Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 618/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 4323/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 618
Ședința publică din data de 25 martie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta F. C., cu domiciliul ales la SCA Frangeti, P. & G., cu sediul în C., . nr.60 – avocat Frangeti A., în contradictoriu cu pârâtul S. DE B. INFECȚIOASE C., cu sediul în constanța, ., având ca obiect contestație decizie sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11 martie 2015, respectiv 25 martie 2015, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta F. C., în contradictoriu cu pârâtul S. de B. Infecțioase C. a investit instanța cu contestație împotriva Deciziei nr. 154/07.05.2014 emisă de Managerul Spitalului Clinic de B. Infecțioase C., solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a deciziei, iar în subsidiar, anularea acesteia, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că, prin Decizia nr. 154/07.05.2014 emisă de Managerul Spitalului Clinic de B. Infecțioase C. a fost sancționată cu „avertisment scris” pentru încălcarea disciplinei muncii, respectiv depășirea specificului muncii sale, a drepturilor și atribuțiilor stabilite prin lege, prin Regulamentul de ordine interioară și prin fișa postului.
Se susține că, prin decizia de sancționare se reține în sarcina sa că, ar fi încălcat prevederile art. 74 pct.A alin.1, 9 și 14 din Regulamentul de ordine interioară și prevederile din fișa postului pag.2 cap. „ Obiective și sarcini”, pct.A „Generale, alin.9 și alin.14.
Se relevă că, atât prin procesul verbal nr. 2161/05.04.2014, cât și prin decizia de sancționare se arată că se face vinovată de depășirea atribuțiilor de serviciu. Consideră că este de remarcat că, prin procesul verbal întocmit la terminarea cercetării disciplinare, din cei cinci membrii ai comisiei de disciplină, cele două persoane cu pregătire de specialitate – doctor și asistentă – au constatat că n u există nicio încălcare a vreunei prevederi legale de către reclamantă.
Se arată că, în realitate, reclamanta a fost cercetată pentru că a expediat prin colet poștal, medicamentele unui pacient aflat în Cluj, pacient care solicitase în mod expres acest lucru. Medicul curant al pacientului în cauză avizase trimiterea tratamentului prin eliberarea acestora. Singura activitate a reclamantei a fost să ducă coletul la agentul de pază al spitalului pentru a fi predat curierului, întrucât așa a fost rugată, însă aceasta nu a prescris medicamentele și nu a ridicat medicamentele de la farmacie.
Se menționează că, reclamanta are calitate de medic psiholog, iar prind decizia nr. 79/28.01.2014 a managerului spitalului, începând cu data de 28.01.2014 este „responsabilă cu evaluarea și monitorizarea parteneriatelor cu organizațiile de îngrijiri la domiciliu ale pacienților aflați în perioada post spitalizare la domiciliu” și „ va monitoriza dacă organizațiile partenere se ocupă de pacientul care este externat din spital și va anunța organizațiile de pacienți externați pe categorii de afecțiuni în special ./S.”.Din fișa postului rezultă că aceasta arte atribuții bine stabilite pe linia consilierii pre și post testare . și a planificării și organizării de ședințe de consiliere pentru persoanele afectate ./S..
Se precizează că, în speță, a fost vorba de medicația obligatorie și urgentă pentru un pacient cu domiciliul în Cluj, aflat într-o asemenea situație, care a solicitat în mod expres să îi fie transmise medicamentele necesare și urgente prin colet poștal, întrucât nu se putea deplasa de la Cluj la C., dată fiind starea de sănătate ce ar fi fost afectată de drumul lung.
Cât privește comisia de disciplină se arată că, potrivit art. 75 pct. 2 al contractului colectiv de muncă la nivel național pe perioada 2011 / 2014, pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie, din care face parte, fără drept de vot, în calitate de observator și un reprezentant al organizației sindicale.
De asemenea, conform art. 36 din Regulamentul de organizare și funcționare, comisia de disciplină, analizează faptele salariaților sesizate de conducătorii ierarhici ca fiind abateri disciplinare, efectuează cercetarea disciplinară prealabilă, propune managerului modul de soluționare prin individualizarea sancțiunii disciplinare sau clasarea sesizării, după caz.
Tot în acest sens, art. 46 din Regulamentul Intern al Spitalului prevede că, în cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea tuturor probelor și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Se arată că, potrivit procesului verbal nr. 2161/05.05.2014 care a stat la baza emiterii deciziei nr. 154/07.05.2014, comisia de disciplină a fost compusă și dintr-un reprezentant al Sindicatului Hipocrat, cu drept de vot, nu în calitate de observator, încălcându-se astfel prevederile mai sus menționate.
Se mai arată că, din comisia de disciplină a făcut parte, în calitate de membru votant, dna avocat care, nefiind angajata unității, nu își poate exprima punctul de vedere în ceea ce privește „comportarea generală în serviciu a salariatului”, conform art. 250 lit.d din Codul muncii, având în vedere faptul că, stabilirea sancțiunii disciplinare se stabilește în funcție de mai multe criterii, unul dintre acestea fiind cel menționat mai sus.
Față de modalitatea de convocare, se arată că, nerespectând prevederile art. 251 alin.2 din Codul muncii și art. 46 din Regulamentul intern, convocarea a fost efectuată de către managerul spitalului și nu de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, în condițiile în care managerul nu era membru și/sau președinte al comisiei de cercetare.
