Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2172/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2172/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 10379/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2172/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta F. G., cu domiciliul în mun. București, . F., nr. 1, .. E, ., în contradictoriu cu pârâta SNTF C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA TFC C., cu sediul în mun. C., bvd. Dacia, nr. 221, jud. D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: pârâta, prin consilier juridic P. O., lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul pârâtei depune la dosar, în 2 ex. copiile certificate ale dovezii datei înregistrării la registratura societății a rapoartelor de cercetare nr. 1 c/T/862/2013 și nr. 1 c/T/944/2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției tardivității, referitor la decizia emisă în data de 07.05.2013, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, conform întâmpinării depusă la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 7 iunie 2013, contestatoarea F. G. a formulat contestație împotriva deciziilor nr. S 2/3291/07.05.2013 și nr. S 2/3724/20.05.2013, emise de pârâta S. C. CĂLĂTORI - REGIONALA TF C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea acestora și obligarea pârâtului la plata sumelor reținute din salariu.
S-a reținut că se face vinovată de a fi depistată cu un calator fără legitimație de călătorie, din stația V. în trenul IR 1596, în data de 15.04.2013, precum și de nerealizarea plafonului de încasări pe lună februarie 2013, măsuri pe care le consideră nelegale.
Și-a întemeiat contestația pe disp. art. 250 din Codul Muncii și Dispoziția nr. 66/05.09.2011 a Directorului general.
A arătat că Ordinul 3/2012 al Directorului STFC C., este un ordin care în mod absurd îi obligă să caute în tren un număr de călători fără legitimație de călătorie, care însă găsiți de organele de control, devin neregulă și ei sunt sancționați chiar și cu desfacerea contractului de muncă, atunci când sunt găsiți mai mult de 4 călători. A menționat și faptul că nu are alte abateri în ultimele 12 luni.
A depus la dosar, în copie: deciziile contestate, dispoziția nr. 66/05.09.2011, Instrucțiuni privind activitatea personalului de tren aparținând C. Călători S.A. și cartea de identitate.
La data de 19.12.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate, ca fiind neîntemeiată.
A arătat că reclamanta se face vinovată de următoarele:
- conform Raportului de cercetare nr. 1 c / T / 862/2013, că nu respectă prevederile Regulamentului intern al S N T F C C. Călători S.A. art. 22 litera d, fișa postului precum și prevederile Dispoziției nr. 72/2011, art. 14 pct. 4, precum și prevederile Dispoziției nr. 66/2011, art. 15, pct. c,. conform cărora personalul de tren este obligat să verifice legitimațiile de călătorie prezentate de călători,tratând pe loc neregulile constatate;
- conform Raportului de Cercetare nr. 1 c /T/ 944/2013,că nu respectă prevederile Ordinului 3/2012 al Directorului S T F C C.,prevederile din fișele de post cap. III, pct. 2, alin 32 și prev. art. 22 lit. " d " din Regulamentul Intern de funcționare al S B T F C C. Calatori SA.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat și câteva excepții și anume:
- Excepția de necompetență teritorială a Tribunalului D., având în vedere faptul că reclamanta are domiciliul în București, consideră că instanța competentă teritorial să judece această contestație este Tribunalul București.
- Excepția tardivității contestației:
Cele două decizii contestate sunt emise în luna Mai 2013, iar contestația a fost comunicată pârâtului la data de 05.11.2013.
Apărările contestatoarei au fost înlăturate deoarece nu sunt de natura celor care să înlăture răspunderea disciplinară, astfel:
- analiza încasărilor individuale s-a raportat la orele efective de conducere tren;
- prezenta organelor de control și a organelor de Politie nu scutește salariatul de exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia reprezentând un sprijin în tratarea călătorilor frauduloși.
A solicitat instanței să constate că deciziile contestate, sunt temeinice și legale ,în cauză fiind întrunite condițiile impuse de lg. 53/2003 – Codul Muncii, republicată.
