Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 582/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 582/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 14213/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 582/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI, S. E. C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 11.02.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâții S. E. C., . a solicitat instantei ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata diferențelor salariale pe perioada 1.01.2011 – 01.03.2013 calculate în raport de salariul minim brut pe țară stabilit la 670 lei pentru anul 2011 cf. HG nr. 1193/2010, 700 lei pentru anul 2013 conform HG 1225/2011și 3750lei pe perioada 1.02.2013 – 01.03.2013 cf. H.G.23/22.01.2013 cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcției, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală.
În motivare, a arătat că pe perioada dedusă judecății, a fost salariatul pârâtei. Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamanților drepturile salariale în conformitate cu prevederile HGR 1193/2010, HGR 1225/2011 și H.G. 23/22.01.2013 care prevedeau creșteri ale salariului de bază minim brut pe tară începând cu 01.01.2011 ,01.01.2012, 01.02.2013 deși era obligată în conformitate cu prevederile art. 40 alin 2 lit.c, art. 164 alin 1 și alin 2, art. 11 din Codul muncii, art.art 132 și art. 142 din L 62/2011.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile HGR 1193/2010, HGR 1225/2011,Codul muncii.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei în copie extras din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, anexa 1 și 2 la CCM –ul la nivel de unitate pentru anii 2011,2012,2013 cu coeficienții de ierarhizare pentru meseriile și funcțiile din . a formulat întâmpinare.
Părțile au solicitat ca probe înscrisurile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază acțiunea ca neîntemeiată urmând s-o respingă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește clauzele CCM referitoare la valoarea salariului minim brut ,se reține că ,potrivit art. 1 din HG 1193/2010 "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art. 2 din același act normativ " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
De asemenea, prin HG nr. 1225/2011 s-a stabilit salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată pe anul 2012 la o valoare de 700 lei lunar. HG 1225/2011 a fost în vigoare până la 1 02 2013..
Prin H.G.23/22.01.2013 s-a prevăzut că începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
În speță, se constată că reclamantul în stabilirea drepturilor sale salariale pe anul 2011-2013, se raportează la formula de calcul prevăzută în CCM unic la nivel de unitate pe anii 2011-2013, formulă în baza căreia salariul său s-a calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare și a coeficientului 1 de ierarhizare.
Astfel, se constată că acest din urmă salariu de bază brut este sub valoarea prev. de HG 1193/2010 ,HG nr. 1225/2011 și a fost abrogat prin H.G. 23/22.01.2013.
Aceste acte normative însă nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului, ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Prin urmare, nu există o formulă de calcul în baza căreia să poată fi stabilit salariul reclamanților, formulă în care salariul minim brut garantat pe țară prev de HG 1193/2010 ,HG 1225/2011 și H.G. 23/22.01.2013 să intre ca și element, angajatorii trebuie doar să respecte acest prag minim, prag care este anual stabilit, dovadă că HG 1193/2010 a fost abrogat prin HG nr. 1225/2011 iar HG nr. 1225/2011 a fost abrogat prin H..G. 23/22.01.2013 care stabilește un alt cuantum al acestui salariu minim brut garantat.
Or, salariul de bază al reclamantului a fost stabilit la un nivel mult mai mare decât cel prevăzut de actul normativ emis de Guvern, așa cum rezultă din chiar actul adițional la contractul individual de muncă depus la dosarul cauzei ( fila 7-1.475 lei).
Reclamantul a mai invocat și disp. art. 159 alin 1, 2 C. muncii dispoziții care prevăd că " Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor și că "Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară ".
Așa cum s-a arătat mai sus, cerințele acestor texte au fost respectate, reclamantul având un salariu de bază brut negociat cu mult mai mare decât salariul minim brut garantat pe țară.
Mai mult, aceste dispoziții legale nu fac vreo referire la o formulă de calcul prin care salariul să se calculeze prin raportare la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției ocupate și care să țină seama de valoarea salariului minim brut garantat pe țară, ci prevăd doar obligația angajatorului de a stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă al căror cuantum să nu fie mai mic decât valoarea salariului minim brut garantat prev de HG 1193/2010, HG nr.1225/2011, H..G.23/22.01.2013 .
De altfel, acest salariu minim brut garantat a existat și în perioada de valabilitate a CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, dovadă fiind în acest sens HG 1051/2008 care a fost abrogat prin HG 1193/2010 iar acest act normativ a fost la rîndul său abrogat prin H.G.23 / 22.01.2013 invocate de reclamant.
Pentru perioada anterioară 01.01.2011, reclamantul nu a invocat nerespectarea HG 1051/2008, respectiv că salariul său s-ar calcula raportat la această valoare a salariului minim brut garantat prev de HG 1051/2008, ci că se raportează doar la valoarea salariului prev. de clasa 1 de salarizare menționată în CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Potrivit Art. 132 din L62/2011 a dialogului social:
-alin (1)Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
-alin (2)La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.
-alin(3)Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
-alin(4)Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
În conformitate cu art. 142 din același act normativ, sunt lovite de nulitate clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea drepturilor minimale prevăzute de lege sau de contractele colective încheiate la nivel superior.
Având în vedere constatările de mai sus, văzând că salariul minim brut al reclamantului pe perioada dedusă judecății a avut o valoare mult mai mare decât valoarea salariului minim brut garantat pe țară, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea și o va respinge.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. D., domiciliat în comuna Ciocănești, Dioști, .. 5, jud. D. în contradictoriu cu pârâții . BUCUREȘTI, cu sediul în București, sectorul 1, .. 38 și S. E. C., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. P. A. V. C. D. L. S.
Red. Dact. Jud. C. D. P.
5 ex./11.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
