Obligaţie de a face. Sentința nr. 1178/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1178/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 2788/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1178
Ședința publică din data de 3 iunie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul F. N., cu domiciliul în Medgidia, .,., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în C., .. 89 A, județul C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamantul F. N., avocat M. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind pârâta . SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art. 154 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru conform art. 270 din Codul muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de reclamant la data de 2 aprilie 2015.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol, având în vedere că s-a depus dovada suplimentării onorariului.
Instanța având în vedere că reclamantul a dus la îndeplinire dispozițiile instanței care au condus la suspendarea cauzei, admite cererea și dispune repunerea cauzei pe rol.
La solicitarea instanței, reclamantul, prin apărător învederează că nu are cereri prealabile sau alte probatorii de solicitat.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă se socotește lămurită și, reținând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, urmând a fi obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._, reclamantul F. N., în contradictoriu cu pârâta . SA, precizată la data de 25 februarie 2015 (fila 96 dosar), a solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea perioadei lucrate în grupa a II a de muncă în raport de prevederile Ordinului 50/1990, precum și obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe privind încadrarea în grupa a II a de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei în perioada 01.04.1988 – 01.04.2001 unde a îndeplinit funcția de electrician și cititor încasator.
Consideră reclamantul că, activitatea desfășurată de el se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 și a Ordinului 125/1990, deoarece îndeplinea activități de exploatare, întreținere, reparații și alte lucrări de reparare, întreținere, precum și lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor asupra instalațiilor scoase de sub tensiune sau aflat sub tensiune.
Arată, de asemenea că, a beneficiat de sporuri la salariu, activitatea desfășurându-se în baza unor proceduri de lucru specifice, activitatea sa având un grad mare de risc de accidentare prin tăiere, lovire, rănire, amputare și chiar deces.
Se mai apreciază că, în raport de îndatoririle de serviciu și fișa postului, activitatea sa se încadrează în grupa a II a de muncă, chiar datorită instalațiilor cu care lucra ( tensiuni permanente situate între 100.000 și 400.000 Volți), precum și de mediul în care își desfășura activitatea, câmpul electric depășind valoarea admisă de 10 Kv/m în unele locații, precum și 15 Kv/m în alte locații.
Precizează reclamantul că, în raport de aceste condiții a beneficiat de sporuri precum: spor fidelitate, spor pentru condiții deosebite de 10%, spor de lucru pe timp de noapte așa cum sunt evidențiate în adeverințele 1411/29.06.2011 și 1412/29.06.2011, adeverințe eliberate de unitatea angajatoare.
Se susține că, activitatea efectuată era în condiții grele, cu situații generatoare de riscuri de accidentare și de îmbolnăvire profesională, respectiv cu substanțe ca toluen, xilen, monoxid de carbon, hidrocarburi alifatice, activitate cu un nivel de zgomot mare, lipsa încălzirii pe timp de iarnă, temperaturi ridicate pe timp de vară, praf – ventilație realizată rudimentar uneori inexistentă. Astfel, că reclamantul apreciază îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 din ordinul 50/1992, activitatea sa fiind de 100% și nu de 50%, așa cum a menționat unitatea angajatoare.
Mai susține reclamantul că, deși prevederile Ordinului 50/1990 și cele ale ordinului 125/1990 au fost abrogate, criteriile ce au condus la încadrarea unor activități în grupa I și II de muncă au rămas identice, sens în care se invocă decizia 258/20.09.2004 a ÎCCJ care a admis faptul că nu se poate dispune o restrângere de aplicare a Ordinului 50/1990 și nu se poate dispune aplicarea decât pentru anumite categorii de beneficiari, deoarece s-ar crea discriminări.
Arată că, aplicabilitatea dispozițiilor Ordinului 50/1990 rezultă și din scrisoarea_/1990 a MMPS, același principiu fiind reținut și prin Protocolul 12 la CEDO (art.12). În același sens se invocă și cauza B. și D. contra României.
În drept au fost invocate dispozițiile ordinului 50/1990 și ale CCM aplicabile.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea acțiunii raportat la faptul că reclamantul este încă salariatul societății, urmând să înceteze activitatea la data de 31.05.2014 în baza art. 55 lit.b din Codul Muncii, cu plata salariilor compensatorii prevăzute în Acordurile încheiate la nivel de societate și sindicate.
