Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 759/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 759/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 11773/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 759/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar L. C. O.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatorul R. V. în contradictoriu cu intimata . SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, prin avocat D. Cionă, în substituirea avocatului F. C. și pârâta, prin avocat L. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul, prin avocat, depune înscrisul care face dovada că acesta are un copil.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției privind lipsa calității procesuale active, invocată de intimată în întâmpinare.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției, întrucât numai angajatorul și sindicatul pot invoca nulitatea unei clauze a unui contract colectiv de muncă sau a unui act adițional, numai sindicatul semnatar, al cărui membru a fost contestatorul, putea formula o astfel de cerere.
Contestatorul, prin avocat, solicită respingerea excepției, întrucât acceptarea acestei argumentații ar însemna limitarea dreptului salariatului de a sesiza instanța în condițiile în care actul încheiat de mandatar încalcă dispozițiile legale.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată în întâmpinare, întrucât reprezentarea sindicală este cerută numai cu privire la negocierea și adoptarea CCM și a actelor adiționale, iar din moment ce au fost adoptate, salariatul are dreptul să modifice contactul fie direct, sesizând sindicatul, fie în instanță, pe toată durata executării acestor contracte.
Părțile învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de achiesare a intimatei la capetele de cerere și pe fondul cauzei..
Contestatorul, prin avocat, solicită să se ia act de achiesarea intimatei la pretențiile contestatorului la capetele 2, 3 și 5 din acțiune, iar pe fondul cauzei solicită admiterea contestației și anularea parțială a deciziei de concediere nr.412/23.05.2013 în ceea ce privește cuantumul măsurii compensatorii urmarea constatării nulității parțiale a actului adițional nr.1/25.03.2013, respectiv nulitatea clauzei prevăzute la art.27 alin (1) și, pe cale de consecință, obligarea la plata indemnizației de concediere la 12 salarii individuale brute, învederând faptul că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata, prin avocat, depune practică judiciară și solicită respingerea capetelor de cerere 1 și 4, învederând faptul că nu au fost încălcate drepturile legale minimale prevăzute de lege, contractul fiind încheiat cu respectarea art. 39 din Codul muncii și, de asemenea, faptul că nu există un contract încheiat la nivel superior.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr_ pe rolul Tribunalului D., reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâta . SA, Otopeni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr 412/23 05 2013 emisă de aceasta în ceea ce privește cuantumul măsurii compensatorii urmare a constatării nulității parțiale a actului adițional 1/25 03 2013 la CCM la nivel de unitate,respectiv nulitatea clauzei prevăzute la art 27 alin 1 și pe cale de consecință,obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediere stabilită inițial prin CCM, respectiv 12 salarii individuale brute,obligarea la 460 lei reprezentând diferența de la valoarea indemnizației concediului de odihnă așa cum a fost menționată la art. 51 alin 1 din CCM și stipulată la art. 5 în decizia de concediere,respectiv suma de 17.387 lei, la valoarea indemnizației concediului de odihnă indexată cu indicele de inflație, având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă,suma de 460 lei diferența de la valoarea primei de vacanță așa cum este menționată la art. 57 alin 3 din CCM și stipulată la art. 5 din decizia de concediere, respectiv suma de 7245 lei, la valoarea primei de vacanță indexată cu indicele de inflație, la 350 lei reprezentând diferența dintre valoarea primei pentru ziua copilului stabilită prin art. 121 alin 3 din CCM și valoarea efectivă încasată la 1244 lei, reprezentând diferențe salariale pentru lunile ianuarie – iulie 2013,diferențe rezultate dintre valoarea salariului primit și valoarea salariului indexat cu indicele de inflație( art. 89 alin 4 și 5 c.p.).
In motivarea acțiunii a arătat că la data de 23 08 2013 au încetat raporturile de muncă cu pârâta în temeiul art. 65 alin 1 Codul Muncii,prin desființarea postului său de manager de zonă în cadrul departamentului de vânzări propan și autogaz.
In decizia de concediere nr 412/23 05 2013 la art. 5 au stabilit plăți compensatorii și sumă de 51.000 lei, întrucât dispozițiile art. 27 din CCM la nivel de unitate a fost modificat prin actul adițional nr 1/25 03 2013.
Anterior modificării plata compensatorie era stabilită la 12 salarii medii brute ceea ce însemna pentru reclamant suma de_ lei.