Se mai susține că, această convocare, transmisă prin adresa nr. 2106/29.04.2014 a fost înmânată la data de 29.04.2014, iar prezentarea în fața comisiei a fost la data de 05.05.2014, fără a se îndeplini cele cinci zile lucrătoare prevăzute de art. 75 din CCMN 2011 -2014, astfel că, reclamanta a beneficiat de 2 zile lucrătoare (29.04 și 30.04.2014), în condițiile în care zilele de 1,2,3 și 4 mai au fost zile nelucrătoare.
Față de motivele de nulitate absolută ale deciziei nr. 154/07.05.2014, se arată de către reclamantă că, în conformitate cu art. 252 alin.2 din legea nr. 53/2003 republicată, actul de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea nu poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Se relevă că, din analiza deciziei nr.154/07.05.2014, se poate observa că, în cadrul acesteia nu este descrisă în mod clar fapta care constituie abatere disciplinară. Singura descriere dată faptei fiind aceea că ea constă în fapta de a ridica de la asistenta medicală medicamentele prescrise unui pacient și a le trimite acestuia prin colet poștal în altă localitate, deși aceasta nu intră în atribuțiile din lege și din fișa postului. Consideră că, este de observat și menționarea eronată a datei de săvârșire a așazisei fapte, respectiv 03.04.2014, în condițiile în care activitatea s-a desfășurat la data de 19.03.2014
Se mai arată că, nu se precizează în mod expres care sunt prevederile încălcate de reclamantă, chiar dacă în cuprinsul deciziei sunt precizate trei alineate din regulamentul de Ordine Interioară, aceste alineate nu prevăd care ar fi abaterea pe care a comis-o reclamanta. Arată că, se impută astfel, încălcarea prevederilor art. 74 pct.A alin.1, 9 și 14 din regulamentul de ordine interioară, în condițiile în care art. 74 din Regulamentul intern al spitalului prevede că:„ Deținutul care necesită consult de specialitate în S. Clinic de B. Infecțioase se va respecta circuitele epidemiologice desemnate. Paza și protecția vor fi asigurate de către Penitenciar. Accesul în spital va fi efectuat cu acordul Managerului și Directorului Medical. Staționarea în instituție va fi pe parcursul consultației medicale, minimă (20 minute). Vor fi stabilite în prealabil ora și calea de acces în spital, body guard-ul spitalului va asigura acces liber pe traseul de deplasare, fără prezența altor pacienți, copiilor, personalului medical. Consultația medicală va fi efectuată țintit, de către medicul specialist desemnat. Evacuarea din spital se va face rapid, cu respectarea măsurilor de protecție corespunzătoare. Actele medicale vor fi trimise într-un moment ulterior.”
Consideră reclamanta că, nu există nici un fel de legătură între fapta imputată și aceste prevederi ale regulamentului intern. Se mai menționează că, în cadrul spitalului există două regulamente: Regulamentul intern și Regulamentul de Organizare și funcționare.
În subsidiar, se arată că, art. 74 din Regulamentul de organizare și funcționare, prevede, la alineatul 1 că:„ respectă Contractul Colectiv de muncă, Regulamentul de ordine interioară, Regulamentul de Organizare și funcționare, toate deciziile, hotărârile administrative și procedurile în vigoare, documentele sistemului calității, precum și prevederile legislației și reglementările în domeniul său de activitate. La alin. 9, se prevede că:„ își desfășoară activitatea în mod responsabil, conform reglementărilor profesionale și cerințelor postului”, iar alin.14 că:„ răspunde de executarea în bune condiții și la timp, conform normelor tehnice stabilite de MS a tuturor sarcinilor și atribuțiilor de serviciu pe care le are, precum și de respectarea tuturor dispozițiilor legale în legătură cu activitatea sa din cadrul secției în care funcționează. Răspunderea este disciplinară, administrativă sau penală, după caz, precum și materială în cazul în care s-a produs un prejudiciu patrimoniului”.
Se susține că, prevederile din fișa postului pe care s presupune că le-ar fi încălcat reclamanta sunt identice cu alin. 9 și 14 din regulamentul de organizare și funcționare.
Consideră reclamanta că, toate temeiurile invocate în cadrul deciziei de sancționare cuprind în mod generic sarcinile angajaților încadrați ca psiholog și, niciunul dintre acestea nu poate sta la baza sancționării disciplinare a angajaților în condițiile în care acestea au un caracter general și care face trimitere la necesitatea respectării altor norme.
Se precizează că, în cadrul alineatului 1 se cere cu titlu general respectarea unei serii de reglementări interne și nu numai, însă nu se poate vorbi de încălcarea acestei prevederi atâta vreme cât nu se precizează în concret care sunt normele respectate de reclamantă.
Cu privire la alineatul 9 din Regulamentul de organizare și funcționare, identic cu prevederea din fișa postului, consideră că, trebuie avut în vedere că aceste norme prevăd necesitatea desfășurării activității în mod responsabil, însă este evidentă necesitatea identificării modalității în concret a desfășurării în mod iresponsabil a activității pentru care cercetarea disciplinară a reclamantei.
Se arată de către reclamantă că, ultima presupusă normă încălcată este cea prevăzută de alin.14 ( prevedere reluată în mod identic în fișa postului) care presupune că angajata răspunde de executarea în bune condiții și la timp a tuturor sarcinilor și atribuțiilor de serviciu pe care le are conform normelor tehnice stabilite de Ministerul Sănătății, însă nu este identificată sarcina neexecutată.
Consideră reclamanta că, fapta de a lăsa un colet cu medicamente la agentul de pază al spitalului pentru a fi preluat de firma de curierat alături de alte colete, scrisori, etc, la rugămintea colegilor, nu poate constitui o nerespectare a sarcinilor sau atribuțiilor de serviciu.
