Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 7049/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7049/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 6682/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă Nr. 7049/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator B. V. și pe intimat C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SA- C.N.C.I.R., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 05.05.2014, contestatorul B. V. a chemat in judecata parata C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE S.A. - C.N.C.I.R si a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună anularea deciziei de sancționare disciplinara nr. 78/31.03.2014 emisa de parata, pe motiv de nelegalitate si netemeinicie, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, a arătat că prin decizia nr. 78/31.03.2014 a fost sancționat disciplinar cu "reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 1 luna" pentru următoarele fapte reținute ca abateri disciplinare: nu a verificat si supervizat, o perioada de 26 de zile, niciun raport de inspecție; tergiversarea prin orice mijloace de a da nota explicativă solicitată de către conducerea sucursalei.
Decizia de sancționare i-a fost comunicata prin înmânare in data de 04.04.2014.
A mai arătat că decizia nr. 78/31.03.2014 este lovita de nulitate absoluta întrucât nu cuprinde, așa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. a) din Codul Muncii, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară
Astfel ,a arătat că din cuprinsul deciziei 78/31.03.2014, se poate observa cu ușurința ca nu se face o descriere in mod concret a faptelor comise de către salariat, fiind enumerat generic ce anume nu a îndeplinit salariatul („nu a verificat si supervizat o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție", respectiv „tergiversarea prin orice mijloace de a da nota explicativa solicitata de conducerea sucursalei"). Consideră că în decizia contestata se face doar o descriere generala, nefiind precizata nici măcar data săvârșirii faptelor reținute ca abateri disciplinare - menționarea datei fiind absolut necesara pentru a se putea verifica temeinicia si legalitatea masurilor dispuse.
Numai in raport de descrierea faptei, pot fi reținute împrejurările concrete in care fapta a fost săvârșita, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, elemente in funcție de care instanța de judecata sa poată stabili daca angajatorul a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 250 Codul muncii.
Textul de lege prevede obligația de a menționa in mod concret faptele săvârșite de salariat, tocmai pentru a da posibilitatea ca in cazul contestării deciziei de sancționare sa-si poată pregăti o apărare adecvata. Prin inșiruirea in mod generic a faptelor săvârșite, salariatul nu poate sa-si facă o apărare corecta, iar instanța nu poate verifica ce fapte au fost comise in concret de salariat, așa cum nu poate verifica nici temeinicia si legalitatea masurilor dispuse.
Data săvârșirii faptei constituie un element esențial ce trebuie precizat in cuprinsul descrierii faptei, si prin prisma faptului ca numai in raport de aceasta data, instanța poate verifica daca angajatorul a respectat dispozițiile art.252 alin.(1) Codul muncii cu privire la termenul de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare salariatului.
Descrierea lacunara (lipsa indicării datei săvârșirii pretinselor abateri disciplinare) a faptelor considerate abateri disciplinare de angajatoarea-parata echivalează cu o lipsa a descrierii faptei, fapt ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de sancționare.
A mai arătat că decizia nu cuprinde, așa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. b din Codul Muncii, precizarea prevederilor din regulamentul intern, contractul individual de muncă si contractul colectiv de muncă la nivel de unitate considerate ca fiind încălcate prin faptele reținute ca fiind abateri disciplinara si sancționate prin decizia contestata prin prezenta.
Astfel, din decizia nr. 78/31.03.2014 nu rezulta care anume prevederi ale regulamentului intern, ale contractului individual de munca/fisei postului, si ale contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate (Înregistrat la 1TM București sub nr. 237/01.06.2012) au fost încălcate prin faptele comise, pentru a se putea stabili clar daca a respectat sau nu obligațiile de serviciu.
A mai arătat că decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate toate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Așadar, pentru a fi legala decizia de sancționare disciplinara nr. 78/2014, aceasta trebuia sa cuprindă in mod necesar si obligatoriu toate mențiunile din textul art. 252 alin (2) din Codul muncii, lipsa unuia dintre elemente ducând la nulitatea absoluta a măsurii dispuse.