Intimata și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 205 – 208 Cod pr. civilă.
Conform art. 223 N.C.P.C. a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar în copie: deciziile contestate, raportul de cercetare nr.1 c/T/862/23.04.2013,convocarea nr. 1c/T/832(19.04.2013, nota de relații nr. 1c/T/59/2013,situația cu sancțiunile pe ultimele 6 luni nr. 1 c /R/442/24.04.2013, extras carnet de activitate,declarația dată în tren de contestatoare, raport de cercetare 1 c/T/944/2013, situația încasărilor personalului de tren pe luna februarie 2013 nr. 1 c /T/917/2013, tabel nominal cu personalul de tren care nu a îndeplinit plafonul conform Ordinului 3/2012 pe luna februarie 2013 și a fost sancționat – 1 c /T/916/2013,convocarea nr. 1 c /T/810/16.04.2013, nota de relații nr. 1 c / T/ 837/2013,raport justificativ întocmit de către contestatoare, fișa postului la funcția " conductor tren" nr. 1 c /T/2261/2012, tabel nominal cu personalul care a luat la cunoștință fișa postului la funcția " conductor tren" nr. 1c/T/2264/2012, ordinul 3/2012 al STFC C..
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, instanța constată că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, în ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., motivat de faptul că, potrivit art. 269 alin. 2 din codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul sau reședința, reclamata având domiciliul în mun. București, se reține că, potrivit art. 210 alin.2 din legea dialogului social nr. 62/2011, Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, legea prevăzând astfel o competență alternativă în soluționarea conflictelor individuale de muncă, reclamantul având posibilitatea de a sesiza oricare din cele două instanțe competente.
Cum, în cauză, reclamanta F. G. este salariată a Stației C., din cadrul SNTF C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA TFC C., se constată că Tribunalul D. este competent să soluționeze cauza, în condițiile în care locul de muncă al acesteia este în circumscripția sa, excepția invocată de pârâtă fiind astfel neîntemeiată.
În ce privește excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziilor nr. S 2/3291/07.05.2013 și nr. S 2/3724/20.05.2013, se reține că, potrivit disp. art. 252 alin.5 din codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești, în termen de 30 zile calendaristice de la data comunicării.
Conform susținerii contestatoarei și recunoașterii intimatei de la termenul din data de 03.02.2014, decizia nr. S2/3291/07.05.2013 a fost comunicată la data de 08.05.2014, iar decizia nr. S 2/3724/20.05.2013 a fost comunicată acesteia la data de 20.05.2013, așa cum rezultă de altfel și din mențiunile făcute pe deciziile contestate, aflate la filele 5 și 6 din dosar.
Prin urmare, cum contestația de față a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 07.06.2013, termenul prevăzut de textul de lege menționat a fost respectat, situație în care excepția tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanta este angajată a stației C. din cadrul intimatei, în funcția de conductor tren, iar la data de 07.05.2013, prin decizia nr. S 2/3291, fiind sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 5 %, pe o durată de 2 luni, conf. art. 248 alin. 1 lit. c din codul muncii, reținându-se că, în data de 15.04.2013 a fost depistată după efectuarea reviziei legitimațiilor de călătorie făcută de aceasta, cu un călător fără legitimație urcat din stația V. pentru stația București Nord., fiind astfel încălcate prevederile art. 22 lit. d din Regulamentul intern de funcționare al S. C. Călători, fișa postului și prevederile dispoziției nr. 72/2011, art. 14, pct. 4 și dispoziției 66/05.09.2011, art. 15, pct.c.
Emiterea acestei decizii s-a făcut ca urmare a raportului de cercetare nr. 1c /T/862/23.04.2013 al Stației C..
