Acţiune în constatare. Sentința nr. 5080/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 5080/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 7273/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 5080/2014

Ședința publică de la 30 Septembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. Uncheașu

Asistent judiciar C. O.

Asistent judiciar L. C. O.

Grefier L. R. M.

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. P., lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze.

Avocat P. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent în soluționarea cauzei.

Verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța constată că este competentă atât material, cât și teritorial.

În raport de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 6 luni.

Avocat P. pentru reclamant depune la dosar adeverințe eliberate altor colegi ai reclamantului și practică judiciară.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.

Avocat P. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu un martor, arătând că acesta este prezent.

Apreciind utile și concludente soluționării cauzei proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de reclamant, prin apărător, instanța le încuviințează, în raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă.

Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita V. A., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat P. pentru reclamant pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2014, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 06.04._81, 06.04._98, 03.05._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., în perioadele arătate, în meseriile de lacatus, frezor și găuritor desfășurând operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen pe bază de mică, azbest, sodă caustică, tricloretilenă.

A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă.

A mai precizat că la locul de muncă a executat operații de polizare, ajustare, finisare și șlefuire a materialelor feroase și neferoase, folosind rășini sintetice, bandă de sticlă și bandă de mică, impregnate în lac de impregnare, substanțe toxice, precum: electropasta și spume poliuretanice, acid clorhidric, cositor, plumb, cupru, zinc, materiale electroizolante, sticlotextolit, a executat operații de degresare chimică folosind solvenți organici și soluții alcaline.

În calitate de strungar și găuritor, reclamantul a executat operațiuni de strunjire și găurire prin aschiere cu cuțite a pieselor din materiale feroase și neferoase la strung, ocazie cu care foloseau pentru răcirea lor emulsii de ulei, sărind bucăți de șpan încins, apoi de lustruire cu solventi organici si solutii alkaline:diluant acetona, witespirt și acid clorhidric, lucrând tot programul de lucru în aceste conditii grele, în spații unde se eliminau zgomot puternic, fum, praf și pulberi toxice și nu funcționau instalații speciale de ventilare, la temperaturi extreme.

În perioada lucrată ca lacatus, a executat operatiuni de polizare, ajustare si slefuire a materialelor feroase si neferoase, apoi de finisare cu smilgher si pilă abrazivă degajându-se praf toxic, folosind bandă de sticlă, de mică impregnate cu lacuri de impregnare, electropastă, cupru, zinc, materiale electroizolante.

A mai aratat ca facea si operatiuni de degresare cu solventi organici si solutii alcaline, ca acetona, witespirt, tricloretilenă.

Deși a solicitat societății pârâte eliberarea unei adeverințe prin care să-i recunoască grupa a II a de muncă, raspunsul acesteia a fost negativ .

În drept au fost invocate prevederile Ordinului 50/1990, în Anexa II, pct. 34 și 69.

În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carnetul de muncă, practică judiciară, carte de identitate.

Pârâta . formulat întâmpinare la data de 13.06.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii, învederând instanței că meseriile și locul de muncă unde și-a desfășurat reclamanta activitatea, în cadrul Diviziei Aparataj Înaltă Tensiune (AIT), meseriile desfășurate de către reclamant nefiind nominalizate de către conducerea societății și sindicate, întrucât nu se încadrează în categoria celor ce beneficiază de grupa a II-a de muncă, nefiind aplicabile în cazul său dispoz. pct 3 din Ordin 50/1990,lucrând în condiții normale de muncă.

Pârăta a depus si un set de acte:Anexa nr.7 la CCM 1992, privind conditiile de muncă la AIT.si tabel cu personalul încadrat în conditii de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 N.C.Pr.Civ.

La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul V. A. în ședința publică din 30.09.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar, instanța luând act că pârâta nu solicită în contraprobă audierea vreunui martor.

