Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 157/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 10728/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 157/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul P. L. D. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, T. C., C. DE A. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, încuviințează pentru părți proba cu acte, respectiv actele depuse la dosar, după care, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 18.06.2013, sub numărul de dosar indicat mai sus,reclamantul P. L. D. a chemat în judecată pârâții M. JUSTIȚIEI, T. CONSTANTA, C. DE A. CONSTANTA, pentru ca instanța să îi oblige pe aceștia să-i plătească dobânda legală aferentă creanțelor stabilite prin sentinta civila nr 382/20.03.2009 pronunțată de către T. Constanta în dosarul nr._, si prin sentinta nr 964/02.10.2009 pronunțată de către T. Constanta în dosarul nr._ de la data introducerii actiunii 14.06.2013 pe toată perioada întârzierii atât pentru sumele deja plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate până la data plății efective.
În fapt, a arătat că este magistrat la Judecătoria M., iar prin sentințele menționate mai sus, au fost obligați pârâții să-i plătească sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50 % din îndemnizatia bruta de încadrare începând cu 01.08.2008 și în continuare sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie si a sporului de confidentialitate de 15 % aferent perioadei 01.08._09.
Consideră că i se cuvine și dobânda legală aferentă, în temeiul art. 160, 161, 166 alin .4 din Codul muncii.
Apreciază că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pîrîtii au făcut-o prin plata la sfârșitul lunii septembrie a anului 2010 a cotei de 12% din suma datorată, si plata la sfâr lunii aprilie 2012 a cotei de 1,25 % din suma datorata după cum a fost stipulat în OUG nr. 71/2009.
Consideră că, prin obligarea pârâților la achitarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală nu înseamnă același lucru cu inflația-care reprezintă fenomenul specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare, fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale populației, fie a reducerii volumului producției și circulației e mărfuri, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. Dobânda legală reprezintă suma de bani care se plătește(de obicei, în procente) pentru o pagubă sau pentru câștigul nerealizat, ca urmare a neplății la timp a unei sume datorate de debitor.
Apreciază că dobânda solicitată prin acțiune are caracter de dobândă penalizatoare pentru neîndeplinirea obligației la scadență, pârâții fiind puși în întârziere de drept, iar hotărârea ce privește plata salariului fiind executorie de drept, potrivit art. 278 pct.1 C. proc. civ., motive pentru care, în opinia reclamanților, se impune obligarea pârâților la plata dobânzii de la data la care hotărârile definitive, respectiv data pronunțării iar nu de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept, a mai invocat prevederile codului muncii și codului civil.
În scop probator a atașat la cerere în copie: hotărârile judecătoreasti pe care își întemeiază dreptul
A solicitat și judecarea în lipsă.
La data de 18.10.2013 pârâtul M. Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Învederează că reclamanta a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Mai mult decât atât, OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin (3) că " sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S."
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. În același timp, potrivit art. 1489 alin.1 C. civ "dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită prin lege"
De asemenea, la art. 1535 se prevede că
"(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzirii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență .
(3) Dcaă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit"
Învederează că O.G.13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Ceea ce pretind reclamantul arată pârâtul, este acordarea dobânzii legale pentru toată perioada de întârziere deci, practic, o dobândă penalizatoare. Or, în speță, creanțele nu sunt exigibile nefiind ajunse la scadență. În cazul termenului suspensiv creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acestui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În ceea ce privește titlul executoriu, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare prin reglementarea unei proceduri speciale, prevăzută de art. I din O.U.G. nr. 71/2009, procedură prin care plata creanțelor a fost eșalonată.
Potrivit alin.. (2) "în cursul termenului prevăzut la alin (1) orice cerere de executare silită se suspendă d drept"
Față de temeiul invocat de reclamantă, art. 1088 din Codul de procedură civilă, pârâta apreciază că acest text nu este incident în cauză deoarece creanțele nu sunt ajunse la scadență, și, pe de altă parte reclamanții aveau posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală,din ziua cererii de chemare în judecată, o dată cu introducerea acțiunii respective, posibilitate de care nu au uzat.
În principiu atât T. Constanta cât și M. Justiției prin întâmpinări formulează aceleași apărări grevate pe O.U.G. nr. 71/2009.
Raportat la conținutul cererii de chemare in judecată și dispozițiile date, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi in continuare dezvoltată va fi admisă doar în parte.
.Incidente în cauză sunt dispozițiile art 269 din Codul muncii in conf. cu care " angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul. In cazul in care angajatorul refuză să-l despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor competente ". ca și cele ale art 166 alin (4) din Codul muncii "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului"
Pe de altă parte, potrivit art. 278 ali. (1) "dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile"
Daunele interese, în forma dobânzii legale solicitată de reclamantul în cauza dedusă judecății ,nu pot fi acordate pe temeiul normelor specifice dreptului muncii.
Daunele interese specifice dreptului muncii se deduc din dispozițiile art 164 care reglementează obligarea angajatorului la asemenea daune ca posibilitate și nu în mod imperativ, dar și din dispozițiile art 80 care se raportează la " salarii indexate, majorate și reactualizate" fără a face vorbire și de dobânda legală la sumele cuvenite cu titlu de salariu sau despăgubiri (în cazul art. 80 din cod!)
