Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 651/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 651/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 12850/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 651/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator N. M. și pe intimat O. DE S. PEDOLOGICE SI AGROCHIMICE D., având ca obiect contestație decizie de concediere
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C. pentru unitatea intimată, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că unitatea intimata a răspuns la adresa instanței.
La interpelarea instanței avocat M. arată că nu mai are cereri de formulat în cauza și, constatând cercetarea judecătorească încheiată potrivit dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. C. pentru unitatea reclamantă solicită respingerea contestației.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 27 08 2013, contestatoarea N. M. a formulat contestație împotriva Deciziei de concediere nr. 31/24 07 2013 emisă de intimatul O. DE S. PEDOLOGICE SI AGROCHIMICE D., solicitând să se dispună anularea deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior, și plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat, precum și a celorlalte drepturi ce îi revin în calitate de angajat al societății, drepturile calculate de la data concedierii și până la momentul reintegrării efective pe postul deținut anterior, cu cheltuieli de judecată.
A invocat nulitatea absolută a deciziei, arătând că aceasta a fost încheiată cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin.2 Codul Muncii, nefiind menționat termenul înăuntrul căruia se poate formula contestația.
Pe fondul cauzei se arată că nu au fost respectate dispozițiile legale în materia concedierilor colective, iar desființarea locului său de muncă nu a avut o cauză reală și efectivă.
Arată că argumentul adus de către pârâtă precum că reorganizarea a impus suprimarea locului de muncă nu este real în condițiile în care la nivelul unității postul deținut, acela de "tehnician", este un post unic, specificul activității derulate pe acest post, reclamă existenta sa și în continuare.
Pe de altă parte, procedura realizată de angajator anterior emiterii deciziei de concediere (procedură ce a presupus notificarea și a celorlalți angajați ai unității ) confirmă împrejurarea că este vorba de o concediere colectivă.
Contestatoarea mai arată că nu s-au respectat criteriile de prioritate la concediere. Desființarea locului de muncă nu poate fi considerat un criteriu pentru stabilirea ordinului de prioritate în concediere astfel cum este indicat la art. 2 din decizia contestată,fapt ce o îndreptățește să susțină că măsura a fost dispusă pe criterii străine de natura celor ce ar fi trebuit să facă obiectul acordului între angajator și reprezentanții salariaților.
A depus la dosar în copie: contractul individual de muncă,decizia nr 15/10 01 2011 privind încadrarea în funcția de tehnician, decizia nr. 50/28 12 2010,decizia nr. 58/10 12 2012,notificarea nr. 748/16 07 2013,decizia de concediere nr. 31/24 07 2013,procesul verbal nr. 01/22 08 2013 ce reține dovada efectuării procedurii prealabile demarării prezentului litigiu, respectiv încercarea soluționării pe calea medierii a litigiului
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri: organigrama Oficiului de Studiu Pedologice și Agrochimice D., anterioară și ulterioară emiterii deciziei de concediere, dovada aprobării organigramei în baza căreia avea să fie dispusă concedierea sa,dovada convocării reprezentanților salariaților, a discutării și aprobării criteriilor de concediere, actele/ înscrisurile întocmite în derularea procedurii de concediere colectivă, acestea urmând să fie depuse de intimată.
La data de 21 10 2013, O. DE S. PEDOLOGICE SI AGROCHIMICE D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate, deoarece decizia a fost emisă în baza Ordinului Ministrului nr. 956/16 08 2013.
Arată că reducerea de personal prin disponibilizare a concedierii individuale și nu colective fiind unitate cu număr mic de angajați,conform art. 52 din Lg 53/2003 cu modificările ulterioare,și reducerea cu 15% a salariului pentru personalul angajat rămas, nu a reușit să echilibreze raportul venituri – cheltuieli.
A mai arătat că, în situația economico – financiară a unităților din tară,cele 37 de unități județene OSPA,Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, emite Ordinul nr. 956/2013,privind stabilirea numărului maxim de posturi pentru oficiile Județene (OSPA) urmare a aplicării Ordonanței de Urgență 77/2013,iar prin Anexa la ordinul 956/2013, s-a aprobat un număr de 10 posturi – punându-l în aplicare și înaintându-l Direcției Agricole D. și Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale,cu mențiunea că au fost păstrați în unitate doar ingineri cu studii superioare, experți,doctori în științe, conform Statului de funcții întocmit și comunicat Ministrului Agriculturii și dezvoltării Rurale.
A depus la dosar în copie: codul fiscal al OSPA,Ordonanța 77/2013,Ordinul 956/2013 al M A D R cu numărul de 10 posturi, organigrama unității cu numărul de 10 posturi.
La data de 29 10 2013, contestatoarea N. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, pin care a arătat că unitatea pârâtă a dispus concedierea sa la data de 24 07 2013 pe fondul inexistentei la acel moment a Ordinului 965/2013 al Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Cum reducerea postului său s-a dispus în mod unilateral de către conducerea unității pârâte în lipsa unei noi organigrame sau stat de funcții care să confirme desființarea postului deținut de ea( de altfel post unic) urmează să se constate și implicit să fie sancționat caracterul nelegal al măsurii, reducerea nefiind una reală, efectivă.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, reluând susținerile din cererea de chemare în judecată.