In cauza lipsesc mențiunile de la lit. a, b si c ale acestui text, sancțiunea nulității absolute impunându-se de drept.
In consecința, prima condiție pentru valabilitatea unei decizii de sancționare disciplinara, act unilateral al angajatorului, este inserarea tuturor condițiilor cerute de lege, sub sancțiunea expresa a nulității absolute.
Nulitatea prevăzuta de art. 252 alin. (2) din Codul Muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzuta anume de lege. In cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție „juris tantum" de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie sa dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute. Fiind vorba de o nulitate absoluta, pentru nerespectarea cerințelor de forma „ad validitatem", nu poate fi vorba de acoperire prin confirmare.
F. de dispozițiile imperative ale art. 252 alin. 2 din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie sa cuprindă chiar in conținut toate elementele prevăzute de lege si trebuie sa îndeplinească toate condițiile de forma. In aceste condiții, nu se poate completa decizia de sancționare cu alte înscrisuri si referirea la cuprinsul altor acte nu înlătura lipsa mențiunilor obligatorii.
Pe fondul cauzei, a mai arătat că având in vedere ca nu se precizează exact perioada de timp in care a fost săvârșita prima faptă reținuta ca abatere disciplinara (nu s-a precizat nici in convocatorul la cercetare disciplinara si nici in decizia de sancționare), consideră ca este vorba de intervalul de timp de 26 de zile anterior datei întocmirii referatului de sesizare a comisiei de disciplina (nr. 2893/05.03.2014);
A mai arătat că la datele de 03.03.2014 (ora 16.24). 04.03.2014 (ora 08.18) si 05.03.2014 ora 08,06 a supervizat rapoarte de inspecție - așa cum a precizat si in declarația data in timpul cercetării disciplinare efectuata si cum a reținut si Comisia de disciplina (conf. pag. 3 alin. 2 din decizia de sancționare)
In concluzie, având in vedere modul generalist de descriere a faptei reținuta ca abatere disciplinara - fără a se preciza exact data si rapoartele nesupervizate, consideră ca fapta pentru care a fost sancționat - aceea ca "nu am verificat si supervizat o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție" nu este reala, întrucât si in data de 03.04.2014 si in data de 04.04.2014 a procedat la supervizarea de rapoarte de inspecție.
Mai mult, rapoartele de inspecție din perioada 23.02.2014 - 04.03._ erau in termen pentru a fi verificate si supervizate inclusiv in data de 04.03.2014 - data referatului de sesizare a Comisiei de disciplina de către Directorul de Sucursala. Așadar, conform Deciziei contestate, a fot sancționat pentru faptul ca nu a verificat si supervizat niciun raport de inspecție o perioada de 26 de zile, fapt contrazis de realitate - atâta timp cat pentru perioada 23.02-04.03 era încă in termenul legal de 10 zile pentru a efectua acesta operațiune (lucru ce a si fost realizat de altfel).
Referitor la cea de-a doua fapta considerata abatere disciplinara ("tergiversarea prin orice mijloace de a da nota explicativa solicitata de către conducerea sucursalei"), a arătat că având in vedere ca in decizia de sancționare contestata prin prezenta nu se precizează exact fapta/faptele considerata/ ca fiind tergiversare de a da nota explicativa, si nici data exacta a săvârșirii acesteia/acestora, consideră ca este vorba de situația din data de 04.03,situație pe care o apreciază ca nefiind o fapta de tergiversare prin orice mijloace de a da nota explicativa solicitata de către conducerea sucursalei, având in vedere ca in momentul in care a primit o convocare la cercetare disciplinara, a procedat la darea unei declarații pe propria răspundere in fata Comisiei de disciplina, cu privire la cele semnalate in convocare.
Potrivit definiției date la art. 247 alin. 2 din Codul muncii: "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici", dar in cazul de fata nu se pot identifica elementele constitutive necesare pentru interpretarea faptei ca abatere disciplinara
Mai mult, apreciază că angajatorul a procedat la aplicarea unei sancțiuni disciplinare mult prea drastica pentru faptele reținute ca abateri disciplinare in decizia contestată, respectiv sancțiunea reducerii salariului de baza cu 5% pe o durata de 1 luna.