Se solicită a se observa că, în cadrul deciziei nr. 154/07.05.2014 i se reproșează reclamantei că această activitate, de predare a unui colet poștal, nu se regăsește printre atribuțiile stabilite prin lege și prin fișa postului în sarcina psihologului. Se apreciază că, reclamanta a fost sancționată pentru că a efectuat muncă suplimentară, fără a încălca în vreun mod prevederile obligatorii.
Susține reclamanta că, o altă neregulă sancționabilă cu nulitatea absolută conform art. 252 alin.2 din Legea nr. 53/2003 este lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de ea în timpul cercetării disciplinare. Astfel, se arată că, în cadrul deciziei nr. 154/07.05.2014 se precizează că reclamanta nu a negat săvârșirea faptei și că toate apărările invocate de aceasta au fost considerate de comisie ca fiind nerelevante, fără a se preciza care sunt motivele pentru care au fost înlăturate ca nerelevante.
Consideră că, simpla apreciere a comisiei că apărările reclamantei sunt nerelevante, fără a se preciza motivele care au stat la baza acestei aprecieri, face imposibilă orice apărare reală din partea reclamantei și, tocmai de aceea, legiuitorul a înțeles să sancționeze această lipsă cu nulitatea absolută.
Se apreciază că, lipsa oricăreia dintre aceste mențiuni este sancționabilă cu nulitatea absolută a hotărârii conform art. 252 alin.2 din Codul muncii, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost sancționată în mod arbitrat printr-o decizie care nu cuprinde o . mențiuni obligatorii, singura soluție fiind constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare.
Ca motiv de anulare, se invocă prevederile art. 250 din Codul muncii, care stabilește că, sancțiunea disciplinară aplicată, va fi în raport cu abaterea disciplinară săvârșită de salariat, ori în carul deciziei nr. 154/07.05.2014, reclamanta a fost sancționată pentru că a ajutat un coleg prin ducerea coletului la agentul de pază.
Consideră că trebuie precizat că, nicio altă persoană dintre cele implicate în expedierea acestui colet, respectiv medicul sau asistenta, nu au fost cercetate sau sancționate în vreun fel, în condițiile în care reclamanta a preluat coletul d medicamente de la acestea.
Se arată că, un alt motiv pentru care se solicită anularea deciziei de sancționare disciplinară este faptul că, în cuprinsul deciziei, reclamantei i se impută că ar fi depășit în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor ce îi cădeau în sarcină, deoarece îndeplinește doar funcția de psiholog al unității sanitare și nu pe aceea de psiholog al Compartimentului ..
Apreciază reclamanta că acest argument este eronat, însă în condițiile în care, prin decizia nr./ 79/28.01.2014 data de Managerul Spitalului Clinic de B. Infecțioase, reclamanta a fost numită responsabilă cu monitorizarea parteneriatelor cu organizațiile de îngrijiri la domiciliu ale pacienților externați pe categorii de afecțiuni în special ./S..
Se mai apreciază că, în mod nereal se preiau considerentele procesului verbal nr. 2162/05.05.2014 în sensul că ” în mod obișnuit se trimit medicamentele pacienților cronici ce nu se află în județul C. de către persoanele care îndeplinesc diverse funcții în spital, respectiv medic, asistent, psiholog, astfel încât acești pacienți să –și poată continua tratamentul „și” angajata desfășoară această activitate în mod obișnuit”. Astfel, în niciunul din actele normative invocate în cuprinsul deciziei nu este legiferat circuitul medicamentelor pentru bolnavii cronici la domiciliu pentru a se putea susține de către angajator că „ încălcarea acestor reguli poate produce consecințe dintre cele mai grave”.
Mai arată reclamanta că, în mod cu totul nereal se afirmă că „ la reluarea activității după concediul de maternitate, a fost atenționată verbal de către șeful serviciului R.U.N.O.S asupra necesității respectării regulamentului de ordine interioară și a atribuțiilor din fișa postului în contextul în care existau infirmații că, în timpul programului de lucru, desfășura și alte activități ce nu intra în sfera sa de activitate și care aveau legătură directă cu deținerea și manipularea de medicamente”. În procesul verbal se mai face mențiunea că, dl. Director economic a afirmat că: „ la prezentarea din concediul de maternitate i-a adus la cunoștință fișa postului și a fost atenționată verbal că nu are dreptul la manipulare medicamente”.
Consideră reclamanta că, aceste afirmații sunt denigrări la adresa reclamantei, afectându-i imaginea, demnitatea și respectul de care se bucura în rândul colegilor și pacienților, ele nefiind în nici un caz și/sau dovezi. În nici un caz, așa zisele fapte nu au făcut obiectul vreunei cercetări anterioare și nici în cadrul acestei proceduri, fiind probabil așa zise argumente care să justifice măsura disciplinară luată.
Apreciază reclamanta că, în concret, i se impută un act medical umanitar, făcut chiar la solicitarea pacientului, act care, în lipsă, ar fi prejudiciat grav starea de sănătate a pacientului.
Se solicită ca, pornind de la jurământul lui Hipocrat, să se analizeze și prevederile art. 1 din Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România care se referă la scopul și rolul profesiei medicale, precum și toate celelalte prevederi din acest cod și implicațiile lipsei tratamentului cu antiretrovirale față de bolnavii ./S. prezentate inclusiv în strategia națională ./S..
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Se susține că nu este reală susținerea contestatoarei că ar avea calitatea de medic psiholog, ci numai calitate de psiholog, fiind absolventă doar a Facultății de psihologie din cadrul universității Ovidius C. nu a vreunei facultăți de medicină, care să îi permită să dobândească calitatea de medic.
