Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 7532/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7532/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 4510/63/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința nr. 7532/2014
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar M.-C. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. Administrației Publice "Forța Legii" cu sediul în mun. C., .. 32, jud. D. pentru V. ZENAIDA, P. S. L., L. M. în contradictoriu cu pârâtul Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. cu sediul în mun. C., .. 32, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul prin consilier juridic E. C., iar pârâtul prin consilier juridic C. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul pârâtului depune la dosar răspuns la adresa emisă anterior către instituție angajatoare, iar un ex. se comunică reprezentatului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea acestui răspuns.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii formulată în cauză.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantului, având în vedere fișele depuse anterior la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr de mai sus, S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII" C. pentru membrii de sindicat V. ZENAIDA, P. S. L., L. M., reclamanți în speță, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr.62/2011, rep. și al art.30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC D.) C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească reclamanților despăgubiri determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de aceștia în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, începând cu data de 01.04.2011 până la pronunțarea unei soluții irevocabile, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru.
In motivarea acțiunii, a arătat că reclamanții sunt membri ale sindicatului, fiind angajați cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, în funcția de asistent medical iar în perioada menționată mai sus au avut raporturi de muncă cu pârâta.
Printr-un memoriu scris adresat Sindicatului, reclamanții au deplâns faptul că în perioada mai sus menționată nu li s-a compensat cu timp liber corespunzător pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel că au solicitat și împuternicit S. să execute în numele lor procedurile prevăzute de lege pentru obținerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă și în prezent, care conferă aceste drepturi, precum și din considerentele expuse în continuare.
In mod netemeinic și nelegal, reclamanții-salariați nu au mai beneficiat, începând cu 01.04.2011 de compensarea cu timp liber corespunzător pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii - Legea nr. 53/2003, rep., aplicabil reclamantelor, având contract individual de muncă, prevede la art.142 că salariații care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, de plata acestor activități corespunzător muncii prestate în programul de lucru.
Legea-Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art.2 Anexa nr. III Cap. II, ca normă specială, „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistentă medico-socială si din unitățile de asistentă socială/servicii sociale", prevede plata pentru activitatea prestată de personalul din această familie ocupațională în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru
Raportându-se la relația general-special, trebuie ținut cont caracterul și efectele normelor de excepție reprezentate de Legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 și OUG 103/2013 pentru anul 2014, ce prevad ca intre anii 2011-2014, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea celor generale și speciale
În condițiile în care angajatorul nu s-a conformat normei de excepție, neacordând timp liber corespunzător salariaților reclamanți și pentru că acestia au prestat activitate în timpul lor liber, sunt îndreptățiți la o despăgubire egală cu plata orelor efectuate de reclamanți dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. și ale Legii-cadru nr. 284/2010, L 285/2010, L 283/2011.
In temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisuri, în copie, constând în împuterniciri ale sindicatului date de salariati pentru promovarea acestor actiuni în pretentii conf.Legii 62/2011, cărti de identitate, contracte individuale de muncă ale reclamantelor.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a acțiunii pentru următoarele considerente:
Față de obiectul acțiunii motivată de disp.art.142(1) și 253 (1) C Muncii și prev. art.2 Anexa nr. III Cap. II din Legea cadru 284/2010, Legea 285/2010 pentru anul 2011, Legea 283/2011 pentru anul 2012, OUG 84/2012 pentru anul 2013 și OUG 103/2013 pentru anul 2014, pârâta apreciază că izvorul de drept al solicitării reclamantilor este același ca si în cauzele anterioare solutionate de tribunal prin respingerea cererilor formulate și astfel, consideră că a intervenit autoritatea de lucru judecat, asa-zisele despăgubiri solicitate de reclamante fiind în realitate, drepturi bănesti cu caracter salarial ce-au făcut obiectul unor litigii anterioare.
Mentionează că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a procedat în mod legal întrucât datorită lipsei fondurilor, s-a suspendat ocuparea posturilor si institutia functionează cu dificultate cu personal redus iar salariații reclamanti nu au suferit nici un prejudiciu material sau moral care să-i îndreptățească la vreo despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială,cum eronat sustin aceștia.
În drept, și-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispozițiile art.205 și urm. din codul de procedură civilă și pe celelalte acte normative incidente și a solicitat judecarea prezentei cauzei și în lipsa, conform art. 411 din NCPC.
S. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor ca neîntemeiate pentru motivele arătate în acțiune și reluate în răspunsul la întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și în suplimentare, emiterea unei adrese către pârâtă ca să comunice dacă li s-au compensat cu timp liber corespunzător orele lucrate de aceștia în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru în perioada menționată în acțiune, statele de plată, pontaje și grafice de lucru sau alte acte justificative privind pe reclamanții vizați în cerere, pe perioada reclamată, probă încuviințată de către instanță.