Pentru stabilirea sancțiunii aplicabile, angajatorul avea obligația de a se raporta la gravitatea faptelor reținute avându-se in vedere, totodată, consecințele produse.
Or, in speța de fata, nu se poate vorbi de consecințe atâta timp cat la data înregistrării la societatea-angajatoare a Referatului de sesizare a Comisiei de disciplina, respectiv la data de 05.03.2014, erau supervizate toate rapoartele emise pana la data de 25.02.2014 inclusiv, iar cea de-a 2-a fapta reținuta si avuta in vedere la individualizarea sancțiunii disciplinara aplicabila (tergiversarea...) - in realitate nici nu este reglementata ca o abatere disciplinara, nefiind prevăzuta nici in prevederile Codului Muncii, nici in cele ale regulamentului intern sau ale Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate.
Având in vedere cele mai sus precizate, consideră ca nu se face vinovat de faptele ce s-au reținut in sarcina sa prin decizia contestata.
Învederează instanței de judecata si o alta situație de încălcare a legii: Comisia de disciplina a încălcat si prevederile art.124 alin.6 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate,prevederi care stipulează faptul ca " Modul de desfășurare a cercetării disciplinare prealabile se consemnează .". Deși a solicitat încheierea unui proces verbal, Comisia a refuzat acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, solicită instanței de judecata admiterea contestației si anularea deciziei de sancționare nr. 78/2014, ca fiind lovita de nulitate absoluta conform prevederilor art 252 alin. (2) din Codul muncii, iar in subsidiar, solicită anularea deciziei ca nelegala.
De asemenea, in baza art.453 Noul Cod de Procedura Civila, solicită obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
A depus la dosar în copie: decizia nr.78/31.03.2013,convocator la cercetare disciplinara nr. 307/10.03.2014 invitație la ședința de informare privind avantajele medierii, comunicata paratei prin Posta R., cu confirmare de primire la data de 17.04.2014,Proces-verbal încheiat in data de 23.04.2014 ,Adresa-raspuns a CNCIR nr.5207/22.04.2014
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 252 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Republicata, cu modificările si completările ulterioare.
In dovedirea acțiunii, solicită instanței de judecată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, motivat de faptul că a fost respectată cerința privind descrierea faptei,respectiv neefectuarea activităților de verificare și supervizarea rapoartelor de inspecție emise de inspectorii din subordine pentru o perioadă de 26 zile,salariatul având ca principală atribuție, potrivit fișei postului, această activitate ce trebuia efectuată în maximum 10 zile de la emitere .
În ceea ce privește data la care au fost săvârșite faptele, se poate constata atât în decizia contestată, cât și în referat (comunicat și salariatului) și în apărările formulate prin declarația dată de salariat în fața comisie de disciplină că perioada în care angajatul nu și-a executat obligațiile este 05.02-03.03.2014.
Față de aceste considerente consideră că au fost respectat prevederile art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii.
Referitor la susținerea reclamantului că nu au fost respectate prevederile art. 252 alin. 2 lit. b), respectiv că nu au fost indicate prevederile din regulamentul intern, contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă o consideră, de asemenea, ca fiind neîntemeiată, întrucât în decizia nr. 78/2014 se precizează faptul că salariatul prin faptele sale a încălcat prevederile art. 72 alin. 1 lit p) din Regulamentul intern, "neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu conform fișei postului", precum și art. 34 lit. b) din același regulament "să îndeplinească întocmai și la timp atribuțiile ce îi revin conform fișei postului și a dispozițiilor de serviciu transmise pe cale ierarhică".
In ceea ce privește invocarea faptului că prin decizie nu s-au reținut motivele pentru care au fost înlăturate toate apărările formulate de către salariat o consideră de asemenea neîntemeiată, întrucât comisia de disciplină nu a înlăturat toate apărările formulate de salariat, întrucât în acest caz sancțiunea ar fi fost mai drastică, ci a motivat de ce au fost înlăturate apărările pe care comisia de disciplină le-a considerat că nu vin să susțină și să justifice fapta salariatului, arătând totodată că, la momentul constatării, aceste fapte sunt de natură a prejudicia imaginea CNCIR sub aspectul profesionalismului în prestarea activității.
