Acţiune în constatare. Sentința nr. 6801/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6801/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 6309/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6801/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanții FULAȘU C., F. C. R., R. N., BUICA I. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA SA", având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, după care:
Instanța respinge obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 19.04.2012 reclamantii FULAȘU C., F. C. R., R. N., BUICA I. au chemat in judecată pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA SA", solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta să le acorde grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, procent 100 %, de la data angajării pana la data de 01.04.2001, precum și obligarea pârâtei să le elibereze o adeverință din care să rezulte perioada lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%.
În motivarea cererii, reclamantii au susținut că și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, de la data angajării și până în prezent.
Reclamantii au susținut că felul muncii desfășurate în funcțiile deținute potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispozițiile art. 3, 6 și 7 din Ordinul 50/1990 prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale pct. 123.
Astfel, în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu au fost supusi unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidentare, cum ar fi substanțele toxice: caustice, inflamabile. A precizat că angajații societăților pentru care au executat acestor lucrări beneficiază de grupa I de muncă, iar timpul efectiv lucrat în aceste condiții a fost de 100%.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri si expertiza tehnică.
La data de 15.05.2012 reclamantii si-au precizat cererea in sensul că au indicat perioada pentru care solicită constatarea grupei I de muncă si functiile detinute.
Au depus la dosar copii de pe cartile de identitate si carnetele de muncă.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilitătii cererii reclamantilor, intrucat acestia solicită instantei să adauge la lege, in sensul completării prevederilor Ordinului nr. 50/1990 cu noi categorii profesionale, activități ori locuri de muncă care se incadrează in grupa I de muncă, precum si exceptia lipsei calității procesuale pasive fata de reclamantul S. C. care este pensionar. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că activitățile prestate de reclamanti nu se încadrează în grupa I de muncă, întrucât pentru perioadele solicitate, funcțiile deținute de aceștia nu se regăsesc în anexa nr. I la Ordinul nr.50/1990, iar locurile de muncă ocupate de aceștia nu au fost nominalizate pentru a fi încadrate în grupa I de muncă.
Menționează că încadrarea în grupa I și II de muncă se făcea doar în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecția muncii, iar în cadrul societății, se monitorizează permanent starea de sănătate și evoluția stării de sănătate a personalului care lucrează în instalațiile din stațiile electrice, neconstatându-se efecte asupra stării acestora de sănătate.
De asemenea arată că reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 2 din ordinul nr. 50/1990 deoarece nu desfășoară activități care includ lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție ale societăților ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă.
In sedinta de la 11.09.2012 instanta a incuviintat la solicitarea reclamantilor proba cu expertiza tehnica de specialitate, expertul desemnat fiind I. D..
Ulterior, dosarul a fost suspendat in baza art. 155 1 C.p.c. de doua ori ca urmare a neindeplinirii de catre reclamanti a obligatiilor dispuse de instantă.
După repunerea pe rol, la data de 11.11.2014 expertul a depus la dosar raportul de expertiza, asupra caruia parata a formulat obiectiuni.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanta constată următoarele:
Instanta va respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, întrucât instanța de judecată este competentă să analizeze temeinicia și legalitatea cererilor reclamanților referitoare la o posibilă încadrare a locurilor de muncă și a activităților desfășurate de aceștia, în grupa I de muncă.
Pe fondul cauzei, acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanți va fi respinsă ca netemeinică pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor pct.1 și 2 din Ordinul rn.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr.1 iar în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr.2.
Examinând Anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990 se constată că funcțiile avute de către reclamanți, respectiv de electricieni, tehnician, subinginer proiectant, electricieni nu sunt prevăzute a fi încadrate în grupa I de muncă.
Din interpretarea dispoz. Ordinului nr._, rezultă că este atributul exclusiv al conducerii unității și sindicatelor din unități, ținând seama de condițiile concrete de muncă, avizele obținute pentru încadrarea în grupe de muncă a unor locuri de muncă și având în vedere timpul efectiv lucrat, în astfel de condiții deosebite, să încadreze în grupa I și II de muncă anumite activități.
Reclamanții nu au fost nominalizați pentru perioadele solicitate în precizarea de acțiune să fie încadrați în grupa I de muncă, întrucât funcțiile deținute de aceștia nu se regăsesc în nici una din categoriile profesionale, activitățile ori locurile de muncă prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Faptul că reclamanții și-au desfășurat activitatea în condiții nefavorabile de muncă și că sunt supuși unor factori de risc, de îmbolnăvire și de accidentare, sunt aspecte legate direct de fișa postului și a atribuțiile specifice locului de muncă și care, erau de fapt cunoscute de conducerea unității și de sindicatul din unitate, atât la data angajării, cât și pe perioada derulării contractelor individuale de muncă, astfel că nominalizarea locurilor de muncă și a persoanelor care ocupă aceste locuri de muncă și care puteau, conform Ordinului nr.50/1990 să fie încadrate în grupa I de muncă, trebuia să fie făcută de aceștia.
