Obligaţie de a face. Sentința nr. 589/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 589/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1399/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 589
Ședința publică din 18.03.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul H. I. cu domiciliul procesual ales în C., ., . cu pârâtul . INDUSTRIES SA cu sediul în M., ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru reclamant răspunde avocat E. T., în baza împuternicirii depuse la dosar iar pentru pârât răspunde avocat P. F., în baza împuternicirii depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 din Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și lipsa depunerii raportului de expertiză, după care:
Se constată că prin grefa instanței dl expert C. M. a depus răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât.
Instanța dispune detașarea filelor nr.129-130 dosar, ce reprezintă al doilea exemplar al răspunsului oferit de expert, pe care îl comunică apărătorului reclamantului. Totodată, dispune detașarea filei nr.128 dosar și înaintarea cererii de amânare din partea expertului la completul de judecată LM 2 pentru termenul din 20.03.2015.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului se angajează să multiplice răspunsul la obiecțiuni și să îl comunice părții adverse.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Având cuvântul, apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii având în vedere că nu s-a întocmit o lucrare de specialitate pentru verificarea condițiilor de lucru. Referitor la solicitarea părții adverse de audiere a soției contestatorului consideră că această probă depășește cadrul procesual.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului susține că a solicitat această probă întrucât soția a ocupat acest post ca și contestatorul, însă pe acest aspect s-au depus la dosar înscrisuri ce privesc atât situația soției cât și a altor colegi de muncă. Totodată, arată că notele scrise depuse de expert sunt foarte bine documentate și punctate.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul H. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. M. Heavy Industries S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la emiterea unei adeverințe din care să reiasă faptul că în perioada 01.04._87 a desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin adresa nr._/07.03.2011, pârâta i-a comunicat că în perioada 01.04._87 figurează în evidențele unității ca fiind încadrat în grupa a II a de muncă, în conformitate cu deciziile conducerii secției în care și-a desfășurat activitatea.
Reclamantul a susținut că, în realitate, în toată perioada menționată a lucrat în grupa I de muncă, încadrare recunoscută de societatea pârâtă altor colegi de muncă, precum și soției sale.De altfel, pentru activitatea din perioada 10.07._80 a beneficiat de încadrare în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 1, pct. 95, iar ulterior acestei date a avut aceeași funcție și a lucrat în aceleași condiții, fiind însă încadrat în grupa a II a de muncă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri:adresa nr._/07.03.2011 emisă de pârâtă, adeverințele nr. 1031/_/09.11.2008 emise de S.C. Arcelormittal Hunedoara S.A., copia carnetului de muncă.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că reclamantul nu a fost nominalizat expres de conducerea unității, împreună cu sindicatul, printre salariații care au beneficiat de recunoașterea încadrării în grupa I de muncă.Astfel, în condițiile în care această nominalizare s-a realizat prin deciziile nr. 725/23.04.1992 și nr. 322/22.08.1981, restul salariaților au beneficiat de încadrarea activității în grupa a II a de muncă.
A mai susținut pârâta că nu are calitatea de angajator al reclamantului, pentru perioada vizată prin acțiune, ci doar de deținător de arhivă, astfel că nu i se poate reține nicio culpă față de nominalizarea a jumătate dintre sudori în grupa I de muncă și a celeilalte jumătăți în grupa a II a de muncă, prin raportare la condițiile concrete de muncă.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar înscrisuri:deciziile nr. 322/22.08.1991 și nr. 725/23.04.1992 ale directorului S.C. Șantierul Naval 2 Mai S.A. M..
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea protecția muncii, având ca obiective verificarea încadrării în grupa I de muncă a activității desfășurate de reclamant în perioada 01.04._87, cu luarea în considerare a condițiilor concrete de muncă și a factorilor de risc la care a fost expus, în funcție de durata activității astfel prestate, din timpul total de muncă.Lucrarea a fost efectuată de expert C. M., fiind depusă la dosar la data de 05.01.2015.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
În perioada 01.04._87, reclamantul a fost angajatul S.C. Șantierul Naval 2 Mai S.A. M. în funcția de sudor, potrivit mențiunilor de la pct. 33 din carnetul de muncă, activitatea menționată fiind încadrată în grupa a II a de muncă, în temeiul Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct. 129.
