datorate 2300 lei din care 900 lei diferența din salariu și 1400 ore suplimentare, S. I. a lucrat în perioada 18 iulie – 15 septembrie 2013, sume datorate 2000 lei, din care 900 lei din salariu și 1100 lei din ore suplimentare, Ț. N. a lucrat în perioada 14 iulie – 19 august 2013, sume datorate 950 lei din care 450 lei din salariu și 500 lei din ore suplimentare iar C. F. a lucrat în perioada 22 iulie – 9 septembrie 2013, sume datorate 1500 lei din care 700 lei din salariu și 800 lei din ore suplimentare.
Se apreciază că, sumele încasate de către reclamante ca salariu sunt total derizorii și fără să reflecte munca prestată.
Se mai arată că, suma de 5.000 lei solicitată ca despăgubiri pentru neplata drepturilor salariale se impun pentru faptul că, fiecare dintre reclamantă a înregistrat restanțe la plata creditelor, a facturilor și, mai ales pentru că nu au beneficiat de mijloace de trai zilnice.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 155 și următoarele din Codul Muncii.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii privind participarea la ședința de informare cu privire la avantajele medierii și excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nesemnare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Se arată că, în adresa nr. 1185/30.08.2013 a I.T.M. C., se specifică faptul că, reclamanta Ț. N. a fost angajata societății pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul de evidență a salariaților cu nr. 202/22.07.2013, cu data începerii activității 23.07.2013. Activitatea acesteia a încetat în baza deciziei nr. 677/27.08.2013 începând cu data de 17.08.2013 conform art. 61 lit.a din legea nr. 53/2003 pe motiv disciplinar, părăsirea locului de muncă și absentarea nemotivată de la serviciu, iar prin semnarea contractului individual de muncă din care a primit un exemplar, aceasta a fost de acord cu termenii contractului, inclusiv data începerii activității. Se mai arată că, reclamanta nu a prestat activitatea pentru societatea pârâtă înainte de data de 23.07.2013, că, așa cum reiese din baza de date - registrul general de evidență a salariaților în format electronic, societatea nu a transmis nici un contract individual de muncă încheiat cu această reclamantă în perioada 14.07.2013 – 23.07.2013, că în această perioadă a avut loc interviul pentru postul de cameristă. Din dovezile de calculare a drepturilor salariale semnate de reclamantă, reiese că aceasta a ridicat drepturile bănești aferente perioadei lucrate în luna iulie 2013, conform salariului de 800 lei/lună negociat în contractul individual de muncă, urmând ca la data de 14 septembrie 2013 să își ridice salariul pe luna august 2013. Că reclamanta Ț. N., angajată în funcția de cameristă a declarat în fișa de identificare completată în fața inspectorilor de muncă, că lucrează 8 ore/zi și nu prestează muncă suplimentară, iar societatea pârâtă, în calitate de angajator nu consemnează în pontajele și statele de plată aferente lunii iulie că aceasta a prestat muncă suplimentară.
Referitor la reclamanta S. I., în adresa ITM se menționează că aceasta a fost angajata societății pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților cu nr. 207/25.08.2013, cu data începerii activității 16.08.2013, că a încetat activitatea în baza deciziei nr.681/27.08.2013 începând cu data de 27.08.2013 conform art. 61 lit.a din Legea nr. 53/2003 deoarece a părăsit locul de muncă și, în plus față de acest lucru, au existat plângeri la conducerea societății din partea clienților că a furat lucruri din camerele acestora, aceasta săvârșind o abatere disciplinară și că, prins semnarea contractului individual de muncă, din care aceasta a primit un exemplar, a fost de acord cu termenii acestuia, inclusiv data începerii activității. Se mai arată că, reclamanta nu a prestat activitatea pentru societatea pârâtă înainte de data de 16.08.2013, că, așa cum reiese din dovezile de calculare a drepturilor salariale semnate de reclamantă, aceasta a ridicat drepturile bănești aferente perioadei lucrate conform salariului de 800 lei/lună negociat în contractul individual de muncă.
