Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 4097/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4097/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 14675/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4097/2014
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe contestatoarea N. A. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, având ca obiect contestație decizie de pensionare casare - al doilea ciclu procesual.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea N. A., lipsă fiind pârâții pârât C. Județeană de Pensii D. și C. C. de Contestații Pensii din C. Casei Naționale de Pensii Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Contestatoarea N. A. a solicitat admiterea contestației așa cum a fost precizată și recalcularea pensiei potrivit concluziilor scrise depuse la dosar. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere că a precizat contestația, în sensul că a solicitat și anularea Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 04.09. 2012, contestatoarea N. A. a chemat in judecata parata C. Județeana de Pensii D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia sa-i recalculeze drepturile de pensie prin luarea in considerare a adeverinței nr. RGE 10/ 25.01.2012 emisa de SCT SA BUCURESTI prin SDP C. si sa-i plătească drepturile rezultate in urma recalculării in urma recalculării, începând cu data de 01.02.2012.
In motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că a depus la dosarul sau de pensie adeverința nr. RGE 10/ 25.01.2012 emisa de SCT SA BUCURESTI prin SDP C. în care se menționa ca activitatea desfasurata în perioada 01.08.1970 – 31.12.1994 în cadrul societatii pârâte s-a încadrat în grupa a II a de munca în procent de 100 % si ca angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale.
Prin decizia nr_ /22.05.2012, parata C. Județeana de Pensii i-a respins cererea de recalculare motivat de faptul ca nu se poate valorifica grupa a II a de munca pentru perioada 01.08.1970 – 31.12.1994 asa cum se mentioneaza în adeverința nr. RGE 10/ 25.01.2012 emisa de SCT SA BUCURESTI prin SDP C. întrucât functia detinuta de aceastade economist nu se încadreaza în prevederile HG nr 1223 /20.11.1990.
Considera ca în mod greșit nu i-au fost luate in calcul aceste venituri având în vedere principiul contributivității stabilit prin art.2 lit. c din Legea nr. 263/2010.
Pentru a dovedi acțiunea contestatoarea a depus la dosar copii de pe:adeverința nr.. RGE 10/ 25.01.2012 emisa de SCT SA BUCURESTI prin SDP C., carte de identitate, cupon de pensie, decizia nr_ /22.05.2012.
In drept a invocat dispozițiile HGR nr. 1223/1990. HCA a SCT SA București nr. 6/1992 și art. 2, art. 107 și art. 158 din L 263/2010.
De asemenea, a mai depus cererea nr. 3337/30.01.2012,contestatia nr 4444/22.06.2012, hotărârea nr 6 /29.07.1992 a SCTSA Bucuresti.
Parata C. Județeana de Pensii D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematuritătii formulării cererii de chemare în judecata motivat de faptul ca reclamanta a formulat contestatie împotriva deciziei nr_ /22.05.2012 prin care i s-a respins cererea nr 3337/30.01.2012 prin care a solicitat recalcularea pensiei în baza adeverintei RGE 10/ 25.01.2012, această contestație nefiind încă solutionată.
Pe fondul cauzei se solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata, arătând că elementele din adeverința nr. TGE 10/25.01.2012 referitoare la grupa II de muncă pentru perioada 01.08._94 nu a fost avută în vedere la recalcularea punctajului deoarece locul de muncă și funcția ocupată de reclamantă nu fac parte din categoria funcțiilor prevăzute de HG 1223/1990.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod proc. Civ. și Legea 263/2010.
La data de 30.10.2012, contestatoarea a depus precizare la acțiune prin care a înțeles sa cheme în judecata C. Centrala de Contestatii din cadrul CNPP .
Prin sentința nr. 6477 din 15.10.2013, Tribunalul D. a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei de pensie nr._ din 22.05.2012 și a Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații nr. 5045 din 25.06.2013, obligând intimata la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în calcul a adeverinței nr. RGE 10/25.01.2012 eliberată de SCT București.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., C. C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivele de recurs s-a aratat că motivarea instanței de fond nu are legătură cu cauza supusă judecății, care a avut ca obiect neluarea în calcul în vederea recalculării a drepturilor de pensie în perioada 01.08._94 ca fiind lucrată în gr. a II-a de muncă. Contestația a fost admisă în baza unor decizii al ÎCCJ 19/2011 și 19/2012 și dispoz. Lg. 19/2000 și OUG 4/2005 care nu privesc încadrarea în gr. a II-a de muncă.