La termenul din data de 30.09.2014 în suplimentarea probatoriului, apărătorul reclamantei a mai depus o . înscrisuri, în copie, constând în: adeverinta nr._/08.11.2012 eliberată de unitatea pârâtă pentru funcția de lăcătuș–N. N., adeverința nr.2917/20.09.2005 eliberată de Direcția de Sănătate Publică D., reprezentând diagnostic de boală profesională ptr.V. A., precum și practică judiciară pronunțată de Tribunalul D. și Curtea de Apel C. cu decizii pronunțate în spețe similare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ., atelierul aparataj inaltă tensiune AIT în perioadele 06.04._81, 06.04._98, 03.05._01 in meseria de frezor găuritor lăcătuș întreținere, așa cum rezultă din carnetul de muncă.

Activitatea reclamantului s-a desfășurat in acest atelier pe toată durata raportului de muncă așa cum arată și pârâta în întâmpinare.

Din declarația martorei audiată în cauză, colegă de serviciu cu reclamanta în aceleași funcții, lucrând în același atelier, reiese că reclamanta a efectuat în calitate de lăcăuș, operațiuni de polizare, de șlefuire cu pila și șmirghelul, de lustruire, de degresare a materialelor feroase și neferoase cu tricloretilenă, precum și operații de armare cu rășini, activități efectuate pe toată durata programului de lucru, unitatea recunoscând grupa II-a de muncă salariatului M. I..

De asemenea, a mai arătat că în funcțiile de frezor și găuritor a executat operațiuni de frezare, găurire, polizare, lustruire a materialelor feroase și neferoase, degresare cu solvenți, precum tricloretilenă, witespirt, diluant.

A mai arătat martora că în hala unde lucrau ei,erau mai multe compartimente și se desfășurau și alte activități ce-au fost încadrate în grupa a II a de muncă, deși erau aceleași condiții de muncă, degajându-se pulberi, praf în atmosferă și mult zgomot, sistemele de ventilație nefiind funcționabile, iar temperaturile erau extreme de la un anotimp la altul.

Astfel, din actele dosarului și din depoziția martorei rezultă că activitatea reclamantului de frezor si găuritor, precum și de lăcătuș s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate, munca sa concretă constând în polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție, activitatea fiind exercitată în condițiile descrise anterior pe tot parcursul programului de lucru, în procent de 100%, pentru perioada cât a desfășurat aceste activități, respectiv 06.04._81, 06.04._98, 03.05._01, lucrând în atelier împreună cu salariați încadrati în grupa II de muncă, cărora unitatea le-a eliberat adeverinte.

Din probele administrate a rezultat că la nivelul unității pârâte, încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă, cu titlu de exemplu fiind numitul N. N. pentru aceeași meserie ca reclamanta- de lăcătuș, cărora le-a fost recunoscută grupa de muncă pe cale administrativă, iar unii colegi au obținut beneficiul grupei a II a de muncă prin sentință judecătorească.

Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului (M. I.), precum si pentru functia de lăcătuș (R. I.) li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.

De altfel și din Tabelul nr.1 din 1997 cu personalul încadrat în grupele I și II pe locuri de muncă depus la dosar, rezultă că funcțiile ocupate de reclamant din cadrul Diviziei Aparataj Înaltă Tensiune se încadrează în aceste grupe superioare.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.

Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrat în grupa a II a de muncă deoarece locul de muncă și activitatea desfăsurată de acesta nu au fost nominalizate de comisia mixtă nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare.

Mai mult, principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcțiile de lacatus, frezor și găuritor în perioadele 20-09._96, 06.01._00, 01.03._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34 și 69 in procent de 100 %. și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.

Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulata de reclamantul B. I., domiciliat in C., ..14, ., . in contradictoriu cu paratul ., cu sediul in C., .. 80, judetul D..

Constată că activitatea desfăsurată de reclamant in perioadele 06.04._81, 06.04._98, 03.05._01 se incadrează in grupa a II de muncă, pct. 34 si 69 din Ordinul 50/1990 in proportie de 100 %.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..

Pronuntata in sedinta publică de la 30.09.2014.

PREȘEDINTE,

C. Uncheașu

Asistent judiciar, C. O.

Asistent judiciar, L. C. O.

Grefier, L. R. M.

Red.4ex. jud.CU și asist jud.LCO

20.10.2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 5080/2014. Tribunalul DOLJ