În ceea ce o privește pe reclamanta A. F., în adresa ITM se arată că, aceasta a fost angajata societății pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență al salariaților cu nr. 196/2706.2013, cu data începerii activității 28.06.2013, că a încetat activitatea în baza deciziei nr. 679/27.08.2013 începând cu data de 17.08.2013 conform art. 61 lit.a in legea nr. 53/2003, deoarece a părăsit locul de muncă și a absentat nemotivat de la serviciu, iar prin semnarea contractului individual de muncă, in care a primit un exemplar, reclamanta a fost de acord cu termenii acestuia, inclusiv data începerii activității. Se mai arată că, reclamanta nu a prestat activitatea pentru societatea pârâtă înainte de data de 28.06.2013, că, așa cum reiese din dovezile de calculare a drepturilor salariale semnate de reclamantă, aceasta a ridicat drepturile bănești aferente perioadei lucrate conform salariului de 800 lei/lună negociat în contractul individual de muncă.
În aceeași adresă, se menționează că, reclamanta C. F. a fost angajata societății pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților cu nr. 206/31.07.2013, cu data începerii activității 01.08.2013, că a încetat activitatea în baza deciziei nr.696/17.09.2013 începând cu data de 15.09.2013 conform art. 56 lit.i din Legea nr. 53/2003 deoarece a expirat contractul încheiat pe o perioadă determinată și că, prins semnarea contractului individual de muncă, din care aceasta a primit un exemplar, a fost de acord cu termenii acestuia, inclusiv data începerii activității. Se mai arată că, reclamanta nu a prestat activitatea pentru societatea pârâtă înainte de data de 01.08.2013, că, așa cum reiese din dovezile de calculare a drepturilor salariale semnate de reclamantă, aceasta a ridicat drepturile bănești aferente perioadei lucrate conform salariului de 800 lei/lună negociat în contractul individual de muncă.
Referitor la reclamanta D. S., în adresa ITM se menționează că, aceasta a fost angajata societății pârâte în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților cu nr. 204/24.07.2013, cu data începerii activității 01.08.2013, că a încetat activitatea în baza deciziei nr.695/17.09.2013 începând cu data de 15.09.2013 conform art. 56 lit.i din Legea nr. 53/2003 deoarece a expirat contractul încheiat pe o perioadă determinată și că, prins semnarea contractului individual de muncă, din care aceasta a primit un exemplar, a fost de acord cu termenii acestuia, inclusiv data începerii activității. Se mai arată că, reclamanta nu a prestat activitatea pentru societatea pârâtă înainte de data de 25.07.2013, că, așa cum reiese din dovezile de calculare a drepturilor salariale semnate de reclamantă, aceasta a ridicat drepturile bănești aferente perioadei lucrate conform salariului de 800 lei/lună negociat în contractul individual de muncă.
Se mai arată de către pârâtă faptul că, toate reclamantele au beneficiat de bonuri de masă, ca un supliment pentru munca prestată, societatea nefiind obligată la oferirea acestor beneficii de către legislația în vigoare și că, aceste bonuri nu erau obligatorii prin contractul individual de muncă, însă au fost oferite pentru a suplimenta beneficiile angajaților.
În concluzie, se apreciază de către pârâtă că, în cauză, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, nu se naște dreptul subiectiv de a pretinde despăgubiri.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu martorii Potincu V., propus de reclamante și Margean L., propus de pârâtă.
În conformitate cu disp.art. 248 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 14 mai 2014, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, respectiv excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii privind participarea la ședința de informare cu privire la avantajele medieri.
Astfel, în ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, reclamantele, fiind prezente personal, au solicitat să de ia act că înțeleg să își însușească acțiunea, iar instanța, luând act de această precizare, a constatat complinită lipsa semnăturii.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii privind participarea la ședința de informare cu privire la avantajele medieri a fost respinsă în raport de decizia Curții Constituționale din 7 mai 2014.