Pe fondul cauzei,pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată pârâta că, de la data angajării și până la data de 19.10.2001, reclamantul a avut funcția de cititor – încasator în zona Medgidia, activitatea desfășurată în această perioadă nefiind una cu caracter de risc sau dificultate mărită, această activitate constând numai în vizualizarea indexului înregistrat de contoarele consumatorilor și încasarea contravalorii energiei consumate de către aceștia pe o anumită perioadă.
Se mai arată că, în perioada următoare acesteia, respectiv din data de 19.10.2001 și până în prezent, reclamantul a fost încadrat ca și electrician în cadrul Unității Operative Medie – tensiune – Joasă tensiune Medgidia, perioadă pentru care urmează a fi analizată activitatea desfășurată și încadrată în grupele de muncă prevăzute de legislația în vigoare în perioada de referință.
Relevă pârâta că, în conformitate cu prevederile ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor se făcea în funcție de criteriile reglementate în anexa 1 și anexa 2, astfel că, în lipsa unei astfel de încadrări, pentru reclamant nu au fost făcute nominalizări privind încadrarea în grupa I de muncă, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu se încadrează în niciuna din categoriile enumerate de dispozițiile legale prevăzute în anexele ordinului 50/1990 ori în cele ale ordinului 125/1990, nefiind îndeplinită nici condiția desfășurării activității în mod permanent în condițiile prezentate, astfel încât încadrarea acestuia în grupe de muncă, urmează a se analiza în funcție de specificul activității derulate, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Analizând cu prioritate excepția prematurității acțiunii, la termenul de judecată din data de 8 iulie 2014 a respins acțiunea în raport de obiectul cererii deduse judecății.
În cauză, părțile au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioada 01.04.1988 – 31.05.2014.
Prin cererea de față, reclamantul a pretins că activitatea desfășurată în calitate de electrician și cititor – încasator, în perioada indicată se încadrează în grupa a II de muncă conform Ordinului 50/1990 și a Ordinului 125/1990.
Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, ,,dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii’’.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în materia protecția muncii, au fost în sensul că activitatea reclamantului poate fi încadrată în grupa a II a de muncă, având în vedere nivelul suprasolicitărilor și riscurilor la care a fost expus.
Potrivit pct. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă. „
În cauza instanța apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile articolului mai sus citat coroborate cu concluziile raportului de expertiza și va avea în vedere și decizia nr. 254/20.09.2004 a ICCJ data in recurs in anulare de un complet de 9 judecatori in care se arata ca restringerea sferei de aplicare a ordinului si crearea de categorii distincte beneficiari, in raport cu situatia pe care acestia o aveau atunci cind i s-au adus modificari sau completari, ar fi de natura sa creeze discriminari tocmai acolo unde s-a urmarit tratarea egala si nediferentiata a tuturor celor care au activat in conditii similare de munca, indiferent de perioada in care au lucrat.
Din concluziile raportului de expertiză, instanța reține că, reclamantul a desfășurat activitate în cadrul instalațiilor electrice de joasă tensiune, pentru citirea contoarelor de energie și întocmirea formelor de încasare a contravalorii energiei consumate de beneficiari, iar în timpul îndeplinirii atribuțiile de serviciu, a fost expus la suprasolicitare și riscuri specifice. Se mai reține că, în această activitate sunt semnificative următoarele suprasolicitări și riscuri la care a fost expus reclamantul: suprasolicitare fizică prin deplasări permanente la sediul consumatorilor industriali dar și casnici, cu o mare dispensie în teren, inclusiv accidental; expunere la microclimatul nefavorabil privind activitatea în aer liber, sub acțiunea intemperiilor în timpul deplasărilor în teren; stres determinat de microclimatul social nefavorabil prin contact cu consumatorii de energie frauduloși, cu care nici poliția nu poate rezolva situațiile complexe; stres determinat de manipularea și gestionarea monetarului la purtător, inclusiv în spațiul public, în raport cu care numeroși cititori încasatori au suferit sancțiuni legale, solicitări și riscuri recunoscute de administrație prin prevederile CCM, pentru care reclamantul a beneficiat de spor la salariu pentru condiții de muncă periculoase în procent de 10%.
