Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 432/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 432/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3414/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.432
Ședința publică din 26 februarie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanta F. S.-L. domiciliată în C., ., ..B, . cu pârâta . SRL cu sediul in C., ., ..A, . class="NoSpacing"> Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 16 februarie 2015 si au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanta F. S.-L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. P. Med S.R.L. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta la:
- plata sumei de 14.417 lei, reprezentând c/valoarea salariilor restante;
- plata sumei de 5.000 lei, reprezentând prejudiciul moral cauzat;
- plata contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina sa, aferente perioadei 01.06._13, în vederea operării vechimii în muncă;
- plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
În fapt, reclamanta a învederat că a fost angajata societății pe postul de medic generalist, în baza contractului individual de muncă nr. 2/27.10.2010.
Reclamanta a mai arătat că, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, salariul brut a fost stabilit la suma de 600 lei pentru o fracțiune de 4 ore/zi, 20 de ore/săptămână.
Relațiile de muncă s-au desfășurat în condiții normale până în luna iunie 2012, când societatea nu i-a mai acordat salariul cuvenit.
Reclamanta a arătat că s-a adresat I.T.M. C. la data de 10.05.2013, iar pârâta a fost somată să pună la dispoziția agenților constatatori documentația aferentă dovedirii achitării drepturilor salariale și a contribuțiilor obligatorii către stat.
În urma acestui demers, la data de 07.06.2013 reclamanta a primit prin poștă decizia nr. 1/06.06.2013, prin care pârâta a dispus desfacerea contractului de muncă prin acordul părților, fără însă să-i achite drepturile salariale restante și fără a face dovada plății contribuțiilor obligatorii către stat.
Reclamanta susține că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă fără niciun rezultat.
În drept, s-au invocat art. 39, art. 171 din Codul muncii, art. 269 al. 1 din Codul muncii, art. 453 C. pr. civilă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa.
Au fost anexate acțiunii interogatoriul propus spre a fi administrat pârâtei, iar în copie simplă dovada realizării procedurii prealabile, contractul individual de muncă, răspunsul I.T.M. față de sesizarea reclamantei, plângerea adresată I.T.M. C., dovezi de comunicare, carte de identitate.
Pârâta S.C. A. P. Med S.R.L. nu a depus întâmpinare la dosar și nu s-a conformat obligației de a depune la dosar statele de plată aferente perioadei 01.06._13, inclusiv dovezile de achitare a contribuțiilor către stat.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanta F. S.-L. a avut calitatea de angajat al pârâtei S.C. A. P. Med S.R.L., conform contractului individual de muncă nr. 2/27.10.2010, ocupând funcția de medic generalist.
Conform contractului individual de muncă, reclamanta avea obligația de a respecta norma de 4 ore/zi (cel puțin 2 ore/zi), respectiv 20 de ore/săptămână, iar salariul de bază brut lunar a fost stabilit la suma de 600 lei.
Raporturile de muncă între părți au încetat la data de 06.06.2013, în baza deciziei de încetare a activității nr. 1/06.06.2013, conform art. 55 lit. b din Codul muncii.
Reclamanta s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Muncă C., invocând neplata salariului, precum și faptul că societatea a refuzat întocmirea documentelor necesare pentru încetarea contractului individual de muncă.
Din răspunsurile emise de I.T.M. C. sub nr. 579/07.06.2013 și nr. 807/09.07.2013 rezultă că angajatorul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale, fiind sancționată contravențional pentru fapta de a nu pune la dispoziția inspectorilor de muncă documentele solicitate, în vederea verificării măsurilor dispuse.
Pentru a se lămuri aspectele evidențiate în plângerile adresate I.T.M. C., instanța a încuviințat proba cu interogatoriu, însă pârâta a refuzat să răspundă, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 358 C. pr. civilă.
Art. 159 din Codul muncii prevede că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
De asemenea, conform art. 168 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, dovadă care nu a fost făcută de către pârâtă.
Coroborând refuzul pârâtei de a răspunde la interogatoriu cu adresele emise de I.T.M. C. anexate la dosar, față de împrejurarea că pârâta nu s-a conformat obligației de a depune la dosar statele de plată pentru perioada 01.06._13, instanța reține că este pe deplin probată acțiunea pe primul capăt de cerere.