Pe fondul cauze, instanța retine următoarele:
Reclamantele au fost angajate pe durată determinată în funcția de cameriste hotel până la data de 15.09.2013 .Reclamanta A. Floretina a început prestarea activității la data de 28.06.2013, D. S. la data de 25.07.2013, Ț. N. la data de 23.07.2013 ,S. I. la data de 16.08.2013 ,C. F. la data de 1.08.2013.
Contractele individuale de muncă ale reclamantelor au încetat la data de 15.09.2013(în cazul reclamantelor C. F. și D. S.),27.08.2013 (S. I.),17.08.2013(Ț. N. și A. F.)
Salariul convenit de părți a fost de 800 de lei lunar brut așa cum rezultă din contractele individuale de muncă depuse în susținerea acțiunii.
Primul capăt al cererii de chemare în judecată vizează obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante .
Pârâta a făcut dovada(filele 67-80) plății drepturilor salariale după cum urmează:pentru luna iuie suma de 35 de lei pentru reclamanta Aali F., pentru luna iulie 2013 suma de 567 lei pentru reclamanta A. F., 145 lei pentru D. S., 200 lei Ț. N. .
Totodată aferent lunii iulie pârâta a făcut dovada acordării de tichete de masă corespunzător perioadei lucrate.
Pârâta a făcut totodată dovada plății drepturilor salariale aferente lunii august 2013 pentru reclamantele Ț. N. 194 lei, C. F. 430 lei, S. I. 200 lei, A. F. 430 lei, D. S. 431 lei precum și a acordării tichetelor de masă.
Pentru reclamantele C. F. și D. S. ale căror contracte de muncă au încetat la data de 15.09.2013 pârâta a făcut dovada acordării drepturilor salariale restante în cuantum de 96 lei și, respectiv 139 lei .
Statele de plată depuse de pârâtă în susținerea întâmpinării au fost semnate de către reclamante astfel încât fac dovada plății salariului conform art.168 din codul muncii care prevede că Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata orelor suplimentare, instanța reține că potrivit disp. art.J pct.2 din contractele individuale de muncă, orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr.53/2003. Însă, solicitarea reclamantelor privind orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale este neîntemeiată nefăcându-se dovada prestării de muncă suplimentară cu depășirea programului de lucru.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata concediului de odihnă neefectuat, instanța reține prevederile contractului individual de muncă al fiecărei dintre reclamante care la art.I prevedea că”durata concediului de odihnă este de 21 de zile lucrătoare, în raport de durata muncii”.
Pârâta, parte căreia îi revine sarcina probei în calitate de angajator conform art.272 c.muncii, nu a făcut dovada efectuării de către reclamante a concediului de odihnă.
Conform art.146 alin.4 din codul muncii Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Având în vedere că reclamantele nu au efectuat concediul de odihnă și încetarea contractelor individuale de muncă al acestora, instanța urmează a admite capătul de cerere referitor la plata concediului de odihnă neefectuat corespunzător perioadei efectiv lucrate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la data plății efective.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata sumei de 5.000 de lei pentru fiecare dintre reclamante cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, instanța constată caracterul nefundat al acestui capăt de cerere deoarece așa cum s-a arăta mai sus pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate mai puțin ea referitoare la plata concediului de odihnă însă având în vedere că reclamantele nu au făcut dovada solicitării acestor drepturi de la angajator, instanța nu poate reține o culpă a angajatorului în neacordarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. F., cu domiciliul în C., ., ..22, județul C., D. S., cu domiciliul în comuna Istria, ., județul C., S. I.,cu domiciliul în C., ., județul C., Ț. N., cu domiciliul în N. B., .. 75, județul C. și C. F., cu domiciliul în Faclia, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Iași, ..26, județul Iași
Obligă pârâta la plata concediului de odihnă cuvenit reclamantelor corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare dintre ele, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală .
Respinge celelalte pretenții ca nefondate.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2015
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./16.02.2015
6 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1087/2015.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 200/2015.... → |
|---|