În data de 20.05.2013, intimata a emis decizia nr. S 2/3724, prin care contestatoarea a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 2 luni, cu 10 %, pentru nerealizarea plafonului de încasări pe luna februarie 2013, conf. Ordinului 3/2012 al STFC C., reținându-se încălcarea disp. Regulamentul intern de funcționare al S. C. Călători S.A, art. 22, lit. d, Ordinul 3/2012 al Directorului S.T.F.C. C., prevederile din fișa postului, cap. III, pct. 2, alin. 32, decizia având la bază raportul de cercetare nr. 1c /T/944/2013, al stației C..
Din probele administrate în cauză, instanța reține că, potrivit art. 1 din Ordinul 3/2012, emis de directorul Sucursalei de Transport Feroviar de Călători C., plafonul minim de încasări/salariat, din biletele eliberate în tren la tarif de taxare în tren B2, cât și tariful de clasă A1 s-a stabilit la 700 lei /salariat la stația C., stabilindu-se și că personalul de tren care se încadrează cu 20 % față de plafonul stabilit va fi sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 10 % pe două luni, conf. art. 248 lit. c din codul muncii.
În cursul lunii februarie 2013, contestatoarea a realizat, conform situației încasărilor, aflată la fila 40 din dosar, suma de 388 lei, deși, conform normei de ore lucrate, ar fi trebuit încasată suma minimă de 598,68 lei.
În ceea ce privește abaterea sancționată prin decizia nr. S 2/3291, din data de 07.05.2013, se reține că, în ziua de 15.04.2013, fiind de serviciu la trenul IR 1596, a fost depistată, după efectuarea reviziei legitimațiilor de călătorie, pe distanța V. Grădinari, cu un călător fără legitimație de călătorie, urcat din stația V. pentru stația București, ce nu a fost raportat în scris de către contestatoare în declarația de început de control.
Potrivit disp. art. 250 din codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere mai multe criterii, și anume împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior.
Instanța de judecată este îndreptățită ca, în urma analizării probatoriilor, să dispună înlocuirea măsurii aplicate de angajator, în caz contrar accesul la instanță ar fi unul formal și iluzoriu.
În cauza de față, în raport de criteriile de individualizare anterior enumerate, Tribunalul apreciază că sancțiunile aplicate sunt disproporționat de mari în raport de împrejurările concrete în care faptele au fost comise și persoana celui sancționat.
În acest sens, se reține că deficiențele constatate în activitatea profesională a contestatoarei, ca și urmările produse sunt de o gravitate redusă iar aceasta nu a mai fost anterior sancționată disciplinar, conduita profesională a acesteia îndreptățind ideea că o sancțiune mai blândă este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de legiuitor pentru orice sancțiune disciplinară.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte contestația, va anula în parte deciziile de sancționare nr. S 2/3291, din data de 07.05.2013 și nr. S 2/3724, din data de 20.05.2013, emise de intimată, în sensul că va dispune înlocuirea sancțiunilor de reducere a salariului de bază cu 5 %, pe o durată de 2 luni, respectiv reducerea salariului de bază pe o perioadă de 2 luni cu 10 %, cu sancțiune mai ușoară, respectiv avertisment scris, sancțiune care în opinia instanței, sub aspectul individualizării, respectiv al dozării sancțiunii corespunde gravității faptelor, a împrejurărilor în care au fost săvârșite, a gradului de vinovăție al contestatoarei.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile necompetenței materiale și tardivității, invocate de intimată prin întâmpinare.
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea F. G., cu domiciliul în București, sector 6, . nr. 1 .. E, . cu intimata S. C. CĂLĂTORI - REGIONALA TF C..
Anulează în parte deciziile de sancționare nr. S2/3291/07.05.2013 și nr. S 2/3724/20.05.2013, emise de intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunile disciplinare aplicate prin fiecare dintre aceste decizii, cu sancțiunea "avertisment scris".
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - M. G. M. Asistent judiciar - Ș. I.
Grefier
M. Ș.
4 ex
Red./tehnored.Jud.C.C.
Tehnored.M.J.
15.04.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 651/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
