Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 6093/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6093/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 2405/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 6093/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Asigurări sociale, privind pe reclamanta S. G. B., cu domiciliul în C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 38, sector 1, pârâta S. E. C., cu sediul în C., .. 5, județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la cea de a doua strigare, conform dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, în vederea prezentării părților la judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică la cea de a doua strigare a cauzei, lipsă părțile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare în cauză.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 20.02.2014, reclamanta S. G. B. a chemat în judecată pe pârâții S.C. E. C. S.A. BUCUREȘTI și S. E. C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei pentru anul 2011, perioada 01.01.2011 – 31.12.2011, la plata diferențelor de drepturi salariale în raport cu salariul minim brut pe tară garantat în plată de 670 lei, suma să fie actualizată cu indicele de inflație la data plătii efective, pentru anul 2012, la plata diferențelor de drepturi salariale în raport cu salariul minim brut pe țară garantat în plată de 700 lei, pentru perioada 01.01._12 și pentru anul 2013, perioada 01.01._13, la plata diferențelor de drepturi salariale în raport cu salariul minim brut pe țară garantat în plată de 750 lei, suma să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective .
În fapt, a arătat că este angajată în funcția de economist IV stagiar ( fost contabil II), iar pârâta nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite, conform dispozițiilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.
A menționat că în cursul anilor 2011, 2012 și perioada 01.01.2013 – 31.12.2013 salariul minim brut la S.C. ELECTRICA C. S.A. clasa I de salarizare, conform anexei I din CCM la nivel de unitate a fost de 600 lei. Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate prevedea drepturi cu caracter inferior celor reglementate prin lege.
A solicitat recalcularea tuturor drepturilor salariale( sporuri, adaosuri, indemnizații) ce decurg din aplicarea salariului minim brut pe țară garantat în plată la 670 lei, 700 lei, 750 lei și obligarea intimatei să-i achite diferențele dintre suma rezultată și cea pe care aceasta i-a plătit-o efectiv.
A depus la dosar, în copie: act de identitate, C M I, HG 1193/24.11.2010, HG 1225/14.12.2011, HG 23/22.01.2013, Anexele 1 și 2 la CCM la nivel de unitate pe anii 2011,2012 și 2013 cu coeficienții de ierarhizare pentru meseriile și funcțiile din .>
În baza art. 223 N.C.P.C. a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 15.07.2014, pârâta S.C. E. C. S.A. BUCUREȘTI a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, note calificate ca și întâmpinare, dat fiind că în procedura scrisă această pârâtă nu a primit adresă din partea instanței, însoțită de copie de pe cererea de chemare în judecată, în scopul formulării întâmpinării, fiind astfel repusă în termenul legal.
S-a invocat astfel excepția autorității de lucru judecat, deoarece s-a mai promovat o acțiune la Tribunalul D., ce a fost respinsă, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece cererea nu a fost introdusă la instanță în perioada de 6 luni de zile.
Pe fond, a precizat faptul că reclamanta confundă prevederea din fostul CCM Unic la Nivel de ramură, în care se prevedea că negocierile vor porni de la suma de 700 lei.
A mai arătat că pe perioada derulării raporturilor de muncă, salariatul nu a contestat modul de salarizare și sporurile cuvenite în baza CCM aplicabil, conform art. 268 alin. 1 lit. d, din Lg. nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicată cu completările și modificările ulterioare.
Referitor la capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei la actualizarea cu rata inflației la data plății efective, a solicitat respingerea acestuia .
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând acele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Asupra excepției autorității de lucru judecat, se reține că reclamanta, reprezentată de Alianța Sindicală Feroviară C. a promovat o acțiune împotriva pârâtei S.C. E. C. S.A. București, înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, prin care a solicitat obligarea acestei pârâte la plata diferențelor salariale în conformitate cu HGR 1193/2010 și HGR 1225/2011, pentru perioada 01.01._12, calculate în raport de salariul minim brut pe țară, stabilit la 670 lei, pentru anul 2011 conf. HG 1193/2010 și 700 lei pentru anul 2012, conf. HG 1225/2011, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală, prin sentința nr. 4670/31.05.2013, pron. în acest dosar instanța respingând acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Cum prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze reclamanta solicită plata diferențelor de drepturi salariale, în baza acelorași acte normative și pentru aceleași motive, pentru o perioadă mai mare de timp, în care însă este inclusă și perioada 01.01._12, cu privire la care Tribunalul D. s-a mai pronunțat în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, prin sentința nr. 4670/31.05.2013, instanța constată că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două cauze analizate, fiind incidente dispozițiile art. 431 c.p.c. ce dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Ca atare, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. E. C. S.A. este întemeiată, urmând astfel a fi admisă pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.01._12, iar acțiunea respinsă în consecință.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, ("salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" așa cum prevede art. 160 din codul muncii), astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în care se încadrează prezenta cerere.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.01._11, invocată de pârâtă în baza art. 268 alin. 1 litera c din codul muncii, instanța apreciază că nu se impune a se mai pronunța, întrucât pentru aceeași perioadă s-a admis excepția autorității de lucru judecat, aceasta din urmă fiind cea analizată cu prioritate, date fiind efectele produse de cele două excepții, dar și dispozițiile art. 248 alin.2 c.p.c.