A fost încuviințată parțial proba cu înscrisuri propusă de contestatoare și anume proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, precum și cu următoarele acte: organigrama anterioara concedierii, înscrisuri care fac referire la criteriile avute în vedere la selectarea posturilor desființate în baza ordinului ministrului și efectuarea procedurii prevăzută de art. 66 și următoarele privind concedierea colectivă din Codul Muncii, sens în care a fost dispusă efectuarea unei adrese către intimată. A fost respinsă proba cu înscrisuri privind situația financiară a intimatei, neavând relevanță în cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 31/2013 a fost dispusă de către intimata O. de S. Pedologice și Agrochimice D. concedierea contestatoarei N. M., în temeiul art. 65 Codul Muncii.
Dispozițiile art. 252 Codul Muncii, pe care contestatoarea își întemeiază susținerea privind nelegalitatea deciziei pentru lipsa termenului în care decizia poate fi contestată, sunt aplicabile deciziilor de sancționare disciplinară, nu și deciziilor de concediere din motive neimputabile salariatului (art. 65 Codul Muncii) .
Elementele obligatorii ale acestor din urmă decizii este prevăzut în art. 76 Codul Muncii, potrivit cărora, în cazul concedierilor dispuse în temeiul art. 65 Codul Muncii, decizia trebuie să conțină, în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64 Codul Muncii.
Întrucât contestatoarei i-a încetat contractul de muncă în temeiul art. 65 Codul Muncii, decizia emisă în acest sens nu trebuie să conțină elemente precum termenul de contestare, astfel că excepția invocată de aceasta va fi respinsă .
Pe fondul cauzei se mai reține că:
Măsura concedierii a fost aplicată, conform mențiunilor înscrise în decizie, urmare a desființării postului deținut de contestatoare și a fost determinată de dificultățile economice ce au condus la reorganizarea unității.
Reorganizarea unității intimate s-a realizat în baza Ordinului Ministrului nr. 956/16.09.2013 (fila 25) prin care a fost stabilit numărul maxim de posturi la nivelul județului D., de 10 posturi.
Conform statului de funcții și organigramei din data de 03.01.2013 (filele 48-49), anterior concedierii contestatoarei, existau în structura intimatei un număr de 29 posturi, din care 10 vacante (fila 50).
Ulterior concedierii, conform statului de funcții și organigramei din data de 27.09.2013 ( filele 51-52) în cadrul intimatei au rămas 13 posturi.
În cazul concedierilor ce nu țin de persoana salariatului, întemeiate pe dispozițiile art. 65 Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează ca urmare a desființării locului de muncă al salariatului, iar măsura trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În actuala reglementare a art. 65 Codul Muncii, măsura concedierii nu mai este limitată de motive precum reorganizare, transformări tehnologice sau dificultăți economice ale angajatorului, ci este necesar să corespundă unei nevoi a acestuia, care să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariat.
Totodată instanța poate cenzura legalitatea măsurii, dar nu și oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este doar angajatorul și, în acest sens, dacă suprimarea postului a fost serioasă și reală.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că în cadrul instituției intimate a avut loc o reorganizare a activității ce a determinat desființarea postului deținut de contestator, având în vedere Ordinul Ministrului nr. 956/16.09.2013.
Sub acest aspect, instanța reține că angajatorul are posibilitatea să își organizeze activitatea în vederea unei funcționări eficiente, inclusiv prin reducerea numărului de salariați angajați pe posturi cu aceiași calificare. În situația de față, însă, conform organigramei anterioare desființării postului, în cadrul instituției exista un singur post de tehnician, cel ocupat chiar de către contestatoare, astfel că nu se mai impunea stabilirea unor criterii de selecție, respectiv respectarea lor.
Desființarea postului ocupat de contestatoare a fost efectivă, întrucât funcția sa nu se mai regăsește în noua organigramă sau în statul de funcții.
De asemenea, măsura a fost reală, nefiind urmată de reînființarea postului, în noua organigramă și în statul de funcții postul său nu se mai regăsește .
Pe de altă parte, instanța reține că, în conformitate art. 68 Codul Muncii, "prin concediere colectivă se înțelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de …..cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care disponibilizează are încadrați mai mult de 20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați" (lit. a), restul textului referindu-se la unități cu un număr mai mare de 100 salariați.
Or, așa cum s-a reținut anterior, conform organigramelor/satelor de funcții anterioare și ulterioare concedierii contestatoarei, în unitate au existat un număr de 29 posturi, din care 10 vacante. Textul enunțat se referă la numărul de salariați efectiv încadrați, neavând relevanță numărul de posturi totale (inclusiv cele vacante).
Rezultă astfel că unitatea intimată avea, la data concedierii contestatoarei, un număr de 19 salariați, sub numărul minim prevăzut de lege, de 20 salariați. Ca urmare, indiferent de numărul salariaților disponibilizați, în temeiul art. 65 Codul Muncii, concedierea dispusă de intimată nu putea fi decât una individuală, în care nu este necesară procedura prevăzută de 69 și urm.
Pentru aceste considerente, instanța constată neîntemeiate toate susținerile contestatoarei, urmând să respingă contestația ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestator N. M. cu domiciliul în C.,. nr. 35 județul D. în contradictoriu cu intimat O. DE S. PEDOLOGICE SI AGROCHIMICE D., cu sediul în C.,.. 39,județul D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2014.
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M. Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
4 ex
Red Jud D S.
Tehnored M J.
20 02 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2172/2014.... → |
|---|