Solicitarea reclamanților de a se constata că activitatea prestată de aceștia poate fi încadrată prin asimilare la poziția 123 din Ordinul nr.50/1990 este nefondată, deoarece și în această situație doar conducerea unității și sindicatul din unitate, poate dispune o asemenea asimilare, în situația în care apreciază că este posibilă raportat strict, la fiecare loc de muncă, condițiile specifice locului de muncă și avizele obținute pentru o asemenea asimilare.
Faptul că anumite locuri de muncă, expres prevăzute în Anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990, și ca o consecință, persoanele care ocupau aceste locuri de muncă, au fost încadrate în grupa I de muncă, nu constituie o discriminare și nici o restrângere a aplicării prevederilor legale, deoarece art.3 din Ordinul nr.50/1990 menționează că încadrarea se face fără limitarea numărului de persoane, deci nu s-a restrâns încadrarea în grupa I de muncă, ci doar au fost încadrate acele locuri de muncă expres prevăzute de lege, fără limitarea numărului de persoane.
Prin discriminare se înțelege orice diferențiere, excludere sau preferință întemeiate pe rasă, culoare, sex, religie sau convingeri politice, ascendență națională sau origine socială, care au ca efect să suprime sau să știrbească egalitatea de posibilități sau de tratament în materie de ocupare a forței de muncă și de exercitare a profesiei.
Nu poate fi considerată discriminare, față de cele de mai sus, respectarea de către pârâtă a prevederilor legale, în ceea ce privește încadrarea în grupa I de muncă a persoanelor care ocupă locurile de muncă expres nominalizate în Anexa nr.1 la ordinul nr.50/1990.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, în specialitatea protecția muncii, efectuat în cauză, rezultă condițiile în care reclamanții și-au desfășurat activitatea respectiv că sunt expuși la facturi de risc la noxe, suprasolicitare fizică și neuropsihică, stres, că au efectuat lucrări de exploatare, întreținere, revizie tehnică, verificare - măsurători PRAM și reparare a instalațiilor electrice sub tensiune, precum și intervenții în caz de avarie sau calamități, în condiții deosebite de muncă și că prin asimilare, cu alte categorii profesionale cu activitate asemănătoare, spre exemplu anexa 1, pct. 123 electrician LC CFR, în raport cu sarcinile din fișa postului și atribuțiile de serviciu, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale, care beneficiază de grupa I de muncă, pot fi încadrați în grupa I-a de muncă.
Prin urmare, chiar din concluziile acestui raport de expertiză rezultă că pentru fiecare reclamant în parte această încadrare se poate face doar în funcție de sarcinile din fișa postului, atribuțiile de serviciu și condițiile de lucru, comparativ cu alte activități care sunt încadrate legal în grupa I de muncă și că prin asimilare, s-ar putea încadra și aceștia, însă atributul acestei asimilări și ca o consecință a încadrării, conform textelor legale mai sus menționate, aparține conducerii unității și sindicatului.
De asemenea, în raportul de expertiză de protecția muncii, mai sus menționat, se precizează că reclamanții nu au fost încadrați în grupa I de muncă și că nu au fost nominalizați pentru a fi încadrați în grupa I de muncă.
Prin urmare, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I de muncă, se face, în concret, de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, conform art.6 din Ordinul nr.50/1990, care cunosc efectiv condițiile concrete de muncă, autorizațiile obținute pentru încadrarea unor locuri în astfel de condiții deosebite de muncă și timpul efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă.
Potrivit practicii și literaturii juridice, principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în Nota de Fundamentare la HG 1223/1990. În același sens, după pronunțarea Dec.nr.87/1999 a Curții Constituționale nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Acceptându-se că accesul la o grupă superioară de muncă să se facă numai în funcțiile trecute în forma inițială a ordinului nu se realizează o rezolvare echitabilă a situației persoanelor îndreptățite ci se creează un nou criteriu discriminatoriu,în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului Muncii, dar și în contradicție flagrantă cu art.6 CEDO, alături de inechitatea de tratament creat printr-o normă supletivă.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Art. 7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II –a cel puțin 70% din programul de lucru.
În speță, reclamanții își fundamentează juridic acțiunea pe dispozițiile art.123 din Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1999, invocând o situație similară cu categoriile profesionale enunțate în aceste puncte.
