Acţiune în constatare. Sentința nr. 2639/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 2639/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 1009/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2639/2014

Ședința publică de la 05 mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. S. V.

Asistent judiciar M. V. C.

Asistent judiciar M. C. S.

Grefier S. B.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant R. I. cu domiciliul în C., .. 118, jud. D. și pe pârât ., cu sediul în C. ..80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - R. I., personal și asistată de avocat M. C. și martorul M. D., lipsind: pârât ...

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Instanța pune în discuție competența.

Avocat M. pentru reclamantă arată că Tribunalul D. este competent.

Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză.

Coroborând dispozițiile privind principiul disponibilității părților în procesul civil consacrat de art. 9 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 3, art. 6 și art. 61 din Legea 76/2012, instanța procedează la informarea părților asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această procedură pentru soluționarea litigiului dedus judecății sau în alt mod, pe cale amiabilă.

Avocat M. pentru reclamantă învederează că nu se poate soluționa cauza nici prin mediere și nici prin acordul părților .

Instanța pune în vedere părților prezente posibilitatea administrării probelor prin avocat sau consilier juridic.

Avocat M. pentru reclamantă refuză.

Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.

Avocat M. pentru reclamantă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și cu un martor .

Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.

Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar și cu un martor pentru reclamantă, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.

Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar

În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.

Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat M. pentru reclamantă depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Pe rolul Tribunalului D. Secția Litigii de muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată la data de 27.01.2014 acțiunea formulată reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâta ., prin care a solicitat instanței să constate că activitatea desfășurată în cadrul . în perioadele 06.06.1969 – 17.06.1971, 01.02.1972 – 07.05.1979, 07.05.1979 – 01.06.1980, 01.09.1984 – 01.06.1992 și 01.10.1983 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, conform prevederilor art 40 alin 2 lit h din Codul muncii..

În fapt a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioadele meționate mai sus, având funcția de bobinator până în 1979, iar din 07.05.1979 de subinginer( șef atelier sau șef secție pregătiri)..

A învederat instanței că efectua operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale precum:mică, bandă de sticlă impregnată cu rășină, șnur poliesteric, aliaje de lipit și operații de șlefuire a Cuprului, folosit la bobinare, în condițiile de muncă grele, în hală fiind temperaturi foarte scăzute iarna, iar vara datorită inexistenței ventilației, erau temperaturi foarte ridicate. În plus, datorită faptului că în hală erau mai multe ateliere ( sudură, emailare etc.) se degajau noxe ( vapori de email, fum etc) și foarte mult zgomot.

În calitatea sa de subinginer, reclamantul a arătat că monitoriza și participa permanent la executarea bobinelor, desfășurând activitatea în același mediu poluant (de toxicitate- emanare vapori de email și zgomot foarte mare) și condiții grele de muncă ( foarte frig iarna și foarte cald vara) cu bobinatorii.

A indicat ca și temei juridic prevederile Ordinului 50/1990 art 3 și anexa 2 pct 69 și 79, coroborat cu pct. 160 .

A solicitat proba cu martori și proba cu înscrisuri.

Reclamantul a depus în susținere fotocopie carte de identitate, carnet de muncă.

La data de 19.02.2014 pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, activitatea de bobinator, nefiind încadrată în nici o grupa de munca. A arătat că numai o parte din salariații acestui atelier au fost încadrați în grupa a II a de muncă, respectiv cei care au lucrat efectiv la izolații sticlă în cadrul Atelierului Pregătiri Trafo Uscate. A susținut pârâta că reclamantul nu este menționat în anexa 7 la CCM Transformatoare Electroputere. întrucât nu a desfășurat activități de natura celor prevăzute în anexa 2 din Ordinul 50/1990. Învederează pârâta instanței că nici pentru perioada cât reclamantul a fost personal T., anume 07.05_80 și 01.09.1984 – 01.06.1992 și 01.10.1983 – 01.04.2001 activitățile coordonate de acesta nu au fost încadrate în locuri de muncă încadrate în grupa a II a la nivel de unitate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art 4 din Ordinul 50/1990.

Pârâta a invocat prevederile art 205-206 C..

În susținere pârâta a depus anexa 7 la CCM Trafo Electroputere și tabel nominal cu grupa a II a de muncă Atelier Pregătiri Trafo Uscate.

În cauză instanța a încuviințat la data de 05.05.2014 proba cu înscrisurile de la dosar și cu un martor pentru reclamantă, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situație de fapt invocate.

Sub prestare de jurământ s-a audiat martorul prezent, declarația lui fiind consemnată și depusă la dosar .

Reclamantul a depus practică juridică.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 270 din Codul muncii.

Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:

Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului se retine că în perioada dedusă judecății acesta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de bobinator și, respectiv, de subinginer – șef atelier sau de secție.

Din declarația martorului Maronescu D. reiese că acesta, având tot funcția de bobinator, împreună cu reclamantul, au lucrat în intervalul de timp specificat în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia.

Îndeplineau concret sarcini și activități similare: degresare chimică folosind solvenți organici, soluții alcaline, mică, bandă de sticlă, șlefuire cupru, etc, în vapori de email, zgomot puternic.

Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor.

Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.

Și în perioada în care, devenind subinginer, a ocupat funcția de șef de secție/atelier, reclamantul lucra în mod concret tot printre bobinatori, inhalând același aer toxic, 100 % din programul de lucru.

Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar, nr. 693/2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2013. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.

Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se și în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79 și 160.

Însă în intervalul 17.06.1971 – 08.12.1972 a satisfăcut stagiul militar.

În consecință, instanța va admite în parte cererea, constatând că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 06.06.1969 – 17.06.1971, 08.12.1972 – 01.06.1980 și 01.10.1983 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79 și 160.

În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul R. I., cu domiciliul în C., .. 118, jud. D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C. ..80, jud. D..

Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 06.06.1969 – 17.06.1971, 08.12.1972 – 01.06.1980 și 01.10.1983 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79 și 160.

Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2014.

Președinte,

I. S. V.

Asistenți judiciari

M. V. C. M. C. S.

Grefier,

S. B.

04.06.2014/red. și tehnored. ISV, MCS și SB /4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 2639/2014. Tribunalul DOLJ