Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3886/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3886/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 1203/63/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3886/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII C. pentru D. C. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin consilier juridic D. A. A., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în sensul efectuării unei adrese către pârât cu solicitarea de a preciza dacă orele suplimentare efectuate de reclamantă au fost compensate cu timp liber, să depună ștate de plată, foi colective de prezență.
Instanța deliberând asupra probei solicitată de reclamant urmează a o respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
La data de 28.01.2014, S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE pentru D. C., membru de sindicat, reclamantă în speță, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rep. și al art. 30 din NCPC, prin prezenta cerere a chemat în judecată: DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI (DGASPC D.) C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligată pârâta unitate angajatoare să plătească persoanei reclamante un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 28.01.2011 – 28.01.2014, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru.
In motivarea acțiunii a arătat că reclamanta este membru al Sindicatului, fiind angajat cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, în funcția de asistent medical principal iar în perioada menționată mai sus a avut raporturi de muncă cu pârâta.
Printr-un memoriu scris adresat Sindicatului, reclamantul a deplâns faptul că în perioada mai sus menționată nu i s-a plătit cu spor de 100% munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel că a solicitat și împuternicit S. să execute în numele său procedurile prevăzute de lege pentru obținerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă și în prezent, care conferă aceste drepturi, precum și din considerentele expuse în continuare.
Funcția deținută de reclamantă în cadrul instituției pârâte presupune supravegherea, acordarea de asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale, pe baza planului de recuperare, în sistem rezidențial, într-un program de lucru continuu.
In mod netemeinic și nelegal, reclamanta, salariată în sistemul instituțional de asistență socială oferită persoanelor adulte și pentru protecția copilului, nu a mai beneficiat, în perioada mai sus menționată, de plata sporului de 100% prevăzut de lege pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii - Legea nr. 53 /2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art. 142 alin. (1) și (2) că salariații care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Prin adresa nr. 741 din 30.05.2013, înregistrată la pârâtă cu nr._ din 30.05.2013, a solicitat pârâtei să acorde de bunăvoie membrilor de sindicat, inclusiv reclamantei, plata sporului prevăzute de lege pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, invocând ca temei legal al cererii art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, susținută și prin adresa nr.1257/IG/_/RG/ 1743/GB din 16.05.2013 a Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale - atașată.
Pârâta invocă prevederile art. 11 din OUG nr.37/2008, privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care reglementează la modul general compensarea cu timp liber a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru de „personalul din sectorul bugetar", precum și a muncii efectuate în zilele de sâmbete, duminici și sărbători legale, pretinzând, în mod nejustificat, că potrivit acestor prevederi nu s-ar plăti.
Această apreciere este eronată, deoarece temeiul de drept invocat este o normă generală, aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar", în timp ce personalul din unitățile sanitare si de asistentă socială si medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare printr-o normă specială, care derogă de la dreptul comun, drept dovadă în tot sistemul sanitar se aplică norma specială invocată, recunoscută ca temei legal aplicabil de chiar Ministerul Muncii - ca autoritate de reglementare în domeniu.
Nu în ultimul rând, pârâta greșește asimilând personalul din asistența socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru cu „personalul bugetar care își desfășoară activitatea accidental în zilele de sâmbătă și duminică", ceea ce în mod evident este o greșeală.
Autoritatea legală de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice a exprimat punctul său oficial de vedere, anume că de sporul de 100% prevăzut de Legea cadru nr. 284 / 2010 beneficiază personalul din unitățile de asistență socială (...) care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru - cazul în speță al reclamantei.
In cuprinsul adresei nr. 1257/16.05.2013. pe care o atașează cererii de chemare în judecată, autoritatea națională de reglementare a precizat modalitatea de calcul a sporului de 100% din salarii exemplificată la lit. G.pct. 9 din Ordinul comun nr._ al Ministrului Sănătății, Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice - pe care l-a atașat, în extras.
De acest drept beneficiază, fără nici o restricție, angajații din subordinea Ministerului Sănătății care își desfășoară activitatea în condiții similare, dar si din celelalte unități din tară.
Legea - Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, tratează in mod unitar, fără nici o diferențiere, Familia Ocupațională De Funcții Bugetare "Sănătate", care cuprinde toate unitățile "sanitare, de asistență socială și de asistență medico - socială", reglementată prin Anexa nr. III a Legii - Cadru care la Cap. II „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistentă medico-socială si din unitățile de asistentă socială/servicii sociale", art. 2, se prevede că munca prestată de personalul din această familie
ocupațională, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Deoarece reclamantul face parte din categoria personalului din această familie ocupațională de funcții bugetare, prevederile legale invocate sunt imperative și necondiționate, reclamantul fiind îndreptățit la acordarea drepturilor conform legii și muncii prestate.
Prevederile legale invocate din Legea - Cadru nr. 284/2010 reprezintă o normă specială, care derogă de la norma generală, reglementând continuitatea activității în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, prin anume categorii de personal, munca fiind prestată de categorii de personal și, respectiv, condiții temporare de muncă - expres prevăzute de lege.
Orice interpretare restrictivă ar deturna dispozițiile legale de la scopul pentru care au fost edictate, lipsind de substanță un drept recunoscut prin lege și exonerând fără temei legal autoritățile statului de obligația stabilită în sarcina lor în ce privește plata drepturilor reclamantei, obligație care a continuat să existe pe durata pe care se solicită plata.
Deoarece temeiul legal al acordării respectivelor drepturi nu s-a modificat, precum nici raporturile de muncă ale reclamantei, solicită instanței să oblige pârâta la acordarea respectivelor drepturi pe perioada menționată în preambulul acțiunii, precum și în continuare.
In drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat. și ale Legii-cadru nr. 284/2010.
In temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc. civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisul prin care salariata împuternicește sindicatul să efectueze în numele său toate procedurile în vederea recuperării drepturilor bănești pe perioada ultimilor trei ani, inclusiv acțiuni în instanță, până în momentul recuperării efective a drepturilor solicitate, actul de identitate, contractul individual de muncă cu fișa postului, corespondența în materie dintre MMPS și sindicat și dintre Consiliul Județean D. și sindicat.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a acțiunii pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în Codul Muncii-Legea nr. 53/2003 republicată, și în art. 2-Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este prevăzut un spor de 100% pentru orele lucrate de personalul contractual în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează,(pe lângă multe alte sporuri ) însă, pe fondul crizei economice plata acestor sporuri a fost suspendată prin diferite acte normative succesive, respectiv Legea nr. 285/2010, pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 pentru anul 2013
Din textele menționate mai sus, se poate observa că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a procedat în mod legal.
Potrivit proiectului de buget al României, și în anul 2014, acest spor nu se va da tot din lipsa fondurilor, urmând ca până la sfârșitul anului să apară un proiect de lege în acest sens.
Menționează că la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. atât în prezent cât și pentru perioada 01.01._13 nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
In drept, și-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispozițiile art. 205 și urm. din codul de procedură civilă și pe celelalte acte normative incidente și a solicitat judecarea prezentei cauzei și în lipsa, conform art. 411 din NCPC.
S. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor ca neîntemeiate pentru motivele arătate în acțiune și reluate în răspunsul la întâmpinare.
A depus următoarele înscrisuri: adresa Spitalului Clinic C.F. C. nr.2140 din 26.11.2013, adresa Spitalului Filișanilor nr. 4699 din 22.11.2013, adresa Centrului Medico - Social Amărăștii de Jos, jud. D., nr. 290 din 21.11.2013, adresa Unității Medico - Socială Cetate, jud. D., nr. 739 din 21.11.2013, înregistrată la organizația noastră cu nr. 2199/ 22.11.2013.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile solicitate și depuse de ambele părți la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, se rețin și constată următoarele:
Reclamanta, reprezentată în cauză de sindicatul reclamant, are calitatea de salariat al pârâtei, fiind încadrată cu contract individual de munca pe durata nedeterminata, în funcția de asistent medical și, în consecință , instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii–Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011, ale Legii nr.283/2011 - pentru anul 2012, iar pentru anul 2013, salarizarea personalului public a fost asigurată prin OUG nr.19/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012.
În LEGEA – CADRU nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în anul 2010 este reglementată salarizarea personalului Familia Ocupațională de Funcții Bugetare"Sănătate",fiind cuprinse toate unitățile sanitare, de asistență medico-socială și de asistență socială, în Anexa nr.III a Legii cadru la Capit.II "Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale ".
În art.2 al.(1) al acestui capitol se prevede "Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite".
La alin. (2) este prevăzut că " Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător".
Prin art. 9 din LEGEA nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că " În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
În LEGEA nr. 283 / 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar se prevede la art.7 că " În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Prin O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare se prevede la art. 2 că "prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
Toate aceste acte normative reprezintă norme de excepție, întrucât reglementează numai un segment al raporturilor de muncă și anume, salarizarea, și privește doar o categorie de subiecti și anume, personalul plătit din fonduri publice.
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii reprezintă norma cu caracter general, în acest sens fiind dispozitiile art.1 care prevăd " prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă și jurisdicția muncii ".
Raportându-se la relația general – special sau normă generală-normă specială, reclamantul ignoră caracterul și efectele normelor de excepție reprezentate de actele normative privind salarizarea enunțate anterior, norme care se aplică înaintea normelor speciale și, cu atât mai mult, înaintea normelor generale, strict în cazurile în care legea le prevede.
Legiuitorul este cel care a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau de execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru " (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar, la regula instituită de Codul muncii prin art 142 alin 1.
Mai mult, sporul de 100%, așa cum este reglementat de art. 142 C. Muncii, nu este un spor cu reglementare unică și exclusivă deoarece însuși Codul Muncii prin al. 2 prevede acordarea acestui spor doar în măsura în care nu se aplica regula compensării cu timp liber corespunzător din "motive justificate".
O altă critică a reclamantului vizează atitudinea unor alte unități bugetare din aceeași familie ocupațională care, dând expresie preeminenței normei speciale, astfel cum acestea au înțeles-o, au acordat sporul de 100% solicitat.
Dispozițiile prohibitive referitoare la plata sporului, se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Cu toate acestea, anumite categorii sociale, chiar bugetare, se pot bucura de o . drepturi și beneficii care lise adresează, determinat de faptul că unitățile în care funcționează pot fi finanțate atât din fondurile bugetare, cât și din fonduri proprii (de ex, provenite din contractele încheiate cu CAS de spitale publice), drepturi care însă, nu sunt aplicabile altor categorii de salariați din sistemul bugetar.
Întrucât unitatea pârâtă se finanțează exclusiv de la bugetul de stat, aceasta are obligația de a se supune dispozițiilor legale incidente în materia salarizării.
Concluzionând, instanța constată că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, prin prevederi legale anuale imperative, cu caracter de excepție, norme ce se aplică cu prioritate față de normele generale, s-a stabilit că nu se plătește sporul, ci se acordă doar timp liber corespunzător, astfel că – pentru considerentele expuse, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII cu sediul în C., . nr 32,județul D. pentru D. C. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în C., . 22, județul D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
M. G. M. C. M. S. L. S.
Red. Jud. MG și asist jud. CMV
4 ex/26.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
