Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1735/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1735/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 12006/63/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința nr. 1735/2014
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din data de 31.03.2014, care formează corp comun cu prezenta sentință, privind pe contestator B. C., cu domiciliul în oraș Filiași, .. 31, jud. D., în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în oraș Filiași, .. 4 A, jud. D., având ca obiect contestație decizie de concediere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
La data de 17.07.2013, contestatorul B. C. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 045/20.06.2013, emisă de pârâta . Filiași, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 045/20.06.2013, să se dispună reintegrarea sa pe postul deținut anterior, acela de strungar, să fie obligată intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei 20.06.2013, data încetării contractului individual de muncă și data reintegrării efective pe postul deținut .
În subsidiar, a solicitat anularea deciziei de concediere contestată, reintegrarea sa pe postul de strungar, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, drepturi aferente perioadei cuprinse de la data de 20.06.2013 și data reintegrării efective pe post, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent anilor 2010 – 2013.
Contestatorul a arătat că decizia contestată este lovită de nulitate absolute pentru următoarele considerente:
- în cauză nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, pârâta desfăcându-i ilegal contractul individual de muncă;
- decizia nu cuprinde nici mențiunile prev. de art. 252 al. 2 lit. c cu privire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prev. de art. 251 al 3 nu a fost efectuată cercetarea. Astfel, tot sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinară,
- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern,contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat,
- motivele care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prev. de art. 251 alin 3 nu a fost efectuată cercetarea.
Se face vorbire în decizia de concediere de un referat înregistrat sub n 044/15.06.2013 privind abaterea disciplinară,referat întocmit de dl. N. I. care are funcția de administrator care nu i-a fost comunicat niciodată.
Contestatorul a mai arătat că dacă se va trece peste cauzele de nulitate absolută invocate solicită să se anuleze decizia contestată pentru faptul că abaterea disciplinară nici nu există, el n u a părăsit locul de muncă, atitudinea sa a fost una de loialitate față de angajator,și-a îndeplinit permanent și corect sarcinile de serviciu.
Anterior comunicării deciziei de concediere, angajatorul l-a dat afară din unitate, i-a interzis să mai vină la unitate, spunându-i că i s-a desfăcut contractul de muncă.
Cu privire la capătul de cerere privind plata concediului de odihnă, a arătat că nu a beneficiat nici de concediul de odihnă care i se cuvenea potrivit art. 146 din Codul Muncii,pe parcursul anilor 2010 – 2013.
A depus la dosar, în copie: decizia contestată, dovada comunicării deciziei de concediere, copie carte de identitate.
Contestația a fost întemeiată pe disp. art. 247 și următoarele din Codul Muncii, art. 63 alin 1 Codul Muncii, art. 146 Codul Muncii, art .194 N.C.P.C.
La data de 11.10.2013, contestatorul B. C. a precizat acțiunea, conform indicațiilor instanței de verificare:
A mai depus la dosar, în copie: adeverința nr. 049/27.06.2013, emisă de intimată, contestația formulată împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă nr. 054/02.07.2013 și a deciziei de concediere nr. 062/08.07.2013, ce formează obiectul dosarului nr._/63/2013, convocarea nr. 056/02.07.2013.
Cu privire la martori, a arătat că nu mai solicită această probă, având în vedere chestiunile de nulitate arătate în cuprinsul contestației.
La data de 08.11.2013, unitatea pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate.
Consideră în principal inadmisibilă acțiunea pentru lipsa procedurii medierii iar în subsidiar acțiunea este neîntemeiată și nefondată întrucât prin decizia nr. 053/02.07.2013 s-a anulat decizia nr. 045/20.06.2013 privind încetarea contractului individual de muncă a contestatorului, iar prin decizia nr. 57/03.07.2013 a contractului individual de muncă a fost suspendat pentru cercetarea disciplinară conform art. 52 alin 1 lit. a.