Se solicită a se observa că, întreaga contestație este fondată pe calitatea de medic a contestatoarei, calitate pe care în fapt nu o deține, apreciind astfel că aceasta încearcă să inducă în eroare instanța, atribuindu-și calități pe care nu le deține și pe care le-ar putea dobândi dacă ar absolvi cu licență vreo facultate de medicină.
Cât privește critica reclamantei adusă componenței comisiei de disciplină, în sensul că aceasta a fost compusă dintr-un reprezentant al Sindicatului Hipocrat cu drept de vot deși Regulamentul intern recomandă ca reprezentantul sindicatului să nu aibă drept de vot, pârâta o consideră nefondată, întrucât pentru a garanta apărarea efectivă a drepturilor salariaților în cadrul cercetării disciplinare și pentru a evita orice suspiciuni in partea salariaților privind corectitudinea procedurii, managerul unității sanitare a decis, mai mult decât recomandă regulamentul, ca o garanție în plus, ca din comisie să facă parte, în calitate de membru cu drept de vot, reprezentantul sindicatului.
Se apreciază că, prezența în componența comisiei în calitate de membru cu drept de vor a reprezentantului sindicatului a profitat contestatoarei, cu atât mai mult cu cât aceasta recunoaște că acest membru a votat în favoarea sa. Mai mult decât atât, prezența acestuia nu a produs vreo vătămare a intereselor legitime ale contestatoarei de natură a conduce la nulitatea deciziei de sancționare întemeiată pe acest motiv, contestatoarea neinvocând acest aspect la momentul cercetării disciplinare, deși a fost asistată de apărător ales. De altfel, se arată că, prevederea invocată este una de recomandare și nu are caracter imperativ.
În ceea ce privește critica adusă componenței comisiei de disciplină în sensul că din comisie a făcut parte, în calitate de membru cu drept de vot, doamna avocat, pârâtul o apreciază nefondată, întrucât colaborarea dintre aceasta și unitatea sanitară este veche de peste trei ani, iar colaborarea și activitățile desfășurate impun prezența acesteia la unitatea sanitară zilnic. Mai mult, se arată că avocatul colaborator a participat direct la elaborarea procedurilor de acreditare a unității sanitare și este în contact direct și permanent cu toate compartimentele acesteia, astfel încât își poate prezenta un punct de vedere pertinent asupra comportării generale la serviciu a salariatei, cu atât mai mult cu cât a fost consultată anterior și cu privire la alte aspecte ce țin de persoana salariatei contestatoare. Se precizează că, codul muncii nu prevede reguli în privința numirii sau componenței comisiei de disciplină și, tocmai de acea opiniază pârâta că, toate criticile aduse sunt nefondate, nefiind întemeiate pe încălcarea Codului muncii. Mai mult decât atât, se arată că la momentul cercetării disciplinare, contestatoarea nu a invocat acest aspect, deși a avut apărător ales.
Referitor la critica adusă modalității de convocare, se apreciază că și aceasta este nefondată dat fiind că, adresa de convocare este semnată de către doamna ec. A. M. / șef R.U.N.O.S, în calitate de persoană desemnată să efectueze cercetarea, alături de care a semnat și managerul. Se arată că, rațiunea pentru care alături de persoana desemnată să realizeze cercetarea, a semnat și managerul, constă în aceea că, în lipsa semnăturii managerului, nu se putea aplica ștampila unității sanitare, situație în care, caracterul de oficialitate al convocării putea să apară ca nefiind îndeplinit.
Se apreciază că și critica referitoare la nerespectarea termenului de cinci zile calendaristice prevăzut de CCMN 2011 -2014 este nefondată, întrucât textul menționat nu prevede sancțiunea nulității cercetării disciplinare pentru nerespectarea termenului de cinci zile, care nu este unul imperativ, ci de recomandare. Se arată că, potrivit alin.1 al art. 75, numai aplicarea unei sancțiuni în lipsa efectuării unei cercetări disciplinare prealabile este sancționată cu nulitatea absolută.
Susține pârâtul că, o primă convocare a salariatei în fața comisiei de disciplină,pentru aceeași faptă, a avut loc pentru data de 15.04.2014, dată la care aceasta nu s-a prezentat, deși a fost legal convocată, solicitând prin intermediul adresei nr. 1833/14.04.2014 concediu motivat de decesul soacrei sale, aspect față de care comisia a întocmit un proces verbal prin care a stabilit reconvocarea acesteia la altă dată și oră. Se arată că, pentru cea de-a doua convocare, contestatoarea nu a solicitat prelungirea termenului stabilit de comisie în vederea pregătirii apărării, deși putea să o facă, prevalându-se de aceleași dispoziții legale, iar în atare condiții, nu se poate susține că, salariata contestatoare nu a cunoscut cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de data prezentării în cadrul comisiei despre fapta ce i se impută.
Consideră pârâtul că, în contextul în care criticile aduse componenței comisiei de disciplină și modalității de convocare vizează aspecte cunoscute contestatoarei anterior demarării cercetării disciplinare, nefiind însă contestate la momentul ascultării în ședința comisiei, deși contestatoarea a fost asistată de dl.avocat Ș., au fost însușite de către aceasta și nu pot fi aduse în discuție în cadrul prezentei contestații, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei se raportează la cuprinsul deciziei de sancționare și la apărările formulate de salariată în cursul cercetării disciplinare.