A mai arătat că față de probele administrate se poate constata că domnul B. V. nu a respectat obligațiile de serviciu stabilite conform fișei postului, respectiv de a verifica și superviza rapoartele de inspecție emise în termen de maxim 10 zile și în perioada 05.02-03.03.2014 nu a verificat și supervizat nici unul dintre aceste rapoarte de inspecție întocmite de inspectorii din cadrul Sucursalei CNCIR C..
Având în vedere faptul că aceasta activitate de verificări tehnice, întocmire rapoarte,verificarea și supervizarea acestora de către șefii ierarhici se face la instalații și echipamente cu un anumit grad de periculozitate și care pot pune în pericol viața persoanelor (ascensoare, macarale, cazane sub presiune, etc.) consideră că în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată reclamantului prin decizia 78/2014, respectiv de reducere a salariului cu 5% pentru o lună, cu atât mai mult cu cât angajatul nu era la prima abatere de acest gen.
Intimata a depus la dosar în copie: dosarul de cercetare a abaterii disciplinare, programul de evidență al rapoartelor privind supervizarea acestora, decizia nr 69/2014 ,raportul comisiei de disciplină nr 3852/2014, regulamentul intern, procedura PG-INSP-09, fișa postului.
Contestatorul a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei și a reiterat motivele din contestație.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei fiind angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, iar prin decizia nr 78/31.03.2014 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 1 luna" pentru următoarele fapte reținute ca abateri disciplinare: nu a verificat si supervizat, o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție,încălcându-se astfel prevederile procedurii generale de sistem PG-INSP-09 ,fișa postului ,respectiv disp art 72 alin 1 lit p din Regulamentul intern al intimatei; tergiversarea prin orice mijloace de a da nota explicativă solicitată de către conducerea sucursalei,act de indisciplină de natură a afecta relațiile de muncă, fiind încălcate disp. art. 34 lit b din Regulamentul intern.
S-a menționat în decizie că această sancțiune a fost aplicată ca urmare a referatului nr 1833/2014 înregistrat la intimată sub nr. 2893/2014 prin care se aduce la cunoștința conducerii regiei unele abateri de la disciplina muncii săvârșite de contestator .
De asemenea, în decizie s-a mai menționat și temeiul de drept în baza căruia a fost luată această sancțiune,respectiv art 248 alin 1 lit c C.muncii coroborat cu art 66 lit c și art 69 din Regulamentul Intern.
Contestatorul a invocat nulitatea absolută a deciziei contestate în sensul că în decizia contestată nu se face o descriere in mod concret a faptelor comise de către salariat, fiind enumerat generic ce anume nu a îndeplinit salariatul și anume :nu a verificat si supervizat o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție, respectiv tergiversarea prin orice mijloace de a da nota explicativa solicitata de conducerea sucursalei.
Potrivit art 252 alin 2 C.muncii "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."
Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză, respectiv să fie menționate toate aspectele care o individualizează și anume: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului,data la care a fost săvârșită,pentru a se verifica dacă sancțiunea fost aplicată în termen.
În speță, în decizia contestată s-a menționat, așa cum s-a reținut și mai sus, că una dintre fapte constă în faptul că nu a verificat si supervizat o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție.
Instanța constată că nedescrierea amănunțită a faptei,inclusiv a perioadei în care a săvârșit această abatere nu poate fi suplinită prin mențiunile din referatului nr 1833/2014 înregistrat sub nr 2893/2014, iar data săvârșirii acesteia nu se poate deduce din alte acte sau chiar din apărările contestatorului din fața comisiei de disciplină,după cum susține intimata .
Se constată că indicarea generică a unei perioade de 26 zile în care angajatorul susține că a fost săvârșită fapta ce constituie abatere disciplinară de către contestator ,fără a se preciza în concret care este perioada din an în care a săvârșit fapta, face imposibilă verificarea de către instanță a respectării de către angajator a termenului în care trebuie emisă decizia de sancționare de 30 zile, respectiv de 6 luni prevăzut de art 252 alin 1 C.muncii.