Contestația de concediere este netemeinică și nelegală, cât timp decizia de concediere a fost anulată, ea neproducând efecte juridice, contractul de muncă producându-și efectele în continuare așa cum rezultă din extrasul Revisal anexat.
Pe fond, a arătat că la data de 10.06.2013 a avut loc o discuție în contradictoriu cu administratorul unității pârâte, după care contestatorul a părăsit sediul unității fără să anunțe administratorul firmei sau un alt coleg de muncă. Fiind contactat de colegii de serviciu, contestatorul le-a spus că nu mai are ce căuta la serviciu, fiind astfel încheiat un referat de către administrator de față cu trei martori – colegi de serviciu cu contestatorul.
Prin adresa nr. 056 din 02.07.2013, contestatorul a fost convocat în vederea unei cercetări disciplinare însă a refuzat să se prezinte, drept pentru care s-a încheiat procesul verbal nr. 61/04.07.2013, în care s-au constatat toate aceste aspecte, iar contractul individual de muncă al contestatorului a fost desfăcut prin decizia n 062/08.07.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata concediilor de odihnă, pârâta a arătat că i-au fost plătite aceste drepturile salariale .
A depus la dosar, în copie: decizia nr. 053/02.07.2013, referatul de constituire a comisiei de disciplină, convocatorul privind cercetarea disciplinară, referatul constatato, decizia de suspendare nr. 57/03.07.2013, decizia nr. 062/08.07.2013, fluturașii de salariu, raportul pe salariat, regulamentul de ordine interioară.
La data de 22.11.2013, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii, arătând că cererea sa de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.07.2013.
A mai arătat că el, contestatorul nu și-a dat niciodată acordul de a relua raporturile de muncă cu intimata, nefiindu-i comunicată decizia prin care i s-a anulat decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr. 045/20.06.2013, luând cunoștință de ea în timpul procesului.
Referitor la plata concediilor de odihnă, a arătat că din situațiile de plată lunare depuse la dosar nu rezultă că i s-ar fi achitat aceste drepturi salariale.
La data de 01.04.2014,contestatorul B. C. a depus la dosar și concluzii scrise, prin care a făcut aceleași mențiuni .
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimata ., constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 045/20.06.2013, emisă de intimată și reintegrarea pe postul de strungar, deținut anterior emiterii deciziei contestate.
La data de 02.07.2013, intimata a emis decizia nr. 053 - fila 36 din dosar - prin care a decis anularea deciziei nr. 045/20.06.2013, privind încetarea CIM al contestatorului B. C., considerând că CIM nr._/20.06.2008 nu a fost încetat, producându-și efectele juridice în perioada 10.06._13.
Tribunalul apreciază că, atunci când angajatorul ar constata netemeinicia sau nelegalitatea măsurii luate, are posibilitatea, în principiu, să revină asupra acesteia, să o revoce prin actul său unilateral, simetric celui pe care îl desființează. Este posibil un asemenea act, deoarece, pe de o parte, nici un text de lege nu oprește revocarea, iar pe de altă parte, decizia de concediere nu este un act jurisdicțional, care, prin esență este irevocabil.
Contrar susținerii contestatorului, revocarea poate interveni chiar după sesizarea instanței cu soluționarea contestației împotriva deciziei de concediere, nefiind limitată în timp, întrucât nu există o dispoziție legală expresă sau implicită și neaducându-se atingere unor principii generale sau specifice dreptului muncii.
În consecință, față de cele expuse, instanța constată că decizia nr. 053/02.07.2013 și-a produs efectele, așa încât cererea de chemare în judecată prin care se solicită constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 045/20.06.2013, anulate deja de către intimată, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de contestatorul B. C., cu domiciliul în oraș Filiași, .. 31, jud. D., în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în oraș Filiași, .. 4 A, jud. D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I. Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
4 ex
Red.Jud.C.C.
Tehnored.M.J.
08.04.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