Aceste înscrisuri au fost depuse de pârâtă la termenul din 28.11.2014, instanța revenind cu adresă pentru a se comunica dacă li s-au compensat cu timp liber corespunzător dacă li s-au compensat cu timp liber corespunzător în perioada menționată în acțiune, relații comunicate pentru termenul din 12.12.2014.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile solicitate și depuse de ambele părți la dosar, precum și cu cele solicitate în suplimentare de reclamant de la pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Reclamanții reprezentați în cauză de sindicatul reclamant, au calitatea de salariați ai pârâtei, în perioada solicitată fiind angajați cu contract individual de munca pe durata nedeterminata, în funcția de asistent medical.
În această calitate, reclamanții au prestat activitate inclusiv în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale după cum rezultă din foile de pontaj depuse de pârâtă, prin specificul muncii lor, desfășurând activitate în ture de 12/24 h.
Prin cererea de față, reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor deserviciu sau în legătură cu serviciul.
În cererea anterioară formulată de reclamante, față de care pârâta invocă excepția autorității de lucru judecat, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unui spor de 100% pentru orele lucrate de reclamante în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.01._13, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 142 Codul Muncii și Legea-Cadru nr. 284/2010. Prin cererea de față se solicită plata unor despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 253 Codul Muncii .
Ca excepție procesuală, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 cod de procedură civilă care stabilește că este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, între cele două cereri nefiind identitate de obiect și de cauză, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 431 cod de procedură civilă, motiv pentru care se constată neîntemeiată excepția invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Potrivit dispoz.art.115 C Muncii (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Iar, potrivit art.137 C. Muncii (1)Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).
La art.142 din C. Muncii se prevede că (1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art.140, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Astfel, conform art.137 al.2 și 3 din Codul Muncii (L 53/2003 modif. și compl.), în cazul în care salariații lucrează în zilele de sâmbătă și duminică, beneficiază de un spor și de zile libere corespunzătoare, iar conform art.142, beneficiază de spor doar dacă nu se pot compensa cu zile libere corespunzătoare.
Pe de altă parte, potrivit dispoz. art. art.2 al.(1) din Legea-cadru nr.284/2010, menținute și de legile ulterioare din anii 2011-2014, în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, nu se mai pot acorda sporuri la salariu, ci numai zile libere în compensare.
Reclamantele contestă în speță, lipsa compensării acestor zile lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, solicitând despăgubiri pentru aceste zile.
Din graficele de lucru și foile colective de prezență depuse la dosar, privind pe cei trei reclamanți, rezultă că aceștia au beneficiat de zile libere urmare a turelor de 12 h efectuate în perioada litigioasă, a căror durată este, de cele mai multe ori, mai mare de 24 h (48 h și chiar 72 h)
Or, potrivit art.115 C.Muncii, durata maximă a timpului de repaus aferent turei de 12 h este de 24 h.
Rezultă astfel, că reclamanții au beneficiat de un timp de repaus corespunzător turei de 12 ore mai mare decât cel prevăzut de lege.
Din statele de plată existente la dosar rezultă că orele efectuate de reclamanți în aceste zile intră în totalul orelor plătite de către angajator, fapt necontestat de către aceștia.
Din răspunsul la adresa instanței comunicat pentru termenul din 12.12.2014 rezultă însă că orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și/sau de sărbători legale nu au fost plătite și reclamanții nu au formulat cerere pentru acordarea timpului liber .
Pentru cuantificarea exactă a întinderii timpului liber acordat urmare a muncii prestate în ture, respectiv în zilele de repaus săptămânal și/sau de sărbători legale, precum și a numărului orelor lucrate în aceste zile, inclusiv a plății c/val acestora, dar și a faptului dacă au fost plătite orele în care aceștia au lucrat, deși trebuia să li se acorde timp liber corespunzător era necesară efectuarea unei expertize de specialitate, probă de care reclamanții nu au înțeles să se folosească.
Prin urmare, instanța constată că reclamantele, membre de sindicat, nu au făcut dovada că au suferit un prejudiciu din vina pârâtei, în legătură cu munca lor, care să atragă necesitatea unei despăgubiri în sensul reglementat de art.253 Codul Muncii, invocat în cauză și, constatând că susținerile lor nu sunt fondate, acțiunea urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea pronunțată și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, cu sediul în C., ., nr 32, județul D., pentru membrii de sindicat V. ZENAIDA,CNP_, P. S. L.,CNP_, L. M., CNP_ în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC ) D., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2014
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar M.-C. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier M. Ș.
Red.ju.E.V./19.12.2014
4ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5870/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
