Obligaţie de a face. Sentința nr. 1284/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 08.06.2015, respectiv 15.06.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.07.2014, reclamantul C. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . acesteia să acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea prestată în perioada 28.08.1990 – 1.04.2001 și să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de inginer stagiar la societatea pârâtă și a efectuat lucrări de întreținere, revizie, reparație, lichidare a avariilor și a incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, pe toată durata contractului individual de muncă, activități care se încadrează în grupa I de muncă.

Prin întâmpinare înregistrată la 26.08.2014, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că activul și pasivul fostei subunități din cadrul acesteia, la care a lucrat reclamantul, au fost preluate de .. Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât prin acțiunea promovată, reclamantul tinde să obțină o situație juridică nouă, nu doar simpla constatare a unei stări de fapt existente în perioada când era salariat la FRE RENEL din cadrul fostului Minister al Energiei Electrice din perioada comunismului. De asemenea, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pretențiile reclamantului fiind contrare art. 5 din Ordinul nr. 50/1990, iar instanța și-ar depăși competența pronunțându-se asupra grupelor de muncă. De asemenea, reclamantul nu a dovedit că a lucrat în condițiile prevăzute de acest ordin mai mult de 50% din programul de lucru.

Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administra proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar carnetul de muncă al reclamantului, precum și proba cu expertiză tehnică în materia protecției muncii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Referitor la excepția de lipsa calității procesual pasive invocata de parata ., instanța retine ca aceasta este neîntemeiata si urmează a fi respinsa ca atare, întrucât reorganizarea pârâtei a avut loc ulterior perioadelor menționate în cererea de chemare în judecată, prin HG nr. 1342/2001, publicată în Monitorul Oficial la 23.01.2002, astfel încât raporturile juridice deduse judecății s-au purtat între părți.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Prin acțiunea promovată, reclamantul nu tinde să obțină o situație juridică nouă, ci încadrarea corectă, potrivit reglementărilor în vigoare din perioada respectivă, a unei stări de fapt existente în perioada când era salariat la FRE RENEL. Ori, nu se poate reține insdamisibilitatea unui astfel de demers judiciar, fără a se încălca, în mod flagrant, accesul liber la justiție al reclamantului, pârâta refuzând de altfel recunoașterea grupei de muncă solicitate de către reclamant.

Cu privire la fondul cauzei, instanța retine că reclamantul a desfășurat activități de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă, ceea ce determină incidența dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Ordinul 50/1990, potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.

În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupa I, deși nu se încadrează în unul din punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, instanța reține că posibilitatea extinderii acestor activități rezultă nu doar din interpretarea art. 3 alin. 2 din ordin, ci și din nota de fundamentare la HG 1223/1990, esențial fiind însă ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor de muncă.

Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, riscurile la care a fost supus, condițiile de microclimat nefavorabil, atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc.

Expertul a concluzionat că se justifică încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, la poziția 123 Anexa 1 a Ordinului 50/1990, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă.

Instanța și-a însușit această expertiză ca fiind judicios întocmită deoarece expertul a identificat în concret condițiile de muncă ale reclamantului și riscurile la care a fost supus.

Prin faptul că după 1990, angajatorul și sindicatele s-au preocupat de identificarea și buna gestionare a riscurilor profesionale și îmbunătățirea condițiilor de lucru nu este prin el însuși de natură a exclude de la încadrarea în grupa I de muncă, de vreme ce reclamantul a desfășurat activități în astfel de locuri.

A accepta apărările pârâtei în sensul depășirii competenței instanței ar echivala, dincolo de încălcarea accesului liber la justiție, cu acceptarea restrângerii sferei de aplicare a ordinului și cu crearea unei categorii distincte de beneficiari, ceea ce ar însemna să se accepte discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

Toate acestea justifică, conform art. 3 alin.2 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamantului, prin asimilare, la poziția 123 din anexa 1, în perioada 28.08._01, în care a lucrat la societatea pârâtă, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.

Soluția se impune și în considerarea principiul nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituție, de reglementările internaționale - Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de jurisprudența CEDO (cauzele B. și D. contra României).

În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul că ar fi aplicabile punctele 112-115 din Ordinul nr. 125/1990, instanța reține, pe baza expertizei efectuate în cauză, că, deși pârâtei îi revenea sarcina probei dată fiind natura litigiului, aceasta nu a dovedit că ar fi încadrat activitatea reclamantului într-unul dintre punctele respective, și că nu ar fi lucrat mai mult de 50% din programul de lucru în condițiile analizate de către expert. De asemenea, pârâta nu a dovedit că activitatea reclamantului s-ar fi rezumat la activitățile acolo descrise.

Față de cele ce preced, instanța va obliga pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă pentru activitatea prestată în perioada 28.08._01 și va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.

În acest sens, instanța reține că vechimea în muncă și mai ales condițiile de încadrare în grupele I și II de muncă se dovedesc potrivit prevederilor art. 11 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

În carnetul de muncă se înscriu datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă, așa cum rezultă din contract sau din actele originale, care vor cuprinde: denumirea unității, perioada în care s-a lucrat, precum și precizarea modului de încadrare, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă, funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II de muncă la pensie.

După efectuarea cuvenitelor mențiuni dispuse în carnetele de muncă, pârâta va elibera adeverința solicitată.

În baza art. 453 C. proc. civ., având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de expert).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.

Admite cererea formulată de reclamantul C. S. cu domiciliul procesual ales în C., ., .-3, județul C. în contradictoriu cu pârâtul .>, cu sediul în București, ..9, sector 1.