Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 629/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 629/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 7159/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 629
Ședința publică din 26 martie 2015
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ȚIGANUS C. R., domiciliată în C., ., ., ., județ C. în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, ..10, sector 1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 12.03.2015, zi în care partea prezentă a pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 26.03.2015, dată la care s-a pronunțat sentința
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Cu nr._ din 09-10-2014 s-a inregistrat actiunea formulată de reclamanta Ț. C. R. în contradictoriu cu parata S.C. “G. S. SISTEM” S.A., solicitand anularea deciziei nr. 1018/05.09.2014, repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere in sensul reintegrarii pe postul detinut anterior concedierii, obligarea angajatorului la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, obligarea paratei la plata contravalorii tichetelor de masa incepand cu aprilie 2011, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. In subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata a trei salarii compensatorii.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a incheiat cu parata contractul individual de munca nr. 1304/08-10-2008, pe perioada nedeterminata, pentru functia de Director Resurse Umane. La data de 08-09-2014 a primit documentele prin care i se aducea la cunostinta ca postul detinut va fi desfiintat.
Arata reclamanta ca decizia de incetare a contractului individual de munca i-a fost comunicata la data de 17-09-2014, solicitand a se constata nelegalitatea acesteia, intrucat incalca dispozitiile art. 76 si 62 CM, in sensul ca nu sunt mentionate corect durata preavizului, termenul si instanta la care se contesta. Apreciaza reclamanta ca desfiintarea postului nu este efectiva, nu exista o cauza reala si serioasa.
In ceea ce priveste cererea referitoare la tichetele de masa, reclamanta arata ca, potrivit art. 86 din CCM incheiat la nivel de unitate, parata s-a obligat sa le acorde tuturor salariatilor.
In drept, reclamanta invoca art. 210 – 211 sin Legea nr. 62/2011, CCM la nivel de unitate incepand cu anul 2009, art. 65 CM.
Actiunea este scutita de la plata taxelor de timbru.
In dovedirea actiunii, reclamanta a folosit proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu.
Prin intampinare, S.C. “G. S. SISTEM” S.A. a solicitat respingerea actiunii, intrucat concedierea dispusa are un caracter real si serios, pe fondul scaderii drastice a cifrei de afaceri. A invocat parata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune raportat la prevederile art. 268 alin. 1 lit. e CM si art. 268 alin. 1 lit. c CM. Sustine parata ca tichetele de masa se acorda in functie de posibilitatile financiare ale angajatorului, ori, avand in vedere situatia economica, nu poate fi obligata la acordarea acestui beneficiu.
La data de 24-11-2014, reclamanta a depus cerere completatoare, solicitand obligarea paratei la reinfiintarea postului de Director Resurse Umane – Centrul Operational Constanta, obligarea paratei la daune morale in cuantum de 50.000 lei, constand in prejudicierea imaginii, prestigiului profesional, cat si distrugerea carierei profesionale. Solicita reclamanta cheltuieli de judecata.
Parata S.C. “G. S. SISTEM” S.A. a depus intampinare la completarea cererii, solicitand respingerea acesteia. Apreciaza parata ca cererea completatoare este inadmisibila si lovita de nulitate. Parata a invocat si exceptia netimbrarii.
Reclamanta a depus raspuns la intampinare, solicitand respingerea exceptiei netimbrarii. A precizat reclamanta ca solicita daune morale ca urmare a concedierii abuzive.
La termenul din 29-01-2015, au fost solutionate exceptiile invocate.
Din actele si lucrarile osarului, instanta retine urmatoarele:
Cu nr. 1304/08-10-2008 a fost inregistrat contractul individual de munca incheiat intre S.C. “G. S. SISTEM” S.A., in calitate de angajator, si Ț. C. R., in calitate de salariat, pe functia de Director Resurse Umane.
La data de 05-09-2014, parata emite preavizul nr. 1017, prin care aduce la cunostinta reclamantei ca, incepand cu data de de 08-09-2014, beneficiaza de un numar de 20 zile lucratoare preaviz, urmand ca la data expirarii perioadei sa inceteze relatiile de munca. Se arata in preaviz ca incetarea contractului individual de munca se dispune din initiativa angajatorului, ca urmare a desfiintarii locului de munca prin decizia nr. 1016/05-09-2014
Prin decizia nr. 1018/05.09.2014 emisa de parata S.C. “G. S. SISTEM” S.A. se dispune incetarea contractului individual de munca al reclamantei Ț. C. R., incepand cu data de 06-10-2014, in temeiul art. 65 alin. 1 si alin. 2 CM. (art. 1 si art. 2).