În ceea ce privește adeverința RGE 10/25.01.2012 ce vizează gr. a II-a de muncă, aceasta nu a fost avută în vedere la recalcularea punctajului, deoarece locul de muncă al intimatei ca economist, economist principal, șef de birou nu fac parte din categoria funcțiilor prevăzute de HG 1223/1990.
La data de 27.01.2014 intimata - contestatoarea N. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului C.J.P. D. ca fiind netemeinic și nelegal, menținerea sentinței recurate prin care C.J.P. D. a fost obligată să valorifice perioada 01.08._94 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Prin decizia nr. 295 din 13.02.2014, Curtea de apel C. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art.261 pct.5 cod procedură civilă hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă ,ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței ,cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Prin urmare motivarea hotărârii ,înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au dus la convingerea judecătorului pentru admiterea sau respingerea cererilor părților.
În cauza de față instanța de fond a fost investită cu o acțiune ce vizează recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei pentru perioada 01.08.1970-31.12._, ca fiind lucrată în gr. a II-a de muncă. Deși instanța de fond precizează acest aspect, în analiza pe fond a cauzei sunt avute în vedere dispoz. art. 2 lit. c din Lg. 263/2010, decizia ÎCCJ 19/10.12.2012 referitor la prev. pct. IV din Anexa la OUG 4/2005 ce vizează formele de retribuire după timp, ori timpul d e lucru în program prelungit.
De asemenea, s-a avut în vedere și decizia 19/17.11.2011 pronunțată în recurs în interesul legii ce vizează art. IV din Anexa la OUG 4/2005.
Curtea a constatat că toate dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond nu au aplicabilitate în cauza de față, instanța din eroare a analizat cauza cu privire la timpul de lucru în program prelungit și nu cu privire la gr. a II-a de muncă, cum a fost investită prin acțiunea introductivă. Acest aspect a fost sesizat și de recurentă și menționat în motivele de recurs.
În aceste condiții s-a constatat că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care ar avea legătură cu obiectul cauzei.
Nemotivarea hotărârii, face imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității sentinței atacate, în raport cu soluția pronunțată, ceea ce impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art.312 cod procedură civilă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 18.03.2014, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea nr. 3337/30.01.2012, contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea Adeverinței nr. RGE nr. 10/25.01.2012, eliberată de Societatea de Construcții în Transporturi București SA - Sucursala Drumuri și Poduri C., cu privire la valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II a de muncă aferent perioadei 01.08.1970 – 31.12.1994.
C. Județeană de Pensii D. a emis Decizia nr._/22.05.2012, prin care a respins cererea de valorificare a perioadei mai sus menționate, punctajul mediu anual rămânând nemodificat, întrucât activitatea de economist de salarizare și normare a muncii la SCT București - SDP C. nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990, iar pe de altă parte, adeverința nu respectă cerințele prevăzute în anexa nr. 14 din Normele de aplicare a L 263/2010.
Contestatoarea a formulat contestație împotriva acestei decizii, nemulțumită fiind de faptul că perioada 01.18._94 nu a fost valorificată ca fiind activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Prin Hotărârea nr. 5045/25.06.2013, C. C. de Contestații a respins contestația, cu motivarea că în perioada menționată, contestatoarea și-a desfășurat activitatea în funcțiile de economist, economist principal și șef birou salarizare la SCT București – SDP CUPTI C., iar prin natura lor, aceste funcții nu presupun lucrul efectiv alături de personalul muncitor de bază în condiții de șantier și prin urmare perioadele nu se pot încadra în grupa a II-a de muncă, potrivit HG nr. 1223/1990.
Apărarea intimatei în sensul că locul de muncă al contestatoarei nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă nu poate fi reținută.
Din adeverința 10/2012 eliberată de SCT București – Sucursala Drumuri și Poduri C., rezultă căci contestatoarea a desfasurat activitate ca economist, activitate care se încadreaza în grupa a II-a de munca, conform Ordinului 50/1990.
Atâta timp cât contestatoarea a prezentat documente valabile emise de angajator, intimata era obligată să tină seama de ele, angajatorul purtând întreaga raspundere pentru datele cuprinse în acestea, pentru valabilitatea si corectitudinea lor.
Cu atât mai mult, trebuie luată in calcul cu cât adeverinta mentioneaza expres ca activitatea contestatoarei se încadreaza în grupa a II-a de munca, facând în puls si trimitere la ordinul 50/1990.