Consideră această modificare lovită de nulitate absolută întrucât în conformitate cu art 148 din Lg 62/2011 și art. 229 alin 4 din Codul Muncii, contractele colective încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar art. 132 din Lg 62/2011 la încheierea contactelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal, iar art. 142 din aceeași lege stabilește că nerespectarea art 132 se sancționează cu nulitatea clauzelor ce au fot încheiate în acest mod.
De asemenea se susține că " In ceea ce privește caracterul " negociat " al actului adițional nr. 1/25 03 2013, această negociere s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 38 din Lg nr. 53/2003,dispoziții imperative care sancționează cu nulitatea absolută orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile salariale aferente de lege sau o limitare a acestor drepturi.
In ceea ce privește celelalte capete de cerere ele au ca raționament nerespectarea de către pârâtă dispozițiilor CCM la nivel de unitate referitoare la necesitatea indexării salariului cu indicele de inflație sau a primelor de vacanță.
Pentru a dovedi acțiunea reclamantul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: act adițional nr 1/25 03 2013 la CCM la nivel de unitate, decizia de concediere nr 412/25 03 2013.
In drept, a invocat dispozițiile art 132, art 142 din Lg 62/2011 și art 38 și 211 din Codul Muncii.
Pârâta . SA, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active a contractului în ceea ce privește constatarea nulității actului adițional nr 1/25 03 2013 la CCM la nivel de unitate, întrucât nu este parte semnatară directă a acestuia.
Pe fondul cauzei, se susține că nu se poate analiza cererea, întrucât nu s-a invocat motivul de nulitate.
In privința celorlalte drepturi ce trebuiau achitate la valoarea indexată conform art. 51,art. 57 alin 3 din CCM există o minută nr 251/14 03 2013, încheiată între sindicat și reprezentantul societății, majorările salariale trimestriale ce acoperă inflația se vor acorda după 1 01 2014 ținând cont de rezultatele înregistrate la data de 31 12 2013,iar pentru cadourile aferente angajaților cu ocazia zilei copilului suma s-a stabilit la 150 lei.
Pentru a dovedi întâmpinarea a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: act adițional nr. 1/20 03 2013, referat nr. 246/2013, decizia nr. 1/1 03 2013, mandat de reprezentare,sentința nr._/281/2012,adresa_/27 06 2012,proces verbal din 28 02 2013,4 03 2013,11 03 2013,14 03 2013,adresa nr. 6190/8 04 2013.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 coroborat cu art. 201 alin 1 cod pr civilă, art. 132 și 142 din Lg 62/2011,art. 39, art. 55 alin 4, art. 211 din Codul Muncii.
Reclamantul R. V. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției, întrucât potrivit art. 267,268 din Codul Muncii este vorba de un conflict de drepturi și dă posibilitatea salariatului de a acționa în instanță iar sindicatul este mandatat să negocieze numai clauzele CCM.
Pe fond, se susține că minuta 251/14 05 2013 nu produce efecte față de salariați,întrucât ea nu este recunoscută ca un act prin care se modifică CCM.
La data de 21 01 2014- pârâta . SA, a depus cerere de achiesare pentru capetele doi,trei și cinci din acțiunea reclamantului fiind de acord cu achiesarea sumelor pretinse.
S-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă în întâmpinare care a fost respinsă înainte de punerea concluziilor pe fond.
Din analiza actelor existente la dosar instanța constată următoarele:
Reclamantul R. V. a acut raporturi de muncă cu pârâta . SA,, raporturi de muncă care au încetat ca urmare a deciziei de concediere nr. 412/23 05 2013.
Ca urmare a achiesării la capetele doi,trei și cinci din acțiune, instanța urmează să constate recunoașterea pretențiilor de către pârâtă, fără să mai analizeze în considerente apărările formulate de părți.
Cu privire la primul capăt de cerere,instanța urmează să-l respingă cu următoarea motivare:
La nivelul . SA, este în executare CCM PETROM LPG SA ( în prezent . SA ) încheiat în anul 2009 și prelungit prin acte adiționale.
Pin actul adițional nr. 1/25 03 2013, în conformitate cu prevederile Lg 62/2011 au fost modificate unele clauze din CCM la nivel de unitate încheiat la data de 4 09 2009 printre care art. 27 alin 1.