Art. 8 din Codul muncii dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni sau omisiuni potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate, din culpă sau executată în mod defectuos.
Din acest punct de vedere este angajata răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează, constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.
Potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Așadar, de lege lata, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Angajatorul nu a făcut dovada că a achitat reclamantei drepturile salariale restante, deși sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii.
Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 14.417 lei, reprezentând drepturi salariale restante.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 5.000 lei, instanța reține că reclamanta a invocat împrejurarea că prin neplata salariilor restante și ca o consecință a stării îndelungate de incertitudine în care s-a aflat până la momentul când pârâta a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă, a fost supusă unui stres permanent și nu a putut să achite datoriile acumulate.
Prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecințe dăunătoare, fără valoare economică intrinsecă, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane sau prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității unui cetățean sau unei persoane juridice.
Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani (daune morale) pentru trauma suferită, iar noul cod civil consacră în art. 1391 posibilitatea despăgubirii pentru aceste categorii de daune.
În jurisprudență (I.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală - decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011) s-a învederat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane (dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate). Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale pentru faptul că aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate.
Este incontestabil că diminuarea resurselor materiale necesare pentru viața de zi cu zi și relația conflictuală cu angajatorul poate fi cauza unei traume psihice sau cel puțin a unei stări de neliniște ori de nesiguranță pentru reclamantă.
Analizând însă și celelalte elemente ale răspunderii, care trebuie întrunite cumulativ, instanța reține că modalitatea în care pârâta a înțeles să-și onoreze obligațiile decurgând din contractului individual de muncă este supusă controlului judecătoresc tocmai pentru ca orice consecințe păgubitoare să fie înlăturate pe această cale.
Pe de altă parte, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta a preferat să presteze activitate în beneficiul pârâtei chiar și după ce a primit explicații din partea conducerii cu privire la situația financiară a societății, ceea ce înseamnă că a tolerat conduita angajatorului până la momentul sesizării I.T.M.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina acesteia din urmă, contribuții aferente perioadei 01.06._13, în vederea operării vechimii în muncă.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
Este evident că legea recunoaște dreptul corelativ al angajatului de a pretinde angajatorului executarea acestei obligații, însă salariatul nu este creditorul acestei obligații de plată, de vreme ce între angajator si organul fiscal se naște un raport juridic de drept fiscal, izvorât din lege, automat și imediat după nașterea primului raport juridic, cel de dreptul muncii, în temeiul căruia angajatorul are obligația de a calcula, reține și vira contribuțiile legale.
Or, reclamanta a stabilit cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că solicită executarea obligației de plată a contribuțiilor din postura de titular al creanței, în lipsa indicării unui terț ca organ fiscal în patrimoniul căruia să se răsfrângă efectele hotărârii pe acest capăt de cerere.
Pentru motivele anterior expuse, reținând că obligația de plată a contribuțiilor obligatorii aferente drepturilor salariale restante nu se poate naște decât între angajator si organul fiscal, instanța va respinge ca nefondată acțiunea și pe acest capăt de cerere.
Asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că reclamanta a anexat la dosar dovezi în sensul că a achitat onorariu de apărător în sumă de 800 lei, conform chitanței nr. 737/15.09.2014 (fila nr. 33).
Instanța reține însă că se impune limitarea cheltuielilor de judecată ce urmează a fi acordate la suma de 400 lei, conform art. 451 al. 2 C. pr. civilă, ținând seama de faptul că acțiunea a fost admisă numai în parte.
Văzând și prevederea art. 453 al. 1 C. pr. civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reduse la jumătate conform art. 451 al. 2 C. pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta F. S.- L. domiciliată în C., ., ..B, . cu pârâta . SRL cu sediul in C., ., ..A, . class="NoSpacing"> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.417 lei, reprezentând drepturi salariale restante.
Respinge ca nefondată acțiunea pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina sa, aferente perioadei 01.06._13.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 din onorariul de avocat suportat de reclamantă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
G. C.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./08.04.2015
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
Citește mai mult
ceva timp in constanța și am lucrat de la sfarsitul veri pana pe 24 decembrie 2020 la acel magazin.Va multumesc