Încadrarea locurilor de munca în grupele de munca si nominalizarea persoanelor care se încadreaza în grupele de munca, reprezinta un atribut al angajatorului ce se exercita în conditiile Ordinului 5o/1990.
Având în vedere ca adeverinta se refera si la locul de munca al contestatoarei în cauza sunt incidente si dispozitiile art. 3 din Ordinul 50/1990, potrivit carora "beneficiaza de încadrarea în grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de întretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute în anexele nr. 1 si 2".
În speța dedusă judecății intimata era obligată să se conformeze mențiunilor existente în adeverință, neavând competenta de a reanaliza daca contestatoarea a lucrat sau nu în condiții deosebite ce determina încadrarea activității în grupa a II-a de muncă.
C. Județeană de Pensii - investită cu soluționarea unei cereri de pensionare a unei persoane sau de recalculare a drepturilor de pensie - nu este competentă a verifica dacă angajatorul/angajatorii a/au aplicat sau nu corect dispozițiile unui act normativ ori dacă a/au făcut corect mențiuni în carnetul de muncă al persoanei respective sau în alte acte eliberate ci este ținută a certifica stagiul de cotizare și punctajul asiguratului, prin preluarea datelor din actele doveditoare
Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Contestatoarea a depus la dosar adeverința nr. 10/2012 din care rezultă că activitatea acesteia în perioada 01.08._94 se înscrie în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Hotărârii CA al IDP București nr. 7/26.12.1990, Hotărârii CA al SCT București nr. 6 din 29.07.1992 .
Se menționează temeiul încadrării în grupa a II-a de munca, acesta fiind HG nr. 1223/20.11.1990 și faptul că adeverința s-a eliberat în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății.
Prin urmare, adeverința respectă modelul impus de Ordinul nr. 590/2008 și nu este afectată de lipsuri sau vicii de natură a atrage nulitatea acesteia, nevalabilitatea sa nefiind constatată de către instanța de judecată, în urma unei sesizări formulate în acest sens de pârâtă sau de alte persoane interesate.
Se constată astfel că temeiul juridic al încadrării contestatoarei în grupa a II-a de muncă l-a constituit, potrivit mențiunilor din adeverință HG nr.1223/1990 privind încadrarea in grupa a II-a de munca, in vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj, care nu condiționează încadrarea în grupă de exercitarea anumitor funcții sau profesii, astfel cum consideră intimata, ci dimpotrivă se referă la încadrarea în grupa a II-a de muncă, pe bază de nominalizare, a ” personalului care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere si întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare ”, indiferent de funcțiile deținute.
Prin urmare, nu poate fi primită ca fondată apărarea pârâtei în sensul că funcțiile deținute de reclamant nu se încadrează în grupa de muncă, în ciuda nominalizării acestora făcute de foștii angajatori în conformitate cu HG nr.1223/1990 și nici că adeverința nu respectă cerințele de formă prevăzute de HG 1223/1990.
Va fi astfel admisă contestația formulată și în temeiul art. 158 și art. 159 din Legea nr. 263/2010, vor fi anulate decizia nr._ din 22.05.2012 emisă de CJ P D. și hotărârea nr. 5045 /25.06.2013 emisă de C. C. de Contestații, urmând ca intimata C J P să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a adeverinței nr.10/25.01.2012, activitatea desfășurată de contestatoare în perioada 01.08._70 încadrându-se în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația precizată, formulată de reclamanta N. A., domiciliată în C., Bld. C. I, nr. 144, ., . în contradictoriu cu intimații C. Județeană de Pensii D., cu sediul în C., .. 14, jud. D. și C. C. de Contestații din cadrul C.N.P.P, cu sediul în București, ., Sector 2.
Dispune anularea deciziei de pensie nr._ din 22.05.2012 emisă de C. Județeană de pensii D. și a Hotărârii nr. 5045/25.06.2013 emisă de C. C. de Contestații Pensii din cadrul CNPP.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii D. să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în calcul a adeverinței nr. RGE 10/25.01.2012 eliberată de SCT SA București- Sucursala de Drumuri și Poduri.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii D. la plata către reclamantă a diferențelor valorice de pensie, rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.02.2012, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Cu drept de recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. C. M. M. A. P.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
5 ex/16.07.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 6433/2014.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 6463/2014.... → |
|---|