In preambulul deciziei nr. 1018/05.09.2014 se mentioneaza ca societatea se confrunta cu probleme economice dificile, astfel incat este necesara luarea unor masuri imediate pentru reducerea costurilor directe cu personalul indirect productiv. Se arata ca se impune reorganizarea activitatii in cadrul Departamentului de Resurse Umane, fiind necesara desfiintarea postului de director resurse umane din cadrul Centrului Operativ Constanta, conform justificarii nr. 1015/05-09-2014. Mai arata parata in decizie ca in organigrama societatii nu exista posturi vacante, conforme cu pregatirea ori calificarea salariatei, nu exista posibilitatea oferirii altui post spre ocupare la nivel managerial.
Potrivit art. 65 CM - (1)Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2)Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Potrivit textului analizat, motivul concedierii, nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia. Nu mai este vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizică sau psihică, ci de un fapt exterior lui: desființarea locului de muncă, care, evident, nu poate fi imputabilă în nici un mod salariatului afectat.
Art. 65 CM presupune existenta unor dificultăți economice și diminuarea activității, transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție, în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați, datorită desființării locurilor de muncă.
Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de muncă să fie insă efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. Pentru a se constata dacă desființarea a avut loc în mod efectiv, trebuie să fie cercetat statul de funcții și/sau organigrama unității.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică există în realitate cu adevărat și nu o disimulează. Poate consta, după caz, în dificultăți economice, reducerea cheltuielilor, creșterea eficienței, a beneficiilor sau comasarea unor structuri ori compartimente, indiferent de persoana sau conduita salariatului.
Este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
Instanța judecătorească este cea care apreciază caracterul real și serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, formându-și convingerea pe baza probatoriilor susținute de părți.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din următoarele documente: programul de restructurare și reorganizare a societății; proiectul de concediere colectivă; tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții ale unității anterioare și ulterioare concedieri. Măsura concedierii se justifică dacă se face dovada că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală, impusă de nevoile unității.
In cauza, parata S.C. “G. S. SISTEM” S.A. nu a depus dovezi din care sa rezulte necesitatea desfiintarii postului reclamantei, organigrama societatii anterior si ulterior concedierii, existenta unui program de reorganizare. Desi, in cuprinsul deciziei se invoca motive de natura economica, parata nu a depus nici un inscris din care sa rezulte ca se confrunta cu probleme financiare, nu a facut dovada formularii impotriva sa a unor cereri pentru a se dechide procedura insolventei, nu a justificat necesitatea desfiintarii postului reclamantei si impactul ulterior acestei concedieri asupra activitatii societatii.
Din probele administrate, instanța apreciaza că incetarea contractului de muncă al reclamantei nu a avut la bază o reducere reală de personal și nici nu a fost impusă de nevoile unității, in conditiile in care nu s-au dovedit cele invocate in sustinerea masurii concedierii.
Mai mult, coroborand dispozitiile art. 76 cu cele ale art. 62 alin. 3 CM, care reglementeaza continutul obligatoriu al unei decizii de incetare a contractului individual de munca, se constata, analizand decizia nr. 1018/05.09.2014, ca aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de lege.
Astfel, in continutul deciziei nr. 1018/05.09.2014 sunt mentionate termenul in care poate fi contestata – 30 de zile si instanta judecatoreasca la care se contesta - Tribunalul Bucuresti.
Potrivit art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, masurile unilaterale de incetare a contractului individual de munca pot fi contestate in termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta cu privire la masura dispusa.
Art. 210 din aceeasi lege prevede ca cererile referitoare la solutionarea litigiilor de munca se adreseaza tribunalului in a carui circumscriptie isi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.
Instanta apreciaza ca dispozitiile din Legea nr. 62/2011 modifica implicit pe cele din Codul muncii, astfel incat se va da eficienta acestora cu privire la termenul de contestare a unei decizii de incetare a contractului individual de munca si cu privire la competenta teritoriala.
In ceea ce priveste termenul de contestare, acesta nu poate fi decat de 45 de zile de la data luarii la cunostinta a masurii de incetare a contractului individual de munca, iar competenta de solutionare revine Tribunalului Constanta, in circumscriptia caruia se situeaza atat domiciliul reclamantei, cat si locul de munca al acesteia.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de concediere au rolul, în primul rând, de a-l informa concret, corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care inceteaza contractul individual de munca, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 78 si art. 80 CM, instanta va anula decizia nr. 1018/05.09.2014 si va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, in sensul reintegrarii reclamantei pe postul detinut anterior concedierii. Instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva. Ca efect al admiterii acestei cereri si a reintegrarii reclamantei, instanta nu se va mai pronunta pe capatul de cerere subsidiar referitor la plata a trei salarii compensatorii.