Pe fondul cauzei, în ce privește perioada 01.01._13, se reține că reclamanta este salariata unității pârâte, aspect necontestat de aceasta.
În ceea ce privește clauzele CCM referitoare la valoarea salariului minim brut, se reține că prin HG nr. 1225/2011 s-a stabilit că "Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar…".
Potrivit art. 1 alin.1 din H.G. 23/22.01.2013, "Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 reprezentând 4,44 lei/oră", iar conf. alin.2 al aceluiași articol, începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.
Potrivit art. 2 din același act normativ, " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."
Cele două hotărâri ale Guvernului nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, cele două acte normative invocate de reclamantă impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic de 700 lei - în anul 2012, respectiv de 750 lei – în anul 2013, începând cu 01 februarie și de 800 lei – începând cu 01 iulie 2013.
Textele nu reglementează în nici un caz înlocuirea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare (valoarea de referință) negociat în contractele colective cu valoarea salariului minim pe economie stabilit anual prin hotărâri de guvern.
Valoarea de 700 lei, de 750 lei, respectiv de 800 lei reprezintă doar valoarea finală a salariului de bază (determinat prin calculele matematice) sub care nu se poate coborî și nicidecum valoarea "salariului de referință" (salariul de bază corespunzător clasei 1 de salarizare).
Aceste acte normative însă nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Prin urmare, nu există o formulă de calcul în baza căreia să poată fi stabilit salariul reclamantei, formulă în care salariul minim brut garantat pe țară prevăzut de HG 1225/2011 și H.G. 23/22.01.2013 să intre ca și element, angajatorii trebuie doar să respecte acest prag minim, prag care este anual stabilit, dovadă că HG. 1193/2010 a fost abrogat prin HG nr. 1225/2011, iar aceasta, la rândul său, a fost abrogată prin H.G. 23/22.01.2013 care stabilește un alt cuantum al acestui salariu minim brut garantat.
În speță, reclamanta se raportează în stabilirea drepturilor sale salariale pentru anii 2012 și 2013, la aceeași formulă de calcul ca și cea prevăzută în art.7 din contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în anii 2012 și 2012-2014, dar folosind clasa de salarizare stabilită în contractul colectiv pentru funcția sa și valoarea de referință aferentă anilor 2012 și 2013 de 700 lei și respectiv de 750 lei și 800 lei, prevăzute de cele două hotărâri ale Guvernului enunțate mai sus.
În nici un caz însă, dispozițiile legate de modalitatea de stabilire a salariului de bază nu se pot aplica trunchiat sau încrucișat, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de contractul colectiv asupra valorii de referință prevăzut de, Hotărârea Guvernului nr. 1225/2011 și respectiv HG nr. 23/2013 sau invers, așa cum pretinde reclamanta.
Or, din probele analizate, se constată că dispozițiile celor două acte normative invocate au fost respectate de către pârâtă, reclamanta având, de exemplu în perioada 01.01._13, un salariu de bază lunar de 1276 lei, iar în perioada 01.08.-31.12.2013 a avut un salariu de bază de 1431 lei, deci la un nivel superior celui impus de legiuitor, de 700 lei, începând cu 01.01.2012, de 750 lei, începând cu 01 februarie 2013 și de 800 lei, începând cu 01.07.2013.
Instanța constată astfel, că acest capăt de cerere privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamantă pe perioada 01 ianuarie_13, este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință, ca de altfel și solicitarea de actualizare a sumelor cu rata inflației, ce sunt accesorii ale capătului de cerere principal respins.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția autorității de lucru judecat în ce privește drepturile bănești aferente perioadei 01.01._12 și în consecință, respinge acțiunea pentru acea perioadă.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, prevăzută de art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. G. B., cu domiciliul în C., ., ., ., județul D. în contradictoriu cu pârât S.C. E. C. SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 38, sector 1, pârât S. E. C. cu sediul în C., .. 5, județul D., în ce privește perioada 01.01._13.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent judiciar - Ș. I. Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier
M. Ș.
5 ex
Red./tehnored.Jud.C.C.
13.11.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