Cât privește susținerea contestatoarei cum că „nu este descrisă în mod clar fapta care constituie abatere disciplinară”, pârâtul o consideră nefondată, întrucât așa cum reiese din cuprinsul deciziei de sancționare, fapta imputată contestatoarei constă în aceea că „ a ridicat de la asistenta medicală medicamentele prescrise unui pacient și le-a trimis acestuia prin colet poștal în altă localitate, activitate care nu se regăsește printre atribuțiile stabilite prin lege și prin fișa postului în sarcina psihologului, având în vedere protocoalele stricte privind manipularea și distribuirea către pacienți a medicamentelor”. „fapta săvârșită vizează înfrângerea obligațiilor de serviciu și a ordinii și disciplinei la locul de muncă, prin depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, de Regulamentul de ordine interioară și de fișa postului în contextul în care fapta are legătură directă cu manipularea medicamentelor cu privire la care există reguli stricte și a căror încălcare poate produce consecințe dintre cele mai grave”.
Consideră pârâtul că și susținerea contestatoarei cum că nu se precizează în mod expres prevederile încălcate este nefondată, câtă vreme în cuprinsul deciziei de sancționare se arată indubitabil că:„ Motivul de fapt al sancționării disciplinare îl constituie încălcarea disciplinei muncii și anume depășirea specificului muncii sale, a drepturilor și atribuțiilor stabilite prin lege, prin Regulamentul de ordine interioară și prin fișa postului și anume a celor stipulate în: Regulamentul de ordine interioară art. 74 pct. A alin.1,9 și 14; fișa postului pag. 2 cap. „Obiective și sarcini”, pct.A „Generale”, alin.9 potrivit cu care „ își desfășoară activitatea în mod responsabil conform reglementărilor profesionale și cerințelor postului”, alin. 14 potrivit cu care „ răspunde de executarea în bune condiții și la timp, conform normelor tehnice stabilite de MS a tuturor sarcinilor și atribuțiilor de serviciu pe care le are precum și de respectarea tuturor dispozițiilor legale în legătură cu activitatea sa din cadrul secției în care funcționează. Răspunderea este disciplinară, administrativă sau penală, după caz, precum și materială în situația în care s-a produs un prejudiciu patrimoniului”.
Mai arată că, în cuprinsul contestației sunt redate și alte pasaje din alte regulamente care nu au legătură cu cauza, cele invocate de unitatea sanitară având cu totul alt conținut și anume acela indicat în cuprinsul deciziei, apreciind astfel că, scopul urmărit este acela de a crea o diversiune de genul celei ca „F. C. este medic psiholog” de natură a genera dubiu.
Opiniază pârâtul că, decizia contestată cuprinde o expunere explicită și fără echivoc a motivelor de fapt care au determinat luarea măsurii, aceasta realizându-se prin descrierea, în cuprinsul deciziei, a situației de fapt care atrage incidența temeiului juridic invocat pentru luarea măsurii.
Se mai apreciază că, se încearcă minimalizarea faptei și denaturarea situației de fapt, susținându-se fără temei că, salariata a lăsat un colet cu medicamente la agentul de pază al spitalului, la rugămintea colegilor, aspect care nu este real și care este contrazis chiar de către contestatoare care nu numai că nu a negat săvârșirea faptei, dar a și recunoscut, ascultată fiind în cadrul comisiei că a luat medicația de la asistentul medical care o ridicase de la farmacie, fără a face vorbire și a produce dovezi despre o pretinsă rugăminte a vreunui coleg.
De asemenea, pârâtul apreciază că, susținerea contestatoarei în sensul că a fost sancționată pentru că a făcut muncă suplimentară, nu este și nu poate fi reală, în contextul în care specificul activității din sectorul sanitar impune condiții stricte de manipulare și distribuire către pacienți a medicației prescrise și eliberate din farmacia cu circuit închis a unității sanitare.
Se arată că, rezultatul dăunător al faptei săvârșite se constituie în înfrângerea obligațiilor de serviciu prin depășirea acestora, demers ce contravine ordinii și disciplinei la locul de muncă, faptă săvârșită depășind în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și prin fișa postului, competențele și responsabilitățile ce cad în sarcina salariatei F. C., care îndeplinește funcția de psiholog al unității sanitare și nu pe aceea de psiholog al Compartimentului ., asistent medical sau medic.
Se mai arată că, disciplina în cadrul unității sanitare presupune respectarea de către toți angajații, indiferent de nivelul ierarhic pe care sunt situați, a obligațiilor ce le revin, precum și a relațiilor de muncă stabilite, orice încălcare a acestora generând acte de indisciplină cu consecințe din cele mai grave.
Se învederează că, unitatea sanitară are proceduri riguroase și exacte privind manipularea medicamentelor așa cum reiese fără putință de tăgadă din Certificatul nr. 304/c/18.04.2014 potrivit cu care „ S. Clinic de B. Infecțioase C. îndeplinește cerințele standardului SR EN ISO 9001:2008 încă de la data de 19.03.2011”.
Se relevă că, la data de 04 iulie 2014, S. Clinic de B. Infecțioase C. a obținut Certificatul de Acreditare pentru calitatea serviciilor medicale . nr. 062 care face, o dată în plus, dovada celor susținute anterior privind existența unor protocoale și proceduri stricte în ceea ce privește medicamentele și nu numai.
Consideră că, fără temei se susține că „nu au fost precizate motivele pentru care apărările invocate de salariată au fost considerate ca nerelevante cea ce a făcut imposibilă orice apărare reală din partea acesteia”, în condițiile în care salariatei contestatoare i s-am adus la cunoștință acesta aspect la momentul la care a avut loc ascultarea în comisiei, iar aceasta nu a solicitat alte lămuriri și clarificări deși era asistată de un apărător ales și a beneficiat de o apărare calificată.