Potrivit art.123 din Anexa nr. 1 la Ordinul 50/1999 se încadrează în grupa I de muncă: meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate, a căror activitate este legată direct de siguranța circulației, respectiv:…maistru de brigăzi RK, linii, lucrări artă, mecanizări triaje, remize, depouri, locomotive, revizii vagoane, ateliere de zonă și secții de reparații vagoane și secții TCM ( punct.41)… șef brigadă și adjunct șef brigadă RK linii, lucrări artă și instalații din ACM regionale ( punct 46); electrician L.C. ( punct.47)….
Prin Ordinul nr.100/09.04.1990 a fost completat Ordinul nr. 50/1990, iar prin Ordinul nr.125/05.05.1990 au fost precizate locurile de muncă activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, pentru salariații care și-au desfășurat activitatea în sistemul energetic, locurile de muncă fiind menționate la punctele 112, 113, 114 și 115 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr.125/05.05.1990.
Este de reținut că Anexa nr. 1 și Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1999, cuprind într-o enumerare expresă și limitativă locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, enumerare care nu lasă loc nici unei asimilării între diversele locuri de muncă.
În acest context, extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari, reclamanții în speță, pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, reprezintă de fapt o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil, instanța fiind chemată să aplice legea nu să o creeze. În acest sens jurisprudența Curții Constituțională este constantă în sensul că” prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative”- Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în M.Of. nr. 537/16.07.2008.
Referirea reclamantilor la concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză nu poate conduce la altă soluție decât cea de respingere a cererii, deoarece chiar dacă se stabilea că reclamanții lucrau în aceleași condiții de muncă cu alți salariați care sunt încadrați în grupa I de muncă, în lipsa unei înțelegeri angajator-sindicat de încadrare a activității respective în grupa I de muncă, instanța nu putea trece peste voința acestor două entități.
Expertul a mai precizat in cuprinsul raportului de expertiză la fila 254 din dosar imposibilitatea stabilirii procentului din timpul efectiv lucrat in conditiile pretinse de petenti, insă, deoarece obligatia stabilirii acestui procent a fost in sarcina intimatei, concluzionează in finalul raportului că petentii se incadrează in procent de 100 % in grupa I de muncă.
Astfel, nu este dovedită conditia in sensul că reclamantii ar fi lucrat cel putin 50 % din timpul efectiv de lucru in conditiile încadrabile in grupa I de muncă, asa cum prevede art. 7 din Ordinul 50 /90.
De altfel, Anexele la Ordinul 50/1990 cuprind o enumerare generică a locurilor de muncă ce se circumscrie acestei grupe de muncă, însă nominalizarea persoanelor care se încadrează în această grupă se face în concret, la nivelul fiecărei societăți, în condițiile art. 6 din actul normativ în discuție.
În același sens, H.G. nr. 1223/1990 care a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, a întregii perioade lucrate după 18 martie 1969, menționează expres în art.2 faptul că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Deci, legislația în materie reglementează expres criteriile pe baza cărora se stabilesc locurile de muncă ce se încadrează în grupa I și II de muncă, organele competente care facă aceste încadrării, metodologia, pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de munca.
Toate aceste prevederi legale învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților; instanța nefiind competentă să facă ea încadrarea unui loc de muncă în grupele I și II de muncă ( în același sens Decizia de îndrumare nr.4/1976 al fostului Tribunal Suprem).
De asemenea, faptul că reclamanții au beneficiat de spor pentru condiții deosebite de muncă nu justifică încadrarea în grupa I de muncă, cele două noțiunii fiind distincte și reglementate separat.
Cu referire la starea de discriminare, este de reținut, că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. nr.137/2000, cu modificările și completările ulteriore.
Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001).
Or, încadrarea activităților în grupa I sau a II-a de muncă se face potrivit reglementărilor legale sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor de muncă de către sindicate și unitatea angajatoare; așadar diferența de tratament instituită între diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri. În speță, atâta vreme cât activitatea personalului din unitățile de exploatare a căilor ferate este legată direct de siguranța circulației pe căile ferate, nu se poate vorbi de lipsa unei justificări obiective în încadrarea în grupa de muncă superioară a acestei categorii profesională față de reclamanții în cauză, angajații electricieni, muncitori necalificați, tehnician, subingineri proiectant, electromecanic, șofer etc., în cadrul societății ELECTRICA S.A.
În fine, este de menționat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, așa încât soluțiile pronunțate în cauze similare la care fac trimitere reclamantii nu pot obliga instanța a da o soluție identică. Instanța este chemată să analizeze anumite aplicării ale legii la cazuri individuale, deci aplicarea și interpretarea normei legale se face în concret la speța dedusă judecății.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantii FULAȘU C., F. C. R., R. N., BUICA I., cu domiciliul ales in C., .. 74, la reclamantul Fulasu C., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA SA", cu sediul in Bucuresti, b-dulș M. nr. 33, sector 1, cu adresa de corespondenta in Bucuresti, .-4, sector 3.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. O.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
Red. CU/4 ex/19.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