Angajatorul nu a contestat faptul că reclamantul a lucrat în aceste condiții și nici faptul că pentru perioadele consemnate în fiecare caz în parte activitățile desfășurate se pot încadra în grupa I sau II de muncă.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupă superioară de muncă, deși nu se încadrează în unul din punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, urmează fi avută în vedere inclusiv jurisprudența instanței supreme care a statuat în sensul că acestui act normativ nu i se poate restrânge aplicarea numai la situațiile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior(Decizia nr. 259/20.09.2004 pronunțată în recurs în anulare).
În consecință, enumerarea din anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, întrucât încadrarea în fostele grupe superioare de muncă se realizează în funcție de condițiile concrete în care salariații și-au desfășurat activitatea și prin raportare la uzura capacității de muncă pe care a implicat-o activitatea în aceste condiții.
Or, expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat mediul de lucru, condițiile grele în care a lucrat reclamantul, riscurile la care a fost supus atât prin perceperea efectivă a instalațiilor electrice, a atribuțiilor de serviciu, echipamentului din dotare, felul muncii desfășurate de fiecare în parte, cât și din observarea înscrisurilor privind condițiile grele de muncă și factorii de risc.
Totodată, instanța apreciază că, interpretând limitativ dispozițiile Ordinului 50/1990 s-ar ajunge la încălcarea art. 14 din CEDO care prevede interzicerea discriminării.
Din practica Curții Europene Drepturilor Omului instanța reține paragraful 82 al decizii CEDO pronuntate in cauza Andrejeva contra Lituaniei, in care Curtea Europeana arata ca „Statele contractante se bucura de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si in ce masura diferente intre situatii analoage in alte privinte justifica diferentieri de tratament (vezi mai ales, deciziile citate mai sus Gaygusuz, § 42, si Thlimmenos, § 40). Intinderea acestei marje variaza in functie de imprejurari, domenii si context. Astfel, de exemplu, articolul 14 nu interzice unui stat membru sa trateze unele grupuri in mod diferentiat pentru a corecta « unele inegalitati factuale» dintre ele; in fapt, in anumite imprejurari, absenta unui tratament diferentiat pentru a corecta o inegalitate, poate, atunci cind nu exista o justificare obiectiva si rezonabila, sa duca la incalcarea prevederii respective (Thlimmenos, citat mai sus, § 44, si Stec si altii impotriva Regatului Unit [GC], no_/01, § 51, CEDH 2006‑...).
Or, în cauză, așa cum rezultă din probele administrate și mai cu seama din raportul de expertiză, nu exista nici o justificare rezonabila și obiectivă pentru care persoanele care au lucrat în aceleasi condiții de muncă pe care legea le încadrează în grupa I sau II de muncă să nu beneficeze și ei de acordarea grupei de muncă corespunzătoare.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la recunoașterea perioadei 01.04.1988 – 01.04.2001 lucrate de reclamant ca fiind încadrată în grupa a II a de muncă și la eliberarea unei adeverințe în care să fie consemnată perioada lucrată în grupa a II a de muncă.
Având în vedere că prin poziția sa procesuala pârâta a căzut în pretenții, instanța, în baza art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1001,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constând în onorariu de avocat și onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul F. N., cu domiciliul în Medgidia, .,., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în C., .. 89 A, județul C..
Obligă societatea pârâtă la recunoașterea perioadei 01.04._01 lucrate de reclamant ca fiind încadrată în grupa a II a de muncă.
Obligă pârâta la eliberarea unei adeverințe în care să fie consemnată perioada lucrată în grupa a II a de muncă.
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 1001,7 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat și onorariu expert.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./
2 .>
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470 | |
ROMÂNIA TRIBUNALUL C. . C, C. Telefon:_ Fax:_ Emisă la 09.06.2015 | Dosar nr._ Obiectul cauzei: contestație decizie pensionare Reclamant: F. N. Pârât:. SA |
În răspuns vă rugăm să menționati numărul dosarului și termenul de judecată | |
Către
BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE
DIN C. TRIBUNALULUI C.
Vă facem cunoscută că prin încheierea de ședință din data de 4 ianuarie 2015, instanța a admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expertul desemnat în cauză, I. D. din cadrul biroului dvs și a dispus suplimentarea onorariului de expertiză cu 100 lei.
Suplimentul de onorariu a fost achitat de către reclamant cu chitanța nr._/1/28.01.2015 eliberată de CEC Bank sucursala Medgidia.
Vă mulțumim pentru colaborare!
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. F. R. B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 330/2015.... → |
|---|