"(1) In cazul concedierilor de personal, indiferent că este vorba de concediere colectivă sau individuală pentru motive ce nu țin de persoana salariatului,angajatorul va plăti angajaților aflați în situațiile de mai sus, o compensație în sumă fixă reprezentând o valoare brută de 51.000 lei. Potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind codul fiscal contribuțiile sociale și impozitul datorate de salariații concediați vor fi suportate de către aceștia ( angajați),angajatorul având obligația de a le vira către bugetul de stat".
In art. 24 din actul adițional nr. 1/25 03 2013 s-a prevăzut și modificarea art. 121 alin 3 din CCM în sensul că:
" Salariatele și copii salariaților în vârstă de până la 18 ani vor primi de ziua Femeii respectiv 1 iunie și de C. tichete cadou în limitele stabilite de Lg nr 571/2003".
Potrivit art. 132 DIN Lg 62/2011 legea dialogului social( clauze prohibite și clauze minimale).
1. Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
2. La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
3. Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior, celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
4. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile."
Sumele pretinse de către reclamant nu constituie drepturi salariale ci doar măsuri compensatorii la concediere,precum și forme de protecție socială.
Neconstituind drepturi salariale în conformitate cu art. 38 Codul Muncii și art. 134 și următoarele din Lg 62/2011 privind dialogul social ele pot face obiectul negocierii părților semnatare așa cum s-a realizat prin actul adițional nr 1/25 03 2013 la CCM la nivel de unitate.
Instanța constată că în ceea ce privește negocierea acestor drepturi între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu au existat încălcări ale legii 62/2011 privind dialogul social.
Tribunalul respinge însă apărarea formulată de către pârâtă care vizează cadourile oferite salariaților pentru ziua de 1 iunie în condițiile art. 121 din CCM modificat prin actul adițional nr 1/2013 și art 56 alin 4 ,Lg nr 541/2003, întrucât textul din Codul fiscal prevede neimpozitarea,în înțelesul impozitului pe venit:
"a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, ajutoarele pentru bolile grave,incurabile, ajutoarele pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copii minori ai salariaților, cadourile oferite salariaților, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane,astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile aferente de angajații în beneficiul copiilor minori ai angajaților, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie,Crăciunului și a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile aferente angajaților cu ocazia zilei de 8 Martie sunt neimpozabile în măsura în care valoarea cadoului aferent fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depășește 1.200.000 lei…."
In concluzie, textul mai sus menționat nu stabilește o limită a sumei ce se poate acorda de angajator, ci doar posibilitatea de a nu fi impozitată orice sumă sub 1.20.000 lei vechi.
De altfel, angajatul nici nu a făcut dovada că există diferențe de plată cu privire la acest cadou pentru ca tribunalul să poată face o verificare a susținerilor sale.
Constatând recunoașterea pretențiilor pentru capetele 2,3 și 5 din acțiune,instanța admite ,pentru considerentele enunțate mai sus capitolul 4 din acțiune se va respinge cererea pentru anularea parțială a deciziei de concediere nr 412/23 05 2013 în ceea ce privește cuantumul măsurii compensatorii ca urmare a constatării nulității parțiale a actului administrativ nr 1/25 03 2013 la CCM la nivel de unitate(art 27 alin 1) și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediere la nivelul a 12 salarii individuale brute.
Se va lua act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de contestatorul R. V. cu domiciliul în C.,. M 18, . județul D. și domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat Cioana D., în C.,. nr 23, .-parter, . în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în Otopeni, . 31 A, ..
Obligă pârâta către reclamant la diferența dintre valoarea primei pentru ziua copilului stabilită prin art.121 alin (3) din CCM la nivel de unitate și valoarea efectiv încasată.
Constată că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului privind plata sumei de 460 lei reprezentând diferența de la valoarea indemnizației de concediu de odihnă,460 lei reprezentând dierența de la valoarea primei de vacanță și 1244 lei reprezentând diferențe salariale pentru lunile ianuarie - iulie 2013, diferența dintre sumele primite și cele indexate cu indicile de inflație, respectiv capetele 2,3 și 5 din acțiune.
Respinge capătul de cerere privind anularea în parte a deciziei de concediere nr.412/23.05.2013 în ceea ce privește cuantumul măsurii compensatorii urmarea constatării nulității parțiale a actului adițional nr.1/25.03.2013, respectiv nulitatea clauzei prevăzute la art.27 alin (1) și, pe cale de consecință, obligarea la plata indemnizației de concediere la 12 salarii individuale brute.
Ia act că reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2014.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar L. C. O.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
4 ex
Red Jud M F.
Tehnored.M J.
27 02 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5812/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