De asemenea, se apreciază că se încearcă din nou, minimalizarea faptei și denaturarea situației, susținându-se fără temei că a fost sancționată că a ajutat un coleg prin ducerea coletului la agentul de pază și că preluat coletul cu medicamente de la medic și/sau asistentă, aspect care nu este real și care este infirmat chiar de către contestatoare care, nu numai că nu a negat săvârșirea faptei dar a și recunoscut, ascultată fiind în cadrul comisiei că a luat medicația de la asistentul medical care o luase de la farmacie. Se precizează că, medicul M. E., ascultată la solicitarea contestatoarei nu a confirmat aceste afirmații. Și asistentul medical H. C. E., persoana care a ridicat din farmacia cu circuit închis medicația prescrisă pacientului Yassin de medicul curant M. E., a declarat că niciodată nu a făcut un pachet cu medicamente care urma să fie trimis.
Se susține de către pârât că, apărările contestatoarei la care face referire anterior, nu au fost invocate de către aceasta în cadrul cercetării disciplinare, celelalte împrejurări susținute și anume că medicul sau asistent medicală nu au fost cercetate sau sancționate, nefiind o cauză exoneratoare de răspundere.
Se mai arată că, împrejurarea susținută de contestatoare că, prin decizia nr. 79/2801.2014 a fost numită responsabilă cu monitorizarea parteneriatelor cu organizațiile de îngrijiri la domiciliu ale pacienților aflați în perioada post- spitalizare la domiciliu, nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere câtă vreme în decizia invocată s-a stabilit clar, punctual ce activități urmează a îndeplini aceasta în considerarea sarcinii ce a primit-o și anume: va monitoriza dacă organizațiile partenere se ocupă de pacientul care este externat din spital; va anunța organizațiilor pacienții pe categorii de afecțiuni în special ./S.. În atare condiții, se apreciază că este lesne de observat că fapta contestatoarei nu se regăsește printre sarcinile noi încredințate potrivit deciziei invocate. Mai mult, această apărare nu a fost nici ea invocată în cadrul cercetării disciplinare, deși a fost asistată de apărător ales.
Se precizează că, la nivelul Spitalului Clinic de B. Infecțioase C. se derulează numeroase parteneriate menite să sprijine în tratamentul și asistarea la domiciliu a pacienților cu .: proiecte cu Institutul Național de Virusologie, cu Americares, parteneriatul româno- american cu Fundația Baylor Marea neagră, Texas Childrens Hospital, Baylor College of Medicine, Abbot Fund, care durează de peste 10 ani și care, prin asistența psiho-socială, programele și proiectele oferite, ajută mult bolnavii și este în mare parte și meritul lor faptul că, în asistarea acestei categorii de pacienți C. a devenit model, la nivelul spitalului funcționând un Centru de excelență ., în lume existând doar încă alte 7 astfel de centre.
În acest sens, se arată că, organizațiile enunțate anterior și nu contestatoarea sunt cele care se ocupă de asistarea la domiciliu a pacienților, psihologii angajați ai acestor fundații fiind cei care le asigură un suport de specialitate la domiciliu și se ocupă ca medicația necesară pacienților care nu se pot deplasa, să ajungă în posesia acestora. În aceste condiții, se arată că, sarcina trasată contestatoarei prin decizia amintită este numai să anunțe organizațiilor pacienții, pe categorii de afecțiuni în special ./S. și să observe dacă aceste organizații se ocupă de pacientul externat și nu să ridice medicația în numele pacienților și să o trimită la domiciliul acestora.
Susține pârâtul că, împrejurarea că, la reluarea activității după concediul de maternitate, a fost atenționată verbal de către șeful serviciului R.U.N.O.S asupra necesității respectării regulamentului de ordine interioară și a atribuțiilor din fișa postului în contextul în care existau infirmații că, în timpul programului de lucru, desfășura și alte activități ce nu intra în sfera sa de activitate și care aveau legătură directă cu deținerea și manipularea de medicamente, este reală și susținută sub aspectul veridicității atât de către doamna ec. A. M. (persoana care a atenționat-o) cât și de directorul financiar – contabil O. Nadir.
Mai mult, se arată că, la raportul de gardă ce a precedat plecării contestatoarei în concediul de maternitate, managerul unității sanitare, a adus la cunoștința participanților ( medici șefi secție și asistenți șefi) despre împrejurarea că, în dulapul din biroul ocupat de contestatoare au fost găsite cantități considerabile de medicamente, a căror proveniență nu au putut fi justificate. Împrejurarea că acest aspect nu a făcut obiectul unei cercetări disciplinare s-a datorat faptului că managerul unității sanitare a apreciat că salariata se află la prima abatere gravă cât și faptului că aceasta a intrat în concediu de maternitate, încă,în acest context, acesta a dat dispoziții șefului biroului R.U.N.O.S ca, la reluarea activității, salariata să fie atenționată verbal asupra aspectelor enunțate.
În ceea ce privesc daunele morale, se solicită respingerea acestora ca nefondate.
În concluzie,se arată de către pârât că, se încearcă, în mod neonorat creionarea unor situații de drept și de fapt care nu sunt reale, numai pentru a induce în eroare și a crea confuzie.
Se apreciază că, avertismentul scris este cea mai ușoară sancțiune care se poate aplica unui salariat, fiind o sancțiune cu caracter moral, care constă în comunicarea scrisă către salariat a faptului că a săvârșit o abatere disciplinară și prin care i se atrage atenția că, în cazul în care ba mai săvârși o altă abatere, urmează a i se aplică o sancțiune mai gravă, putându-se ajunge până la desfacerea contractului individual de muncă.
