Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5150/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5150/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 6965/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5150/2014
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant U. S. INDEPENDENTE DIN INVĂȚĂMÂNT D. PENTRU P. C. C. și pe pârât ȘCOALA G. CALOPĂR, pârât C. L. CALOPĂR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art.131 alin. Cod de procedură civilă raportat la art.269 Codul Muncii .
Instanța urmează să încuviințeze probele solicitate de părți potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art.255 Cod de procedură civilă și constatând cercetarea judecătorească încheiată potrivit dispozițiilor art.244 NCPC și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza spre soluționare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L., invocată din oficiu si, pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2014, U. S. INDEPENDENTE DIN INVĂȚĂMÂNT D. pentru reclamanta membru de sindicat P. C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. CALOPĂR, C. L. CALOPĂR, să fie obligați acestia la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 și Legii cadru nr.330/2009, începând cu data de 01.10.2008, utilizându-se coeficientul de 1.000 in cuantum de 400,00 lei, actualizate cu coeficientul de inflație .
În motivare, a arătat în esență că reclamanta are calitatea de personal didactic în cadrul școlii pârâte, iar prin OG nr.15/2008 s-a stabilit ca începând cu 01 octombrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 pentru salariile personalului didactic și didactic auxiliar să fie de 400,00 lei, pentru perioada 01 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a OG 15/2008.
Prin mai multe acte normative declarate neconstituționale s-a încercat blocarea aplicării prevederilor Legii nr.221/2008 de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referință de 400,00 lei, însă în măsura în care aceste acte și-au încetat efectele, pârâții aveau obligația imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.
În aceste condiții, prin aplicarea art. 30 al. 5 din legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2010, reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de salariul pe care erau în drept a-l încasa în luna decembrie 2009, în raport de dispozițiile legii 221/2008.
În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile trebuiau calculate prin utilizarea coeficientului 1,000 la valoarea de referință de 400,00, acest coeficient trebuie utilizat și în prezent, în temeiul prevederilor Legii 330/2009 care stabilește obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Reclamanta a mai arătat și faptul că există și hotărâri judecătorești irevocabile care confirmă majorările salariale stabilite prin Legea nr.221/2008, fiind un motiv în plus pentru pârâți de a face aplicarea dispozițiilor Legii 330/2009 în sensul de a calcula salariile începând cu ianuarie 2010 și în continuare cu luarea în considerare a legii 221/2008.
În drept, s-au invocat dispozitiile din Legea 330/2009, art.unic din Legea 221/2008, din Legea 285/2010, Lg 283/2011, din OG 15/2008, art.28 din Legea 54/2003 și din Codul Muncii, Constituția României, Legea dialogului social 62/2011.
În scop probatoriu, s-au anexat carnetul de muncă, cartea de identitate în fotocopie, tabel nominal cu persoanele care au fost de acord cu promovarea acțiunii în instanță, adeverinta nr. 321/2014 emisa de unitatea scolară pârâtă, practică judiciară.
Pârâtii, legal citati, nu au formulat întâmpinare si nu au depus înscrisuri în apărare.
Prin cererea formulata, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
In temeiul dispozițiilor art.248 Cod Procedură Civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. CALOPĂR, invocată de instanță din oficiu.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. CALOPĂR, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art.166 din Legea nr.84/1995, O.G. 32/2001 și H.G. nr. 538/2001, coroborate, în speță, cu art.16 din H.G. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din județele – pilot, între care și județul D. (nominalizat prin H.G. 1942/2004 ), calculul și plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic, este realizată de unitățile școlare care au calitatea de ordonator de credite. Dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamantă și autoritatea administrativă locală chemată în judecată, instanța constată că acest pârât nu au calitate procesuală pasivă.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. CALOPĂR și va respinge acțiunea promovată de reclamant împotriva acestuia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Asupra exceptiei prescripției dreptului material la actiune invocata din oficiu, raportată la prevederile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, instanța o consideră întemeiată pentru perioada 01.10._11 și în consecință o va admite, deoarece față de data formulării cererii, respectiv 08.05.2014, instanța constată că pentru drepturile aferente acestei perioade, s-a depășit termenul legal de 3 ani, cererea fiind prescrisă si prin urmare, va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, reclamanta este salariată la unitatea de învățământ in funcția de cadru didactic/auxiliar.
Prin acțiunea adresată acestei instanțe, reclamanta solicită ca pârâta, să fie obligată să calculeze drepturile salariale începând cu data de 01.10.2008, aplicându-se coeficientul de multiplicare 1-400 ca bază de calcul, prevăzut de Legea nr. 221/2008 de aprobare a OUG 15/2008 si Decizia nr. 3/2011 a ICCJ si la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale astfel calculate si cele efectiv încasate, sumă actualizată in funcție de rata inflației la data plătii efective.
Instanța reține ca la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr. 330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea școlară, inclusiv a reclamanților reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamantul ar fi trebuit să la aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată la rândul lor au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008,până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau,după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege ( fapt consfințit și prin hotărârile pronunțate de instanțe referitoare la legea 221/2008).
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeași dată de referință.
În acest context se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult, drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, R.., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. R.., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). De asemenea trebuie văzută și hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza V. împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De menționat că în acest sens s-a pronunțat si ICCJ prin Decizia nr.11/2012 privind recursul in interesul legii, care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
În ce privește salariile pentru anul 2011 instanța reține că au continuat să fie calculate greșit, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Începând cu luna mai 2011 a intrat însă în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege", drepturile solicitate putând fi acordate doar până în luna mai a anului 2011, nu și ulterior acestei date..
Cum în cauză, actiunea a fost promovată la data de 08.05.2011, instanța va respinge cererea formulată de uniunea sindicală reclamantă pentru membra de sindicat reclamantă .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității administrative chemate în judecată, respectiv a pârâtului C. L. CALOPĂR cu sediul în Loc.CALOPĂR, jud D., și în consecință, respinge acțiunea promovată față de acesta.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu privind perioada și, în consecință, respinge cererea formulată de U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., cu sediul în C., ..6, jud. D., pentru reclamanta P. C. C., având CNP:_ în contradictoriu cu unitatea școlară pârâtă ȘCOALA G. Calopăr, cu sediul în Loc.CALOPĂR, jud. D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 01.10. 2014.
Președinte,Asistenți judiciari,Grefier,
D. S. M.G.M. C.S. C.C.P.
Red. As.jud. M.G.M/Jud.D.S./
5ex/08.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
