Acţiune în constatare. Sentința nr. 3882/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3882/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 17130/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3882/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâtul C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE IȘALNIȚA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal, pârâtul, prin consilier juridic S. C., care depune la dosar delegație de reprezentare și martorul M. M. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosar practică judiciară.
Instanța procedează la audierea martorului M. M. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II pct. 155 în procent de 100%, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, apreciind că activitatea desfășurată de reclamant nu se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2013, reclamantul M. M., a chemat în judecată pe pârâta C. E. Oltenia-Sucursala Electrocentrale Ișalnița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că în perioada 01.01._99 a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, anexa I2, pct. 155, Ordinului 125/1990 anexa I2 pct 51 și să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtului din 1.01.1974 ca muncitor necalificat, din 01.05.1975 ca supraveghetor mină de suprafață, iar din 01.05.1991 ca recepționer cărbune.
A învederat instanței că efectua activități de colectare a probelor de cărbune din vagoanele CFR, apoi le prelucra. Asigura recepția calitativă și cantitativă a cărbunelui pentru pârâtă.
În timpul desfășurării acestor activități, se degajau noxe al căror nivel era peste limita maximă admisă, fapt dovedit de existența buletinelor de analiză emise de Centrul de Monitorizare a Unităților de Risc Profesional CIRSCIOR pentru EMC Motru.
A susținut că unor colegi ai săi, care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă și în același loc de muncă, le-a fost recunoscută grupa a II a de muncă.
În susținere, a invocat prevederile art 14 și 15 din Ordinul 50/1990 și a solicitat ca pârâta să depună buletinele de determinare a noxelor, urmare a măsurătorilor efectuate la EMC Motru, unde a fost detașat .
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiză tehnică.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului 50/1990 anexa II pct 155, Ordinul 125/1990 anexa II pct 51 raportate la art 35 C..
A anexat fotocopii . Judecătoriei C., carte de identitate, proces verbal de mediere, carnet de muncă.
La data de 27.02.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut că reclamantul a fost angajatul său începând cu 01.10.1974, conform mențiunilor din carnetul de muncă, și faptul că afirmațiile reclamatului privind perioadele în care a ocupat funcția de recepționer cărbune de la furnizor nu sunt conforme cu realitatea.
A învederat instanței că la nivel de unitate a fost parcursă procedura de nominalizare a persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă, în conformitate cu prevederile art 1 și 2, art 6 și 7 din Ordinul 50/1990, însă în documentele întocmite la nivelul RENEL-GPEET București Filiala Electrocentrale Ișalnița ( așa cum se numea pârâta la demararea acestei proceduri), funcțiile de supraveghetor mină de suprafață sau recepționer cărbune ,ocupate de către reclamant, nu se regăsesc ca funcții încadrate în vreo grupă de muncă.
În anul 2000, urmare a solicitărilor unor salariați, s-a constituit o Comisie de analiză pentru funcția de recepționer cărbune la furnizor, însă solicitările au fost respinse, pârâta constatând că există condiții normale de muncă și în consecință nu se impune încadrarea acestei funcții în grupa a doua de muncă, nefiind îndeplinite condițiile referitoare la noxe, procentul lucrat în condiții de noxe, faptul că această activitate nu este nominalizată în Ordinul 50/1990.
Pârâta a susținut că înscrisurile solicitate de către reclamant a fi depuse la dosarul cauzei vizează altă perioadă și nu perioada pentru care solicită eliberarea adeverinței și faptul că extinderea unor prevederi sau asimilarea unor activități cu cele prevăzute în actele normative referitoare la grupele de muncă ,nu este posibilă.
A solicitat judecarea în lipsă.
Ca și probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri, apreciind că se impune respingerea probei cu martori pentru reclamant și a probei cu expertiză .
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 Noului Cod de Procedură Civilă.
A depus în susținere fotocopii: adrese emise de Ministerul Muncii, decizia 1337/23.06.200, raport normare, raport al comisiei de analiză, sentința civilă 3944/11.09.2013, acte adiționale la contracte individuale de muncă ,contracte individuale de muncă, procură specială.
La termenul de judecată din data de 08.05.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor solicitate de reclamant, ca fiind utile soluționării cauzei.
Reclamantul a depus la dosar practică judiciară.
Instanța a procedat la audierea martorului M. M. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în perioada menționată în acțiune în funcția de muncitor necalificat, supraveghetor mină de suprafață, recepționer cărbune în centrală și de la furnizor, desfășurând această activitate la punctele de încărcare a cărbunelui la mine și cariere, lucrând la toate minele din Bazinul Motru, respectiv șapte mine și două cariere, așa cum rezultă din probatoriul administrat.
Din declarația martorului audiat în cauză, rezultă că reclamantul efectua operațiuni de supraveghere a încărcării cărbunelui la buncăre, controla morile de încărcare și participa la colectarea și prelevarea probelor de cărbune. Asista la cântărirea vagoanelor de cărbune.
Aceste operațiuni erau efectuate 100% din timpul normal de lucru, iar condițiile de lucru erau dificile, degajându-se praf de cărbune.
La prelucrarea probelor erau mori de sfărâmare a cărbunelui, operație în urma căreia rezulta praf și zgomot.
Martorul a susținut că el și toți colegii au obținut recunoașterea grupei a II a de muncă în instanță, însă reclamantul fiind disponibilizat în 1999 nu a avut cunoștință de acest demers făcut de colegii săi.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale reclamantului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.155, în procent de 100%, fiind vorba de ,, Activitățile din carierele de cărbuni și minereuri".
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru.
Tribunalul va face și aplicarea a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea în grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare, lipsa nominalizării neputând priva salariatul de un drept al său.
Cu privire la perioada solicitată de reclamant a se constata ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, instanța constată că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, acesta a avut raporturi juridice cu pârâta începând cu 01.10.1974 ( fila 14 a carnetului de muncă) și nu 01.01.1974.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.10.1974 - 01.05.1999, se încadrează în grupa a -II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 anexa II pct 155, în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M., CNP_, cu domiciliul în ., .. 19, jud.D., în contradictoriu cu pârâtul C. E. OLTENIA-SUCURSALA ELECTROCENTRALE IȘALNIȚA, cu sediul în Localitatea Ișalnița, ..101, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.10.1974 - 01.05.1999, se încadrează în grupa a -II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 anexa II pct 155, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică din 19.06.2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
M. G. M. C. M. S. L. S.
Red. Jud. M. G. și S.M.C.
4 Ex./09.07.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4250/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