La termenul de judecata din 29-01-2015, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, astfel incat se va respinge ca prescrisa cererea privind obligarea paratei la plata contravalorii tichetelor de masa aferente perioadei aprilie 2011 – 08.10.2011.
Desi, in cauza, parata nu a depus copie dupa CCM la nivel de unitate, nu a contestat posibilitatea acordarii tichetelor de masa prin contract, ci doar a sustinut ca acordarea acestui beneficiu este la latitudinea angajatorului, in functie de posibilitatile financiare. Parata s-a aparat in sensul inexistentei resurselor materiale pentru acordarea tichetelor de masa, insa nici cu privire la acest capat de cerere nu a facut dovada dificultatilor de ordin economic.
Potrivit art. 272 CM, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Dispozițiile art. 272 sunt aplicabile nu doar atunci când angajatorul este reclamant, ci și atunci când el este pârât.Textul a fost declarat constituțional de Curtea Constituțională (deciziile nr. 449/2004, nr. 409/2006, 454/2006, 718/2006, 82/2008, 1015/2009 etc.). În esență, a reținut că legiuitorul este în drept să reglementeze aspectele de procedură, iar diferențierea de regim juridic între angajator și angajat se justifică pentru protecția acestuia din urmă.
În același sens, s-a reținut (Decizia nr. 433/2011) că „această modalitate de reglementare reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe”.
In speta, parata S.C. “G. S. SISTEM” S.A. nu a depus nici o documentatie, astfel incat instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 272 CM si va obliga parata sa plateasca reclamantei contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada 09.10.2011 – 05.10.2014. In ceea ce priveste tichetele de masa ce se cuvin reclamantei ulterior datei de 06.10.2014, instanta apreciaza ca acestea trebuie acordate ca efect al repunerii partilor in situatia anterioara concedierii, conform art. 80 alin. 1 si alin. 2 CM, fiind deci incluse in despagubirile egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Instanta va respinge ca nefondata cererea reclamantei de reînfiintare a postului de Director Resurse Umane, intrucat repunerea partilor in situatia anterioara, ca efect al anularii deciziei nr. 1018/05.09.2014, presupune tocmai reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior concedierii. D. urmare, solicitarea suplimentara a reclamantei de reinfiintare a postului este nefondata in conditiile admiterii cererii de anularea a deciziei nr. 1018/05.09.2014 si de repunere a partilor in situatia anterioara concedierii.
Reclamanta a mai solicitat si obligarea paratei la plata daunelor morale, cerere nefondata intrucat nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu de ordin moral constand in prejudicierea imaginii, prestigiului profesional si distrugerea carierei profesionale, asa cum s-a sustinut in cererea completatoare. Este adevarat ca reclamanta a fost concediata nelegal, insa simpla constatare a acestei nelegalitati, in lipsa dovedirii unui prejudiciu de ordin moral si a cuantumului acestui prejudiciu, nu conduce automat la acordarea de daune. F. de acestea, instanta va respinge ca nefondata cererea reclamantei pentru daune morale.
Potrivit art. 452 NCPC, dovada existentei si intinderii cheltuielilor de judecata se face cel mai tarziu la data inchiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Raportat la aceste dispozitii si la cele ale art. 394 NCPC, instanta constata ca data inchiderii dezbaterilor a fost la 12-03-2015, dovada efectuarii cheltuielilor de judecata facandu-se la data de 26-03-2015, ulterior pronuntarii. Pentru aceste motive, instanta va respinge ca nedovedita cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte actiunea formulată de reclamanta ȚIGANUS C. R., domiciliată în C., ., ., ., județ C. în contradictoriu cu pârâta .” SA, cu sediul în București, ..10, sector 1.
Anuleaza decizia nr. 1018/05.09.2014 si repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, in sensul reintegrarii reclamantei pe postul detinut anterior concedierii.
Obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Respinge ca prescrisa cererea privind obligarea paratei la plata contravalorii tichetelor de masa aferente perioadei aprilie 2011 – 08.10.2011.
Obliga parata sa plateasca reclamantei contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada 09.10.2011 – 05.10.2014.
Respinge ca nefondata cererea reclamantei de reînfiintare a postului de Director Resurse Umane.
Respinge ca nefondata cererea reclamantei pentru daune morale.
Respinge ca nedovedita cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica din 26-03-3015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. S. A. G. C. L. N.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.C.S.A.
4 ex./07.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
