Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1288/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1288/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1288/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1288
Ședința publică din 15 iunie 2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – I. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul M. L. V. cu domiciliul procesual ales în C., .. 27B, județul C. în contradictoriu cu pârâtul COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA P. MARITIME SA C. , cu sediul în C., Incinta Port, Gara Maritimă, având ca obiect contestație decizie sancționare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 15.06.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 21.01.2015 sub număr de dosar_, reclamantul M. L. V. a chemat în judecată pârâta Administrația P. Maritime SA solicitând instanței anularea deciziei nr._/19.12.2014 prin care s-a dispus sancționarea sa cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1 lună cu 10%.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, a fost acuzat de săvârșirea unei abateri disciplinare, respectiv nerespectarea normelor privind consumul de combustibil și folosirea abuzivă a autoturismului pus la dispoziție de Companie.
În ceea ce privește această acuzație, din cercetarea prealabilă a rezultat faptul că, pentru luna iunie 2014, reclamantul a utilizat mașina de serviciu, îndeplinind atribuțiile sale, în conformitate cu fișa postului, în condițiile în care, în luna respectivă, șeful ierarhic al reclamantului a fost în concediu medical, iar în conformitate cu prevederile fișei postului, contestatorul avea posibilitatea de a prelua atribuțiile șefului ierarhic superior în lipsa acestuia. Reclamantul s-a prezentat la muncă în cadrul sediului Companiei situat în incinta Portului C., în sediul situat în fosta Gară Maritimă, în biroul 214, unde a fost primită și procesată corespondența și alte înscrisuri. Această uzanță s-a desfășurat încă de la începutul activității reclamantului, astfel cum reiese din registrul de intrări/ieșiri ale instituției. Reclamantul a întreprind demersuri de verificare a lucrărilor contractanților Companiei în zone care deși aparțin Portului Midia, acestea nu sunt monitorizate de societatea indicată de către pârâtă. Astfel, în acea perioadă au fost executate lucrări de amplasare și modernizarea unei conducte de apă înainte de Poarta 1, iar zona de monitorizare a societății UTI începe din momentul intrării în incinta Portului Năvodari. În cadrul anchetei, pârâta nu a acordat posibilitatea de a combate aceste acuzații, dat fiind faptul că reclamantul nu a fost lăsat să motiveze temeinic cele susținute în contestație.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (filele 6-14).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și netemeinică.
Atașat întâmpinării, parata a depus înscrisuri in susținerea apărărilor sale (filele 26-244).
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Între reclamant și pârâtă au intervenit raporturi de muncă, acesta fiind angajat pe o perioadă nedeterminată, în funcția de administrator imobile, în cadrul Biroului Infrastructură Midia.
Prin raportul privind cercetare disciplinară a faptei constând în nerespectarea normelor privind consumul de combustibil și folosirea abuzivă a autoturismului pus la dispoziție de Companie (filele 27-40), Comisia de cercetare disciplinară a constatat săvârșirea abaterii reglementată de art.33 alin.3 lit. r și lit. x din Regulamentul Intern și a propus aplicarea sancțiunii disciplinare reglementată de art.36 lit. c din regulamentul Intern, respectiv reducerea salariului de bază al reclamantului pentru o perioadă de o lună cu 10%.
Astfel, prin decizia nr._/19.12.2014 (filele 41-48), reclamantul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu pentru o durată de o lună cu 10%, pentru fapta constând în nerespectarea normelor privind consumul de combustibil și folosirea abuzivă a autoturismului pus la dispoziție de Companie.
În fapt, s-a reținut în sarcina reclamantului că în zilele 23.06.2014 și 24.06.2014 nu a respectat normele privind consumul de combustibil deoarece a înregistrat un consum de combustibil necesar ajungerii la destinații ce nu au legătură cu activitatea sa, nu a respectat obligația contractuală de a preciza scopul deplasării, a folosit abuziv autoturismul pus la dispoziție de companie deoarece s-a deplasat cu acest autoturism la destinații ce nu au legătură cu activitatea sa, fapt ce constituie în același timp și o încălcare a prevederilor art. 4.1 din contractul de utilizare nr._/20.05.2014.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr._/19.12.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern și codul etic care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.