Consideră pârâtul că, salariata contestatoare a fost sancționată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
În cauză au fost administrate probatorii: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanta F. C. este salariata unității pârâte S. de B. Infecțioase C. în funcția de psiholog.
Prin decizia nr.154/07.05.2014 s-a decis sancționarea disciplinară a reclamantei cu avertisment scris în conformitate cu dispozițiile art.247-248 din codul muncii și potrivit Regulamentului Intern al Spitalului Clinic de B. Infecțioase C..
În motivarea soluției pârâta a avut în vedere drept motiv de fapt încălcarea disciplinei muncii și anume depășirea specificului muncii sale, a drepturilor și atribuțiilor stabilite prin lege, prin Regulamentul de ordine interioară și prin fișa postului și anume a celor stipulate de Regulamentul de ordine interioară art.74 pct.A alin.1 ,9 și 14 ,fișa postului pag.2 Cap. Obiective și sarcini, pct.A Generale alin.9, fișa postului pag.2 Cap Obiective și sarcini .
Împrejurările în care fapta a fost săvârșită au fost reținute ca fiind următoarele:
La data de 3.04.2014 ora 11 50 reclamanta a afirmat în prezența managerului spitalului că a trimis prin colet poștal medicația prescrisă unui pacient infectat cu .. Întrucât fapta de a ridica de la asistenta medicală medicamentele prescrise unui pacient, de a le trimite acestuia prin colet poștal în altă localitate nu se regăsește în atribuțiile de serviciu stabilite prin lege și prin fișa postului în sarcina psihologului și având în vedere protocoalele stricte privind manipularea și distribuirea către pacienți a medicamentelor, managerul unității sanitare a solicitat nota explicativă în sensul celor enunțate .
Analizând decizia contestată, raportat la criticile formulate de reclamantă instanța reține următoarele:
O primă critică adusă acestei decizii privește cercetarea disciplinară efectuată în cauză, respectiv compunerea comisiei de cercetare prealabilă și modalitatea de convocare la cercetarea disciplinară, instanța urmează a înlătura aceste critici având în vedere dispozițiile art.251 din codul muncii care instituie obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile în cazul aplicării tuturor sancțiunilor disciplinare cu excepția avertismentului scris . Aceeași prevedere este reluată și de Regulamentul Intern al Spitalului de B. Infecțioase C. (fila 32)Constatând că unitatea spitalicească pârâtă nu avea obligația legală a efectuării acestei proceduri prealabile, instanța nu va mai păși la analizarea motivelor invocate în legătură cu acest aspect atât timp cât chiar în cazul neefectuării acestei proceduri nu este de natură de a fi sancționată cu nulitatea absolută a măsurii de sancționare.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de nulitate invocat respectiv cel privind nedescrierea în mod clar a faptei care constituie abatere disciplinară, instanța urmează a înlătura această susținere având în vedere că în decizia de aplicare a sancțiunii se reține că La data de 3.04.2014 ora 11 50 reclamanta a afirmat în prezența managerului spitalului că a trimis prin colet poștal medicația prescrisă unui pacient infectat cu ..
Orice sancțiune disciplinară trebuie concretizată, materializată într-un înscris (decizie), act unilateral al angajatorului.
În conformitate cu art. 252 alin.2 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să conțină:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contract individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, nu a fost efectuată cercetarea;
d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
D. fiind caracterul imperativ și de ordine publică al acestor prevederi legale, din interpretarea lor gramaticală, logică și sistematică reiese că, dacă dispoziția de sancționare disciplinară nu întrunește fie și doar una dintre condițiile prevăzute de art.252 din Codul muncii, ea este lovită de nulitate absolută în integralitatea sa.
Descrierea presupune menționarea aspectelor care o individualizează: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului. Prin „descriere” nu se poate înțelege în nici un caz o enumerare sau renunțare, ci prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă.
Din”descrierea faptei” trebuie să rezulte în mod concret în ceea ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Raportat la aceste considerații de ordin general, instanța constată că modalitatea de reținerea a faptei se circumscrie sintagmei de „descriere a faptei”, astfel încât tribunalul constată că nu este incidentă sancțiunea nulității absolute pentru lipsa acestui element.
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la lipsa prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contract individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, instanța constată că nici această susținere nu este fondată atât timp cât decizia cuprinde enumerarea textelor din Regulamentul de ordine interioară-art.74 pct.A alin.1 ,9 și 14 și din fișa postului pag.2 Cap. „Obiective și sarcini” pct.A Generale alin.9, cap.”Obiective li sarcini pct.A Generale alin.14 . Relevanța dispozițiilor reținute de către pârâta urmează a fi avute în vedere de către instanța în procedura controlului judecătoresc al deciziei de sancționare
Totodată tribunalul constată caracterul nefondat a solicitării reclamantei de a constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare pentru lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile atât timp cât se reține că „ aceasta nu a negat săvârșirea faptei și a invocat în apărare aspecte ce au fost apreciate de Comisiei ca fiind nerelevante raportat la fapta săvârșită și ici de natură a o exonera de răspundere disciplinară”.
Dincolo de aceste aspecte, raportat la temeinicia deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Fapta calificată de către angajator ca fiind abatere disciplinar a constat în ridicarea de către reclamantă de la asistenta medicală a medicamentelor prescrise unui pacient și de a le trimite acestuia prin colet poștal în altă localitate, faptă ce nu se regăsește în atribuțiile de serviciu ale reclamantei.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că în cazul pacienților infectați cu . medicația trebuie să fie continuă existând pacienți care desemnează persoane apropiate care să ridice medicația prescrisă fără a li se solicitat împuternicii scrise.
