Obligaţie de a face. Sentința nr. 5857/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5857/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2392/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5857/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul O. T. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și pârâta, prin consilier juridic G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune chitanța de consemnare a onorariului de expert și învederează faptul că expertul a renunțat la plata onorariului și solicită restituirea sumei plătite cu acest titlu.
Pârâta, prin consilier, confirmă faptul că expertul a renunțat la plata onorariului, având în vedere veniturile mici ale reclamantului și faptul că au studiat împreună actele aflate la pârâtă.
Instanța pune în vedere reclamantului să facă o cerere prin care să solicite restituirea sumei plătite cu titlu de onorariu expert.
Instanța revine asupra probei cu expertiză.
Instanța interpelează reclamantul cu privire la susținerea apărătorului său, făcută în ședința de la termenul anterior, referitoare la faptul că dorește să renunțe la judecarea acțiunii.
Reclamantul învederează faptul că solicită judecarea cauzei și faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii formulate în sensul obligării pârâtei să-i elibereze o adeverință cu sporurile de care a beneficiat în perioada 06.06._94, respectiv spor de noapte, spor de zgomot și spor de toxicitate, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin consilier, înmânează reclamantului adeverința nr. 868/25.06.2013 în original, privind sporul de toxicitate pentru perioada 1993 – 1994 și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată învederând faptul că reclamantul a observat personal că nu sunt menționate sporurile solicitate în statele de plată.
Având în vedere cele sus menționate, reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea cererii de chemare în judecată.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 20.02.2014 reclamantul,O. T. a chemat în judecată pe pârâta . C. solicitând obligarea acesteia să îi elibereze o adeverință cu speorul de noapte, spor de zgomot și sporul de toxicitate de care a beneficiat în perioada 06.06.1973 – 5.10.1994.
In fapt, a arătat că în perioada 6.06.1973 – 5.10.1994 a lucrat în cadrul . C. in meseria de lăcătuș .
A solicitat pârâtei să eliberez o adeverință cu sporurile de care a beneficiat respectiv sporul de noapte, spor de zgomot și sporul de toxicitate însă aceasta a refuzat.
Cu adresa nr 868/25.07.2013 pârâta i-a comunicat că i-a întocmit o adeverință cu sporul de toxicitate pentru perioada 01.01.1993 – 5.10.1994, fără să facă nici o referire la celelalte sporuri.
A arătat că a lucrat în schimburi, astfel că a lucrat și noaptea și a beneficiat de spor de noapte, că activitatea prestată a constat în fasonarea, îndreptarea sau borbardarea manuală cu ciocane, la rece a tablei de peste 5 mm grosime, activitate ce presupunea un zgomot puternic și toxicitate, mediul fiind lipsit de aerisire astfel că a beneficiat și de sporul de zgomot și de sporul de toxicitate.
In drept a invocat prevederile art 40 alin 2 din Codul Muncii.
In dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorul D. D..
A depus la dosar copia cărții de identitate, adeverința 2465/4.09.2000 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru întreaga perioadă de activitate, Anexa IV care reglementa sporul pentru condiții nocive de muncă, decizia de pensie, adresa 868/25.07.2013, cererea pentru eliberarea adeverinței, carnetul de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat că i-a eliberat reclamantului adeverita nr 2465/4.09.2000 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă și a întocmit o adeverință cu sporul de toxicitate pentru perioada 01.01.1993 – 5.10.1994, adeverință ce nu a fost ridicată de reclamant, deși a fost înștiințat în acest sens.
Cu privire la celelalte sporuri a arătat că, nu sunt evidențiate în ștatele de plată din arhiva unității astfel că nu poate elibera adeverințe.
In drept, a invocat prevederile art 40 alin 2 lit c din Codul Muncii.
A depus la dosar actul adițional nr 1 la Contractul colectiv de muncă pe anul 1992, în care a fost reglementat sporul pentru condiții nocive.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare în care a reiterat susținerile din acțiune.
Instanța a respins proba cu martori solicitată de reclamant considerând că nu este utilă cauzei, că nu se poate face dovada sporurilor încasate cu martori, ci doar cu acte, respectiv cu ștatele de plată. A încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri respectiv înscrisurile depuse la dosar și a dispus completarea acestora de către pârâtă cu actele din dosarul personal al contestatorului și adeverința la care face referire în întâmpinare.
Ca urmare au fost depuse adeverința nr 868/25.07.2013 privind sporul de toxicitate, contractul individual de muncă și practică judiciară.
Instanța a încuviințat de asemenea proba cu expertiză contabilă care să verifice ștatele de plată din arhiva unității și să stabilească drepturile salariale și sporurile de care a beneficiat reclamantul în perioada 6.06.1973 – 5.10.1994. A fost numit expert V. S. prin tragere la sorți.
Instanța a dispus ca în vederea realizării raportului de expertiză, reclamantul să se deplaseze împreună cu expertul la sediul unității și să observe personal ștatele de plată.
In ședința publică din 22.10.2014, reclamantul a învederat instanței că a fost cu expertul și a verificat ștatele de plată din arhiva unității constatând personal că nu sunt înscrise sporurile solicitate, condiții în care nu a mai insistat în efectuarea raportului de expertiză, condiții în care instanța a revenit asupra probei cu expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele :
În perioada 6.06.1973 – 5.10.1994 reclamantul a lucrat în cadrul . C. in meseria de lăcătuș .
A solicitat pârâtei să îi eliberez o adeverință cu sporurile de care a beneficiat respectiv sporul de noapte, spor de zgomot și sporul de toxicitate.
Pârâta i-a eliberat adeverința nr 868/25.07.2013 privind sporul de toxicitate pentru perioada 01.01.1993 – 5.10.1994, adeverință ce a fost predată reclamantului în ședința publică din 22.10.2014. ca urmare cu privire la acest capăt de cerere instanța va respinge cererea ca rămasă fără obiect deoarece pârâta și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, obligație prevăzută de art. 40 alin.2 litera c din codul muncii.
Cu privire la celelalte solicitări ale reclamantului privind eliberarea unei adeverințe cu sporurile de noapte, sporul de zgomot pentru perioada 06.06._ – 05.10.1994 și sporul de toxicitate aferent perioadei 06.06.1973 – 01.01.1993 instanța constată că acțiunea este neîntemeiată deoarece în statele de salarii aflate în arhiva societății nu sunt evidențiate sporurile solicitate, aspect confirmat și de reclamant care personal s-a deplasat la arhiva unității împreună cu expertul desemnat în cauză și a constat că nu sunt consemnate sporurile solicitate.
Angajatorul nu poate elibera adeverință decât în conformitate cu datele din statele de plată, acesta purtând întreaga răspundere pentru legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în adeverințe.
În acest sens există prevederi legale exprese cuprinse în normele de aplicare a legii 263/2010, respectiv art. 125 care prevede că: "angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie" și art. 126 care prevede că "(1)adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive".
Față de cele arătate mai sus instanța va respinge cererea privind sporul de toxicitate pentru perioada 01.01.1993 – 5.10.1994 ca rămasă fără obiect și privind sporurile de noapte, sporul de zgomot pentru perioada 06.06._ – 05.10.1994 și sporul de toxicitate aferent perioadei 06.06.1973 – 01.01.1993 ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul O. T. cu domiciliul în C., Brazda lui N. . 2 . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red.Jud. C.D.
Tehnored.M.J.
4 ex - 04.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