Critica reclamantului privind faptul că nu a avut posibilitatea de a combate acuzațiile reținute este neîntemeiată, deoarece în conformitate cu disp. art. 251 alin. 2 din Codul muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, acesta a fost convocat de două ori, respectiv la data de 1.10.2014 și la data de 13.10.2014 (filele 49, 55), la prima convocare precizând faptul că afirmațiile din convocare sunt tendențioase și nu a folosit niciodată autoturismul de serviciu în interes personal, iar la cea de a doua nu s-a prezentat.
Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În cauză, în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicată pentru nerespectarea normelor privind consumul de combustibil și folosirea abuzivă a autoturismului pus la dispoziție de Companie, reclamantul contestă situația de fapt, apărările fiind însă nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.
În acest sens, instanța reține că, în data de 23.06.2014, reclamantul a fost prezent la locul de muncă pentru o perioadă de o oră și jumătate, aspect care rezultă din coroborarea înregistrărilor . SRL, potrivit cărora acesta a pătruns în incinta portuară a Portului Midia la ora 13,58 și a ieșit la ora 15,27, cu înregistrările furnizate de Sucursala Servicii Port care atestă plecarea autoturismului la ora 8,00. De reținut faptul că, în foaia de parcurs reclamantul a înregistrat destinații care nu au avut legătură cu activitatea sa, respectiv Oraș C. – Mamaia, fără a oferi vreo justificare în acest sens, și nu a raportat incidente legate de funcționarea autoturismului, astfel încât nu au existat motive obiective de a natură a împiedica deplasarea normală la locul de muncă.
În data de 24.06.2015, destinațiile înregistrate pe foaia de parcurs nu au avut legătură cu activitatea sa, parcurgând o distanță de 22 km.
Apărarea reclamantului în sensul că s-a prezentat la muncă în cadrul sediului Companiei situată în incinta Portului C., unde a primit și procesat corespondența și alte înscrisuri, este înlăturată de mențiunile din registrul intrări/ieșiri, din perioada 19-25.06.2014, din care rezultă că a fost înregistrată o singură adresă destinată Biroului Infrastructură Midia. Nu poate fi reținută nici apărarea reclamantului în sensul că a efectuat verificări ale lucrărilor ce se executau în zone aferente Portului Midia, întrucât nu avea atribuții în acest sens, astfel cum reiese din fișa postului (f. 160), acestea revenindu-le numiților R. I. și D. G..
Conform fișei postului anexă la contractul individual de muncă, semnată de către reclamant, programul de lucru este de 8 ore. Potrivit art. 55 alin.2 lit. e din CCM aplicabil la nivel de unitate, salariatul are obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, de a respecta disciplina muncii și de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în codul de etică, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
Conform art.33 alin.3 lit. n din Regulamentul Intern, este considerată abatere disciplinară folosirea abuzivă a bunurilor aparținând companiei, precum și nerespectarea normelor privind consumul de energie, combustibil, materii prime și metariale (lit. x).
Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina reclamantului, respectiv nerespectarea normelor privind consumul de combustibil și folosirea abuzivă a autoturismului pus la dispoziție de Companie, este dovedită.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține disp. art.250 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcție de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, și gradul de vinovăție a salariatului. Astfel, se constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor, aceasta fiind săvârșite cu intenție, faptele putând perturba activitatea societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. L. V. cu domiciliul procesual ales în C., .. 27B, județul C. în contradictoriu cu pârâtul COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA P. MARITIME SA C. , cu sediul în C., Incinta Port, Gara Maritimă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. A. B.
Pt. L. N.
Cf.disp.art.426 al.4 C.
Semnează Președinte Complet,
C. B.
Pt. GREFIER
I. D.
Cf.disp.art.426 al.4 C.
Semnează Grefier Șef,
M. J.
Tehnored.jud.C.B.
data 17.08.2015
emis 2 comunicări
data
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1284/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