În cazul reclamantei la dosarul cauzei atât în faza cercetării disciplinare prealabile cât și în faza de cercetare judecătorească au fost depuse declarații ale pacientului căruia reclamanta i-a trimis medicația în sensul că „s-a întâmplat ca la data de ridicare a tratamentului acestuia să nu fie în oraș și neavând cine să îl ridice pentru acesta deoarece nu are rude în țară, a apelat la bunăvoința reclamantei pentru a-i trimite medicația printr-o firmă de curierat, pentru a ajunge la timp ,acesta fiindu-i extrem de necesar, conformând totodată că a solicitat reclamantei trimiterea tratamentului antiretroviral pentru data de 19.03.2014 prin serviciile poștale întrucât la acea dată nu se afla în localitate și din pricina distanței mari nu putea ajunge la timp pentru a le ridica la timp pentru a le ridica personal ,acestea fiindu-i vitale pentru continuarea și succesul tratamentului, situație de care medicul curant a avut cunoștință”(fila 21 și 93).
Medicul curant, martora M. E., a confirmat că pacientul a apelat la reclamantă pentru a-i fi trimisă medicația lunară.
În cursul judecății a fost depusă la dosar procedura de eliberare a medicației antiretrovirală care într-adevăr interzice deținerea și distribuirea medicamentelor ARV de către alți angajați, însă aceasta a fost aprobată la data de 04.007.2014, deci ulterior datei săvârșirii faptei astfel încât nu se poate aplica retroactiv .Mai mult elaborarea și aprobarea acestei proceduri la această dată și în lipsa dovezii contrare face dovada că la momentul aprilie 2014 nu exista reglementat circuitul acestei medicații .
Practica existentă și conformată de martorele, medici în cadrul unității pârâte, de predare a medicamentelor necesare bolnavilor către persoane desemnate de către aceștia și în lipsa unei interdicții exprese a conferit și pacientului de care se face vorbire în cauză de a o desemna pe reclamantă drept persoană care să îi ridice și să îi expedieze tratamentul .
Susținerea pârâtei că pacientul putea apela la Fundația Baylor pentru acest demers nu poate fi reținută în cauză atât timp cât pe de o parte s-a făcut dovada că pacientul a ales această modalitate de ridicare și expediere prin desemnarea reclamantei, iar pe de altă parte atât din declarațiile martorelor audiate în cauză cât și din „adresa de sumarizare a activității Baylor la Centrul de excelență rezultă că peste 8700 de persoane din Dobrogea au beneficiat de consiliere și testare pentru boli infecțioase …”.Deci activitatea acestei fundații a avut în vedere bolnavii din Dobrogea, iar pacientul din prezenta cauză domicilia în Cluj.
Raportând situația de fapt astfel reținută la definiția abaterii disciplinare conferită de codul muncii ca fiind o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici., instanța constată că pârâta nu a făcut dovada normelor încălcate de către reclamantă.
În ceea ce privește încălcarea Regulamentului de ordine interioară art.74 pct.A alin.1 ,9 și 14 dispozițiile acestui articol cate nu cuprinde mai multe articole se referă la pacientul deținut și nu au incidență în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește atribuțiile din fișa postului încălcate acestea se referă la obligația” de a-și desfășura activitatea în mod responsabil, conform reglementărilor profesionale și cerințelor postului și răspunderea de executarea în bune condiții și la timp conform normelor tehnice stabilite de MS a tuturor sarcinilor și atribuțiilor de serviciu pe care le are precum și de respectarea tuturor dispozițiilor legale în legătură cu activitatea sa din cadrul secției în care funcționează”:Așadar acestea trasează obligații de ordin general ce revin salariatului iar fapta, astfel cum a fost reținută în sarcina reclamantei, nu constituie o încălcare a acestor dispoziții .Tribunalul reține că raportat la situația de fapt astfel cum a fost reținută anterior se constată că fapta reclamantei nu poate fi calificată drept abatere disciplinară pentru care angajatorul să fie îndrituit a aplica o sancțiune disciplinară.
Pentru aceste considerente, lipsind temeiul de fapt al aplicării sancțiunii disciplinare, instanța urmează a anula decizia nr.154/7.05.2014 emisă de S. Clinic de B. Infecțioase C..
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata daunelor morale, instanța urmează al respinge având în vedere pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada încercării unui astfel de prejudiciu, iar pe de altă parte, având în vedere că sancțiunea aplicată a fost cea mai ușoară sancțiune legală nu a fost de natură a crea un prejudiciu moral nereparabil, tribunalul apreciind totodată că anularea deciziei de sancționare este prin ea însăși suficientă pentru repararea prejudiciului de imagine și a demnității reclamantei.
În ceea ce privește cererile de cheltuieli de judecată formulate și dovedite de părți, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată și caracterul principal al capătului de cerere admis și dispozițiile art.453 alin.2 c.pr.civ. privind compensarea cheltuielilor de judecată, tribunalul va obliga pârâtul la plata sumei de 1.000 de lei către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta F. C., cu domiciliul ales la SCA Frangeti, P. & G., cu sediul în C., . nr.60 – avocat Frangeti A., în contradictoriu cu pârâtul S. DE B. INFECȚIOASE C., cu sediul în constanța, ..
Anulează decizia nr. 154/7..05.2014 emisă de S. Clinic de B. Infecțioase C..
Respinge capătul de cerere referitor la plata daunelor morale ca nefondat.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnoed.jud.D.I.F./30.03.2015
2 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 150/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 733/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