Prin cererea de față, reclamantul a pretins că activitatea desfășurată în calitate de sudor în perioada indicată se încadrează în grupa I de muncă, întrucât a lucrat în aceleași condiții cu acei colegi care au beneficiat de încadrare în grupa I de muncă.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în materia protecția muncii, au fost în sensul că activitatea reclamantului trebuie încadrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, întrucât această activitate a fost supusă unor factori de risc proprii mijloacelor de producție și mediului de muncă, fiind totodată similară activității desfășurate de colegi de echipă cărora le-a fost recunoscută încadrarea în grupa I de muncă.
Aceste aprecieri ale expertului judiciar nu vor fi avute în vedere de instanță, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 este prevăzută în mod expres acordarea grupei I de muncă doar pentru activitatea de sudură în plumb, la pct.30, ceea ce înseamnă că încadrarea activității prestate de un sudor, altul decât cel care execută sudură în plumb, în sfera unor activități enumerate generic de actul normativ indicat, ca fiind apte de încadrare în grupa I de muncă, depindea de atribuțiile de serviciu efectiv îndeplinite.
Situația este identică și în ceea ce privește încadrarea în grupa a II a de muncă a activității desfășurate de un sudor, dispozițiile pct. 129 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, invocate de angajator ca temei legal al încadrării în grupa a II a de muncă, făcând referire la activitatea prestată la confecționarea și construcția navelor, inclusiv montarea și probarea instalațiilor și agregatelor.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, etc.).
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 1990 încadrarea în grupele I și II de muncă s-a realizat numai în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis de normele de protecția muncii.
Potrivit art. 4 și 5 din Ordinul nr. 50/1990, existența condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate ale unităților. De asemenea, determinările de noxe trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, în perioada analizată reclamantului i s-a acordat grupa II-a de muncă, personalul a cărui activitate a fost încadrată în grupa I de muncă fiind expres nominalizat prin decizii ale conducerii unității, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate.Prin urmare, activitatea desfășurată de către reclamant a fost apreciată de angajator la momentul desfășurării ei, în funcție de atribuțiile de serviciu și de condițiile concrete de muncă.
Pe de altă parte, concluzia expertului tehnic nu se bazează pe un buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinări concrete ale condițiilor de muncă, pe existența îmbolnăvirilor profesionale sau pe orice alte date certe care să ateste condițiile de muncă la societatea pârâtă.Este irelevantă concluzia expertului că reclamantul a lucrat în condiții la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc de accidente și boli profesionale ca și alți sudori, în condițiile în care Ordinul nr. 50/1990 nu încadrează în mod expres activitatea sudorilor în grupă superioară de muncă, lăsând la aprecierea conducerilor unităților și a sindicatelor reprezentative, includerea acestei activități printre cele generic enumerate ca fiind posibil de încadrat în grupe de muncă.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză nu au fost aduse argumente pertinente în favoarea concluziei de încadrare a activității reclamantului în grupa I de muncă, în condițiile în care însuși angajatorul de la acel moment a apreciat că se impune încadrarea în grupa a II a de muncă, prin raportare la condițiile concrete de lucru și nu a procedat la nominalizarea reclamantului printre sudorii a căror activitate se încadra în grupa I de muncă.
Pentru motivele expuse, instanța reține că activitatea reclamantului din perioada 01.04._87 se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit Anexei 2 la Ordinul 50/1990, pct. 129, astfel cum a stabilit și angajatorul, iar recunoașterea pe cale jurisprudențială a încadrării în grupa I de muncă ar constitui o nesocotire a dispozițiilor legale incidente în materie.
În consecință, acțiunea de față va fi va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul H. I. cu domiciliul procesual ales în C., ., . cu pârâtul . INDUSTRIES SA cu sediul în M., ., ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./24.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
