Acţiune în constatare. Sentința nr. 84/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 84/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 12629/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 84/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta A. I. și pe pârât D. S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat C. F. si consilier juridic Chircan G., pentru unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin.1 Cod de procedură civilă raportat la art.269 Codul Muncii .
Având cuvântul pe probe, părțile solicită încuviințarea probei cu înscrisuri cele, deja depuse la dosar și arată că nu se opun reciproc la probele solicitate.
De asemenea, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Constatând cercetarea judecătorească încheiată potrivit dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, instanța acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. F. pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că încheierea contractul individual de muncă a fost făcută pe perioada nedeterminată începând cu anul 2010, de la data încheierii celui de al patrulea act adițional, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța achitării onorariului avocat.
Consilier juridic Chircan G., pentru unitatea pârâtă, solicită respingerea acțiunii .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.08.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta A. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ și pentru SIGURANȚA ALIMENTELOR, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate încheiat pe durată nedeterminată, contractul individual de muncă nr.87/05.05.2007, începând cu 01.01.2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr.87/05.05.2007 pe durată determinată pentru postul de inginer III, contract ce i-a fost prelungit prin actul adițional din 03.01.2008 până la 31.12.2008, prin actul adițional din 31.12.2008 până la 31.12.2009, prin actul adițional nr.3/31.12.2009 până la 31.12.2010, prin actul adițional nr.4/31.12.2010 până la 31.12.2011, prin actul adițional nr.5/31.12.2011 până la 31.12.2012, prin actul adițional nr.6/01.01.2013 până la 31.12.2013, în vigoare până în prezent.
Toate actele adiționale enumerate mai sus au fost încheiate în temeiul art.17 alin.4 coroborat cu art. 41 al.1 din C.muncii.
A menționat că dispozitiile art.82 alin.4 din C.muncii, în vigoare până la 01.05.2011, prevedeau că între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, iar potrivit alin.5 contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea ultimului contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Potrivit art. 84 din codul muncii în vigoare până la 01.05.2011, la încetarea celui de-al treilea contract de muncă pe durată determinată, pârâta era obligată să încheie contract de muncă pe durată nedeterminată.
Consideră că încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată conduce la concluzia unei nevoi permanente a pârâtei de postul ocupat de reclamant, rezultând simularea caracterului temporar al acestei nevoi.
În drept, a invocat dispoz. art.192 alin.1, art. 194 C., art. 81-84 C.muncii.
A depus la dosar, în copie, carte de identitate, contractul individual de muncă pe durată determinată, actele aditionale la contractul de muncă, carnetul de muncă al reclamantaui.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că în baza art. 19 alin 3 OG nr.42/2004 coroborat cu art. 82 și 83 lit.h C.muncii a fost încheiat și prelungit contractul individual de muncă pe durată determinată al reclamantei .
Reclamanta a depus la dosar răspuns al întâmpinare prin care a reiterat motivele din acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei începând 06.05.2007, în baza contractului individual de muncă nr.87/05.05.2007 încheiat pe durată determinată, inițial până la 31.12.2007.
Contractul de muncă a fost prelungit până la 31.12.2013, prin actele adiționale succesive din 03.01.2008, 31.12.2008, 31.12.2009, 31.12.2010, 31.12.2011, 01.01.2013, pe perioade succesive de câte un an, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă și din actele adiționale ultimul fiind actul adițional nr.6 din 01.01.2013.
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită să se constate că începând cu 01.01.2010 contractul său de muncă a devenit contract pe durată nedeterminată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Instanța constată că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 01.01.2010, iar nu cele în vigoare la data introducerii acțiunii, urmare a aplicării principiului „tempus regit actum”.
Regula instituită de Codul muncii cuprinsă în art. 12 prevedea, la alin. 1 că, "contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată" și numai prin excepție, potrivit art.2, se pot încheia și contracte pe durată determinată, dar în condițiile expres prevăzute de lege .
Art. 80 și 81 din codul muncii reglementau condițiile în care se puteu încheia contracte de muncă pe durată determinată.
Art. 80 alin. (4) din Codul muncii prevede că intre aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinata, iar conform alin. (5) din același articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.
Potrivit art. 84 din codul muncii "la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată".
