Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 902/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11.05.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată cu nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul B. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta R. C. ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea deciziei nr. 175/30.07.2014 privind sancționarea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamantul nu a deținut niciodată cheile subsolurilor de la blocuri, iar în toată cariera sa nu a întâlnit să existe întârzieri în citirea gigacalorimetrelor, cu atât mai mult cu cât citirea se face în perioada 22-30 /31 ale lunii. Cu privire la refuzul de a comunica numerele de telefon ale administratorilor blocurilor, reclamantul a precizat că nu avea cum să le comunice fără aprobarea persoanelor respective.

Reclamantul a mai învederat faptul că cercetarea prealabilă a fost una discreționară, deoarece nu i-au fost prezentat alte probe în afară de referatul întocmit de dl. B. D..

Prin întâmpinare societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâta a precizat faptul că refuzul salariatului de a se prezenta în timp util a avut ca și consecințe atragerea de disfuncționalități, respectiv imposibilitatea citirii la termen a contoarelor în vederea facturării, nepredarea la timp a citirilor după planificarea lunară.

Analizând probele administrate, instanța constată că între părți s-au stabilit raporturi de muncă, reclamantul fiind angajat, la data emiterii deciziei sancționate, în funcția de cititor contoare.

Prin decizia nr. 175/30.07.2014, reclamantul a fost sancționat cu avertisment scris, pentru că „a refuzat colaborarea cu angajații R., care au efectuat citirile, respectiv operatorii P.T. din cadrul sectorului 2 Nord, cât și administratorii asociaților de locatari, refuzând să aducă cheile decât după 2-3 ore de la solicitare, inițial susținând că nu le are. A refuzat total colaborarea prin telefon pentru informații privind date prin care s-ar fi putut contacta administratorii și locatarii care dețin cheile de la subsolurile blocurilor, de unde a rezultat întârzierea citirilor de sfârșit de lună și discuții cu administratorii de asociații”.

Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. 175/30.07.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.

Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În cauză,reclamantul contestă situația de fapt, apărările fiind însă nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.

În acest sens, instanța reține că, potrivit declarației martorului B. D. (f. 191), au existat probleme cu privire la asociațiile 201 și 203, cu privile la lipsa cheilor pentru a se putea realiza citirile. Martorul a precizat că a vorbit cu administratoarea Asociației 203, în dimineața zile de 24 iunie, iar aceasta a spus că nu se pot face citirile, deoarece a încercat să-l contacteze telefonic pe reclamant, care nu a răspuns, cheile de la subsol fiind la el. În urma confruntării, martora Dinicuț P., administratoarea Asociației de locatari 203, a declarat că citirile s-au făcut cu cheile pe care le aveau locatarii, iar reclamantul avea cheile de la cealaltă administratoare. Instanța va înlătura declarația acestei martore în ceea ce privește afirmația potrivit căreia nu i-a solicitat niciodată telefonic reclamantului predarea cheilor, ca nesinceră, având în vedere că în momentul confruntării, martora a revenit, arătând că de fapt nu-și amintește acest lucru. Instanța va înlătura declarația martorei și în ceea ce privește predarea cheilor de la subsol de către aceasta către reclamant, pentru a fi folosite doar în caz de urgență, având în vedere că în momentul confruntării cu celălalt martor, aceasta a precizat că de fapt fosta administratoare i-ar fi predat reclamantului cheile și nu a existat nici o înțelegere între reclamant și martoră cu privire la predarea cheilor și nici nu a asistat la o asemenea înțelegere cu fosta administratoare.

Potrivit declarației martorului B. D., martora Dinicuț P. l-a contactat telefonic pe reclamant în dimineața zilei când ar fi trebuit să se facă citirile, iar acesta nu a răspuns. Faptul că citirile s-au făcut doar după ora 14 și a doua zi, în condițiile în care acestea erau programate pentru dimineata zilei de 24 iunie, confirmă faptul că accesul se făcea de obicei cu cheile deținute de către reclamant, iar cauza întârzierii în efectuarea citirilor a fost omisiunea acestuia de a preda cheile.

Apărarea reclamantului în sensul că respectivele chei aparțineau Asociației de proprietari și nu pârâtei este lipsită de relevanță, atâta timp cât acesta a fost sancționat pentru că a refuzat colaborarea cu angajații R., care au efectuat citirile, cât și administratorii asociaților de locatari, refuzând să aducă cheile decât după 2-3 ore de la solicitare, inițial susținând că nu le are, de unde a rezultat întârzierea citirilor de sfârșit de lună. În contextul omisiunii colaborării în vederea efectuării la timp a citirilor contoarelor, nu prezintă relevanță proveniența cheilor, atâta timp cât acestea asigurau accesul în subsol pentru efectuarea citirilor, iar reclamantul, care le deținea, nu le-a adus la timp, refuzând colaborarea cu angajații R. și cu administratorii de . de colaborare a reclamantului în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt s-a manifestat și în timpul cercetării disciplinare, reclamatul arătând că „refuză să dea notă explicativă decât în fața domnișoarei director N. S..

Potrivit art. 25 pct. 2 lit. d din Regulamentul Intern, „salariații sunt obligați să-ți îndeplinească corect și la timp atribuțiile ce îi revin conform fișei postului și dispozițiilor conducerii, precum și obiectivelor de performanță specifice activității sale”. Conform art. 25 pct. 2 lit. j din Regulamentul Intern, „în relația de colaborare cu consumatorii sau reprezentanții acestora, salariatul are obligația să aibă un comportament civilizat, să vorbească cuviincios și să nu intre în conflict cu aceștia”.

Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că existența faptelor reținute în sarcina reclamantului.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține disp. art.250 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcție de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, și gradul de vinovăție a salariatului. Astfel, se constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor, sancțiunea aplicată fiind cea mai ușoară, respectiv avertisment scris.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. I. domiciliat în C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâta .>cu sediul în C., ..14 A.