De asemenea, nici fapta ce constituie abatere disciplinară nu este descrisă în concret, angajatorul menționând generic "că nu a verificat si supervizat o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție", fără a preciza în concret care sunt aceste rapoarte .
Prin urmare, în lipsa unei descrieri amănunțite și detaliate a faptei ce a fost apreciată de angajator ca fiind de natură a atrage măsura sancționării nu se poate aprecia în concret asupra legalității acestei măsuri, respectiv nu se poate stabili și verifica dacă într-adevăr fapta salariatului constituie sau nu abatere disciplinară,dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia prin fișa postului și nici dacă decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea termenului de 30 zile, respectiv 6 luni prevăzut de art 252 alin1 C.muncii.
Prin urmare, instanța constată că este întemeiată excepția nulității absolute a deciziei contestate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art 252 alin 2 lit a C.muncii.
Contestatorul a mai invocat ca motive de nulitate a deciziei, cerințele imperative stabilite de art. 252 alin. 2 din Codul Muncii, respectiv lit. b și c, în sensul că nu sunt precizate prevederile care au fost încălcate de acesta, precum și motivul pentru care au fost înlăturate apărările sale .
Dispozițiile art. 252 CM sancționează cu nulitatea absolută neindicarea prevederilor care au fost încălcate și nu nereproducerea acestora.
Observând decizia contestată se constată că în cuprinsul acesteia se arată expres că salariatul este sancționat disciplinar "în temeiul art 248 alin 1 lit c din Legea nr 53/2003 coroborat cu dispozițiile art 66 lit c și art 69 din Regulamentul intern, ca urmare a săvârșirii mai multor abateri disciplinare ", iar cu privire la faptele ce constituie abateri disciplinare s-au menționat în decizie următoarele:fapta acestuia de a nu verifica si superviza o perioada de 26 de zile niciun raport de inspecție,încalcă prevederile Procedurii generale de Sistem PG-INSP-09, fișa postului,respectiv dispozițiile art 72 alin 1 lit din Regulamentul intern al CNCIR SA,iar fapta de a tergiversa prin orice mijloace de a da nota explicativa solicitata de conducerea sucursalei,încalcă dispozițiile art 34 lit b din Regulamentul intern.
Legiuitorul a prevăzut expres în art. 252 alin. (2) din Codul muncii elementele ce trebuie să se regăsească obligatoriu în decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, în caz contrar decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută.
Unul din aceste elemente este menționat la lit. c) și îl reprezintă inserarea în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În cauză, în decizie se regăsesc motivele pentru care intimata a înlăturat apărările contestatorului, iar nemulțumirea acestuia că nu au fost analizate detaliile invocate, nu echivalează cu neanalizarea apărărilor.
În condițiile în care legiuitorul a înțeles să sancționeze cu nulitatea absolută numai neindicarea prevederilor încălcate și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările, neanalizarea tuturor detaliilor sau nereproducerea textelor în baza cărora s-a aplicat sancțiunea nu poate fi asimilată cu totala neindicare, situațiile de excepție neputând fi extinse prin analogie și la altele decât cele limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, instanța apreciază că această excepție este neîntemeiată
Având în vedere existența motivelor de nulitate absolută invocate, instanța nu va mai analiza și motivele de netemeinicie a deciziei invocate de contestator .
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite contestația și va anula decizia de sancționare nr. 78/31.03.2014 emisă de intimată.
În baza art 451-453 C., va obliga intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către contestator reprezentând onorariu de avocat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatorul B. V.,CNP_, cu domiciliul în C., ., . 1, . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALAȚIILOR DE RIDICAT ȘI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SA- C.N.C.I.R., cu sediul în București, ., sector 1.
Anulează decizia de sancționare nr. 78/31.03.2014 emisă de intimată.
Obligă intimata la 800 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M. Asistent judiciar A. P.
Grefier M. Ș.
4 ex
Red./Tehnored. Jud.E.V.
Tehnored.M.J.
04.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