Așadar, la expirarea celui de-al treilea contract individual de muncă incheiat pe durată determinată succesiv, ( din data de 31.12.2008 până la 31.12.2009) pârâta era obligată să angajeze un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, fără a fi exclusă posibilitatea angajării aceluiași salariat.
Pârâta a încălcat aceste prevederi legale, susținând că specificul activității sanitar veterinare, astfel cum rezultă din dispozițiile O.G. 42/2004 aprobată prin legea 215/2007, impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată.
Potrivit art. 19 alin.3 din O.G. 42/2004 "controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art.48 alin.(5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.
(4) Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii".
De asemenea, potrivit art.8 alin 2 din Ordinul 64/2007, invocat de pârâtă, "în limita sumelor încasate potrivit prevederilor prezentului ordin, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, angajează personalul de specialitate necesar pentru efectuarea controlului oficial sanitar-veterinar, în unitățile menționate la pct.I din anexa nr.1, în condițiile legii, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată".
Instanța va înlătura apărările pârâtei, întrucât prevederile legale invocate reglementau angajarea personalului cu contract de muncă pe durată determinată dar în condițiile legii, adică în condițiile reglementate de codul muncii expuse mai sus – în vigoare la data încheierii acestora (in cazul de față, 01.01.2010, data expirării celui de-al treilea contract și încheierii celui de-al patrulea contract pe durată determinată), potrivit actului adițional din 31.12.2008 valabil până la 31.12.2009.
În plus, prelungirea acestora este reglementată doar până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii, și, în nici un caz, nu se prevede încheierea anuală de contracte pe durată determinată, așa cum a procedat pârâta, încheind contracte pe durată determinată timp de 6 ani succesiv.
În materia contractelor de muncă codul muncii este legea specială ce se aplică cu prioritate și la care de altfel face trimitere și legislația invocată de pârâtă, cea care reglementează organizarea activității în sectorul sanitar veterinar.
De asemenea, instanța nu va reține apărările pârâtei în sensul că a respectat prevederile art. 82 - 83 litera h din actualul cod al muncii (în vigoare de la 01.05.2011) deoarece nu au relevanță acestea, ci cele de la 01.01.2010, pârâta fiind obligată să respecte prevederile legale în vigoare la încheierea actului juridic .
Pârâta trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 12 alin.2 C.M și dispozițiilor art. 84 C.M. care la 01.01.2010 prevedeau obligația angajatorului ca la expirarea celui de-al treilea contract de muncă pe durată determinată să procedeze la angajarea unui salariat (fie el și același) cu contract de muncă pe durată nedeterminată, confirmare a permanentizării activității desfășurate de reclamant .
Această permanentizare trebuie analizată și prin prisma ordinului 64/2007 – și ulterior a ordinelor 113/2008, 111/2011 și 112/2011 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în implementarea prevederilor Regulamentului European și al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, care au creat structuri și au determinat efectuarea unor activități cu caracter permanent, făcând inoperantă excepția prevăzută la art. 81 litera e C.M. - atât în vechea cât și în actuala reglementare - pentru activitatea desfășurată de reclamant, astfel cum este definită de obiectul activității sale - asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat .
Instanța apreciază că sunt îndeplinite și condițiile art. 268 alin.1 litera d) din Codul muncii potrivit cărora cererile având ca obiect constatarea nulității unui contract individual de muncă sau a unei clauze a acestuia se pot formula pe toată durata existenței contractului. Contractul reclamantei era în ființă la data formulării acțiunii, reclamanta solicitând anularea unei singure clauze a contractului.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea, va constata încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al reclamantei nr.87/05.05.2007, începând cu data de 01.01.2010 (data expirării celui de-al treilea contract și încheierii celui de-al patrulea contract pe durată determinată).
În baza art.451-453 NCPC, va obliga pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu de avocat
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta A. I. cu domiciliul în Mun.C., ., ., . având CNP:_ în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITARĂ-VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D. cu sediul în mun. C., .. 30,jud.D., având CUI_.
Constată încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al reclamantei nr.87/05.05.2007, începând cu data de 01.01.2010 .
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier
D. SpiridonM.G.M.M. C.S. C.C.P.
Red.Jud.D.S/As.jud.G.M./
4 ex./22.01.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 6571/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