Pe de altă parte, răspunderea participanților în raportul de muncă, respectiv răspunderea angajatorului (art 253 alin 1) și răspunderea salariatului se raportează la "normele și principiile răspunderii civile contractuale", numai contractul de muncă, încheiat în condițiile legii, fiind ,.în această materie ,izvor de drepturi și obligații.
În consecință cât timp în contract nu au fost prevăzute daune interese în forma dobânzii legale la o sumă datorată, asemenea daune nu pot fi acordate.
În caz contrar ar însemna ca în cazul răspunderii reglementate de art 254 -256 și angajatorul, asemenea salariatului, să poată pretinde dobânda legală pentru pagubele materiale evaluabile în bani pe care le suportă din vina și în legătură cu munca salariaților
Dintr-o altă perspectivă tribunalul ,constată că reclamantul solicită la data de 14.06.2013 sume constând în dobânda legală la drepturile salariale consacrate prin hotărâri judecătorești sentinta civila nr 382/20.03.2009 pronunțată de către T. Constanta în dosarul nr._, si prin sentinta nr 964/02.10.2009 pronunțată de către T. Constanta în dosarul nr._ ,de la data la care hotărârile au devenit executorii, atât pentru sumele plătite cu întârziere cât și pentru cele râmase neachitate, până la data plății integrale a acestor sume.
Dobânda solicitată se constituie într-un drept accesoriu la dreptul reprezentat de sumele purtătoare de dobânzi
Potrivit art. 171 alin (1) "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate"
Dacă se mai consideră că drepturile se cuvin de la data punerii în întârziere prin formularea cererii de chemare în judecată, dobânda ar putea fi pretinsă numai pentru perioada ulterioară și numai pentru sumele cuvenite și neîncasate până la această dată. deoarece textul de lege se raportează la "neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor" și nicidecum la obligații executate voluntar sau silit.
Reclamantul, în drept, și-au motivat, esențial, cererea pe dispozițiile legii civile (art.1535 din Codul civil)
Dacă conflictul dedus judecății este un conflict de muncă (și tribunalul constată că, într-adevăr este!) el va fi soluționat potrivit Titlului XII –Jurisdicția muncii din Codul muncii.
Dacă reclamantul ,raportându-se la normele generale civile, (pe care ,de altfel, le invocă, ) apreciază că drepturile sunt de natură civilă, devin incidente dispozițiile art 1489 din Codul Civil, actualmente în vigoare în conformitate cu care:
(1)dobânda este cea convenită de părți sau în lipsă cea stabilită de lege.
(2)Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă atunci când sunt cerute în instanță. In acest din urmă caz dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată."
T. constată că despăgubirea integrală constând în dobânda legală cuvenită…pentru creanțele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile…-așa cum este solicitată prin cererea dedusă judecății -,subsumează și sumele reprezentând dobânzile ce produc ele însele dobânzi, ce curg numai de la data cererii de chemare în judecată., și numai în măsura în care sumele purtătoare de dobânzi nu au fost achitate până la data introducerii acțiunii.
In situația contrară, debitorului împotriva căruia operează o hotărâre judecătorească i se creează o situație defavorabilă prin starea de incertitudine generată de atitudinea creditorului căruia i se consacră dreptul de a solicita oricând sume pe care nu a înțeles să le solicite prin acțiunea principală.
In consecință, admițând acțiunea, tribunalul va obliga pârâtul către reclamant la sumele reprezentând dobânda legală aferentă drepturilor salariale cuvenite potrivit sentințelor civile dar numai de la data introducerii cererii privind dobânda legală
.Cât privește incidența ordonanțelor de urgență prin care s-a dispus eșalonarea plăților, tribunalul constată că ,pentru perioada anterioară cererii de chemare în judecată, despăgubirea integrală la care se consideră îndreptățită reclamanta este afectată de apariția unui act normativ care depășește voința și disponibilitatea angajatorului de a –și alinia conduita în raporturile juridice de muncă, guvernate deopotrivă de norme de dreptul muncii și de drept civil, potrivit obligațiilor asumate. Cu alte cuvinte faptul generator de prejudicii pentru salariat, constând în neexecutarea obligațiilor debitorului angajator, este ocazionat nu de atitudinea acestuia ci de apariția actelor normative succesive care i-au limitat posibilitatea de exprimare.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerente prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. L. D. cu domiciliul procedural ales în localitatea C. ,. 23 . 7 ,judetul D. în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5,C. de A. Constanta cu sediul în Constanta, .,județul Constanta și T. Constanta cu sediul în Constanta, .,județul Constanta
Obliga pârâtul M. Justiției, C. de A. Constanta, T. Constanta către reclamantul P. L. D. la plata dobânzii pentru creanțele stabilite prin sentința nr. 382/ 20.03.2009, pronunțată de T. C. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ si sentința nr. 964/ 02.10.2009, pronunțată de T. C. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ începând cu data introducerii actiunii, 14.06.2013, și până la data plății efective.
Cu drept de apel, ce se depune la T. D., in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica de la 21 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red. MF /6ex / 27.01.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5857/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
